ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4567/2003

Asupra recursului

în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 8 octombrie 2002, procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, în conformitate

cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 republicată și ale art.

330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anulare împotriva deciziei civile nr.

6296/8 octombrie 2001 a Curții de Apel Craiova.

S-a arătat că această hotărâre a fost pronunțată cu

încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a

cauzei pe fond și că este totodată și vădit netemeinică.

În

motivarea recursului în anulare s-a menționat că prin acțiunea adresată

Judecătoriei Slatina la data de 29 aprilie 1998, reclamanta I.Ș.A. a chemat în

judecată pârâții Comisia Județeană Olt pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 și

Primăria Slatina, solicitând să se dispună anularea Hotărârii nr. 311/1996

emisă de comisia intimată și, totodată, restituirea în natură a imobilului –

construcție și teren, situat în Slatina.

La termenul de judecată din 9

octombrie 2000 reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a chemat în

judecată și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a arătat din nou

că hotărârea atacată, și prin care i se acordaseră despăgubiri pentru imobil,

este ilegală.

Pe parcursul judecării cauzei, intimata

Primăria Slatina a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a

numitei H.C., arătând că aceasta este proprietara imobilului situat în Slatina,

str. Dinu Lipatti nr. 7 iar o porțiune din terenul revendicat de reclamantă

este inclusă în această proprietate.

După mai multe cicluri procesuale,

Judecătoria Slatina, prin sentința civilă nr. 7692 din 20 noiembrie 2000 a

admis acțiunea precizată, dispunând anularea hotărârii atacate emisă de Comisia

județeană Olt pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 și, în consecință,

restituirea către reclamantă, în natură, a imobilului în litigiu format din

construcție și teren. A fost admisă de asemenea cererea în revendicare

formulată de reclamantă împotriva pârâtei H.C., care a fost obligată să îi lase

în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 99 mp

situat în Slatina.

Prin decizia nr. 1044 din 18 aprilie

2001, Tribunalul Olt, secția civilă a respins ca nefondate apelurile declarate

de pârâți.

Adoptând această soluție,

judecătoria și tribunalul au stabilit că reclamanta I.Ș.A. este moștenitoarea

defunctului P.A., care a avut în proprietate imobilul situat în Slatina.

Construcția și suprafața de teren aferentă au fost cumpărate de autorul

reclamantei în anul 1936, inclusiv cei 99 mp teren aflați în prezent în posesia

pârâtei H.C.

Instanțele au mai reținut că

restituirea în natură a imobilului este legal posibilă, acesta fiind trecut

ilegal în patrimoniul statului, prin aplicarea abuzivă a prevederilor

Decretului nr. 92/1950.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia nr. 6296 din 8 octombrie 2001 a admis recursurile

declarate de pârâți și pe fond a respins în totalitate acțiunea.

Pentru a pronunța această soluție

Curtea de apel a stabilit că imobilul în litigiu a fost în mod legal cumpărat

prin act autentic de către pârâta H.C. în anul 1982, care a fost de bună –

credință, astfel încât titlul ei de proprietate prevalează și este opozabil

tuturor, inclusiv reclamantei.

În recursul în anulare această

decizie este criticată ca esențial nelegală și vădit netemeinică, susținîndu-se

în esență că:

- titlul de proprietate al autorului

reclamantei a fost pe deplin dovedit;

- naționalizarea imobilului s-a

făcut în mod abuziv, statul neavând un titlu valabil;

-

suprafața de 99 mp teren ocupat de pârâta H.C. face parte din imobilul

proprietatea reclamantei.

În

susținerea și respectiv combaterea recursului în anulare, părțile au depus la

dosarul cauzei memorii și întîmpinări și au administrat proba cu înscrisuri în

condițiile art. 305 C. proc. civ.

Examinând

materialul probator din toate fazele procesuale ale cauzei, în lumina

susținerilor părților și a criticilor formulate, Curtea reține că recursul în

anulare este întemeiat.

Sub un prim aspect, înscrisurile

existente în dosarul cauzei atestă în mod cert că reclamanta I.Ș.A. este

moștenitoarea lui P.A., proprietarul imobilului în litigiu, dobândit prin

ordonanța de adjudecare definitivă nr. 3795 din 6 octombrie 1936, pronunțată de

Tribunalul județului Olt, transcrisă în registrul de titluri sub nr. 248 din 9

octombrie 1936.

Pe de altă parte, este cert stabilit

că imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu, deoarece

naționalizarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. II din Decretul nr.

92/1950 în condițiile în care autorul reclamantei era farmacist.

În acest context, judecătoria și

tribunalul au dispus în mod corect desființarea Hotărârii nr. 311 din 9

decembrie 1996 a Comisiei Județene Olt pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 și,

pe cale de consecință, restituirea imobilului în natură către moștenitoare

proprietarului, reclamanta I. Ș. A.

Probatoriile administrate atestă de

asemenea că soluția și motivarea instanței de recurs, în sensul că imobilul a

fost cumpărat în anul 1982 cu bună – credință de către pârâta H.C., titlul acesteia

prevalând și fiind opozabil tuturor, sunt greșite.

Din înscrisurile aflate la dosarul

cauzei rezultă fără putință de tâgadă că actele de vânzare – cumpărare au fost

încheiate de către pârâtă în anul 1996 și nu în 1982, cum a reținut în mod

eronat instanța de recurs. Vânzătorii nu au prezentat la încheierea actelor

nici un titlu de proprietate, exhibând doar certificatul de moștenitor nr.

522/1982 al Notariatului Vrancea, în care se face mențiunea că defuncta H.F. a

stăpânit imobilul peste 30 de ani.

În privința efectelor juridice ale

acestei operațiuni, este de principiu că pârâta H.C. nu poate face dovada

dreptului său de proprietate nici asupra imobilului în ansamblu și nici cu

privire la suprafața de teren de 99 mp. Aceasta pentru că certificatul de

moștenitor nu dovedește nici față de terți, nici față de moștenitori, dreptul

de proprietate, ci doar calitatea succesorilor de a intra în posesia bunurilor

care au aparținut defunctului. Nu se poate concepe ca prin trecerea unor

bunuri, cu privire la care nu s-a făcut dovada proprietății, în masa

succesorală, cu ocazia dezbaterii notariale, să se considere că s-a stabilit,

ipso facto, calitatea moștenitorilor de proprietari ai acestora.

Pe de altă parte, instanța de recurs

nu a observat că certificatul de moștenitor se referă la o casă și un teren în

suprafață de 240 mp.

Sub un alt aspect, faptul că pârâta

nu este proprietara suprafeței de teren de 99 mp rezultă din înscrisurile

aflate la dosarul cauzei, inclusiv adresa nr. 11524/17 februarie 1996.

În fine, motivarea instanței de

recurs în sensul că dreptul pârâtei H.C. a fost confirmat și consolidat prin

hotărârea judecătorească nu are suport probatoriu.

Sentința civilă nr. 4303 din 6 iulie

1998 a Judecătoriei Slatina (dosar nr. 779/1998), la care face referire Curtea

de Apel a fost pronunțată ca urmare a cererii formulate de H.C. împotriva

pârâților S.C. O. SRL Slatina și RAGCL Slatina prin care a revendicat suprafața

de teren de 100 mp. Hotărârea a obligat pârâtele să-i lase reclamantei în

proprietate și posesie 99 mp teren.

Este vorba deci, în mod evident,

despre un alt imobil iar reclamantei, care nu a fost parte în proces, nu îi

este opozabilă această hotărâre.

Aspectele menționate, întemeiate pe

probe certe, atestă deci că decizia pronunțată în recurs este în mod grav

afectată de nelegalitate și netemeinicie.

În consecință, Curtea va admite

recursul în anulare potrivit prevederilor art. 330

3

rap. la art. 312

C. proc. civ.

Va casa decizia Curții de apel și va

respinge recursurile declarate de pârâți împotriva deciziei tribunalului, care

va fi păstrată ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 6296 din 8 octombrie 2001 a Curții de Apel Craiova,

secția civilă.

Casează decizia și respinge recursurile

declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, Primăria

Slatina, Consiliul Județean Olt și H.C. împotriva deciziei nr. 1044 din 18

aprilie 2001 a Tribunalului Olt, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  6 noiembrie 2003.