ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4567/2003

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 8 octombrie 2002, procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 republicată și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anulare împotriva deciziei civile nr. 6296/8 octombrie 2001 a Curții de Apel Craiova. S-a arătat că această hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond și că este totodată și vădit netemeinică. În motivarea recursului în anulare s-a menționat că prin acțiunea adresată Judecătoriei Slatina la data de 29 aprilie 1998, reclamanta I.Ș.A.

a chemat în judecată pârâții Comisia Județeană Olt pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 și Primăria Slatina, solicitând să se dispună anularea Hotărârii nr. 311/1996 emisă de comisia intimată și, totodată, restituirea în natură a imobilului – construcție și teren, situat în Slatina. La termenul de judecată din 9 octombrie 2000 reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a chemat în judecată și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a arătat din nou că hotărârea atacată, și prin care i se acordaseră despăgubiri pentru imobil, este ilegală. Pe parcursul judecării cauzei, intimata Primăria Slatina a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei H.C., arătând că aceasta este proprietara imobilului situat în Slatina, str. Dinu Lipatti nr. 7 iar o porțiune din terenul revendicat de reclamantă este inclusă în această proprietate.

După mai multe cicluri procesuale, Judecătoria Slatina, prin sentința civilă nr. 7692 din 20 noiembrie 2000 a admis acțiunea precizată, dispunând anularea hotărârii atacate emisă de Comisia județeană Olt pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 și, în consecință, restituirea către reclamantă, în natură, a imobilului în litigiu format din construcție și teren. A fost admisă de asemenea cererea în revendicare formulată de reclamantă împotriva pârâtei H.C., care a fost obligată să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 99 mp situat în Slatina. Prin decizia nr. 1044 din 18 aprilie 2001, Tribunalul Olt, secția civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâți.

Adoptând această soluție, judecătoria și tribunalul au stabilit că reclamanta I.Ș.A. este moștenitoarea defunctului P.A., care a avut în proprietate imobilul situat în Slatina. Construcția și suprafața de teren aferentă au fost cumpărate de autorul reclamantei în anul 1936, inclusiv cei 99 mp teren aflați în prezent în posesia pârâtei H.C. Instanțele au mai reținut că restituirea în natură a imobilului este legal posibilă, acesta fiind trecut ilegal în patrimoniul statului, prin aplicarea abuzivă a prevederilor Decretului nr. 92/1950. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 6296 din 8 octombrie 2001 a admis recursurile declarate de pârâți și pe fond a respins în totalitate acțiunea.

Pentru a pronunța această soluție Curtea de apel a stabilit că imobilul în litigiu a fost în mod legal cumpărat prin act autentic de către pârâta H.C. în anul 1982, care a fost de bună – credință, astfel încât titlul ei de proprietate prevalează și este opozabil tuturor, inclusiv reclamantei. În recursul în anulare această decizie este criticată ca esențial nelegală și vădit netemeinică, susținîndu-se în esență că: - titlul de proprietate al autorului reclamantei a fost pe deplin dovedit; - naționalizarea imobilului s-a făcut în mod abuziv, statul neavând un titlu valabil; - suprafața de 99 mp teren ocupat de pârâta H.C. face parte din imobilul proprietatea reclamantei. În susținerea și respectiv combaterea recursului în anulare, părțile au depus la dosarul cauzei memorii și întîmpinări și au administrat proba cu înscrisuri în condițiile art. 305 C. proc.

civ. Examinând materialul probator din toate fazele procesuale ale cauzei, în lumina susținerilor părților și a criticilor formulate, Curtea reține că recursul în anulare este întemeiat. Sub un prim aspect, înscrisurile existente în dosarul cauzei atestă în mod cert că reclamanta I.Ș.A. este moștenitoarea lui P.A., proprietarul imobilului în litigiu, dobândit prin ordonanța de adjudecare definitivă nr. 3795 din 6 octombrie 1936, pronunțată de Tribunalul județului Olt, transcrisă în registrul de titluri sub nr. 248 din 9 octombrie 1936. Pe de altă parte, este cert stabilit că imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu, deoarece naționalizarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. II din Decretul nr. 92/1950 în condițiile în care autorul reclamantei era farmacist.

În acest context, judecătoria și tribunalul au dispus în mod corect desființarea Hotărârii nr. 311 din 9 decembrie 1996 a Comisiei Județene Olt pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 și, pe cale de consecință, restituirea imobilului în natură către moștenitoare proprietarului, reclamanta I. Ș. A. Probatoriile administrate atestă de asemenea că soluția și motivarea instanței de recurs, în sensul că imobilul a fost cumpărat în anul 1982 cu bună – credință de către pârâta H.C., titlul acesteia prevalând și fiind opozabil tuturor, sunt greșite. Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă fără putință de tâgadă că actele de vânzare – cumpărare au fost încheiate de către pârâtă în anul 1996 și nu în 1982, cum a reținut în mod eronat instanța de recurs.

Vânzătorii nu au prezentat la încheierea actelor nici un titlu de proprietate, exhibând doar certificatul de moștenitor nr. 522/1982 al Notariatului Vrancea, în care se face mențiunea că defuncta H.F. a stăpânit imobilul peste 30 de ani. În privința efectelor juridice ale acestei operațiuni, este de principiu că pârâta H.C. nu poate face dovada dreptului său de proprietate nici asupra imobilului în ansamblu și nici cu privire la suprafața de teren de 99 mp. Aceasta pentru că certificatul de moștenitor nu dovedește nici față de terți, nici față de moștenitori, dreptul de proprietate, ci doar calitatea succesorilor de a intra în posesia bunurilor care au aparținut defunctului. Nu se poate concepe ca prin trecerea unor bunuri, cu privire la care nu s-a făcut dovada proprietății, în masa succesorală, cu ocazia dezbaterii notariale, să se considere că s-a stabilit, ipso facto, calitatea moștenitorilor de proprietari ai acestora.

Pe de altă parte, instanța de recurs nu a observat că certificatul de moștenitor se referă la o casă și un teren în suprafață de 240 mp. Sub un alt aspect, faptul că pârâta nu este proprietara suprafeței de teren de 99 mp rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, inclusiv adresa nr. 11524/17 februarie 1996. În fine, motivarea instanței de recurs în sensul că dreptul pârâtei H.C. a fost confirmat și consolidat prin hotărârea judecătorească nu are suport probatoriu. Sentința civilă nr. 4303 din 6 iulie 1998 a Judecătoriei Slatina (dosar nr. 779/1998), la care face referire Curtea de Apel a fost pronunțată ca urmare a cererii formulate de H.C. împotriva pârâților S.C. O. SRL Slatina și RAGCL Slatina prin care a revendicat suprafața de teren de 100 mp.

Hotărârea a obligat pârâtele să-i lase reclamantei în proprietate și posesie 99 mp teren. Este vorba deci, în mod evident, despre un alt imobil iar reclamantei, care nu a fost parte în proces, nu îi este opozabilă această hotărâre. Aspectele menționate, întemeiate pe probe certe, atestă deci că decizia pronunțată în recurs este în mod grav afectată de nelegalitate și netemeinicie. În consecință, Curtea va admite recursul în anulare potrivit prevederilor art. 330 3 rap. la art. 312 C. proc. civ. Va casa decizia Curții de apel și va respinge recursurile declarate de pârâți împotriva deciziei tribunalului, care va fi păstrată ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 6296 din 8 octombrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Casează decizia și respinge recursurile declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, Primăria Slatina, Consiliul Județean Olt și H.C. împotriva deciziei nr. 1044 din 18 aprilie 2001 a Tribunalului Olt, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2003.