ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1892/2003

S-a

luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.3400

din 1 iunie 2001 a Curții de Apel Craiova.

La

apelul nominal s-au prezentat intimata reclamantă U.N.personal, intimații

pârâți P.M.personal și asistat de  avocat C.G.S., R.S.personal și asistat de

avocat B.M.care îl reprezintă și pe M.I.și pe intimata intervenientă R.E.,

lipsind intimații intervenienți C.I.și C.M.

Procedura

completă.

Nefiind

formulate alte cereri cauza a fost reținută spre deliberare.

Reprezentantul

Ministerului Public solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii

criticate și pe fond respingerea recursului cu consecința menținerii deciziei

civile nr. 3785 din 26 septembrie 2000 a Tribunalului Olt – Secția civilă și

implicit a sentinței civile nr.8416 din 17 decembrie 1999 a Judecătoriei

Slatina.

Avocat

S.G.C.solicită admiterea recursului în anulare.

Intimata

reclamantă U.N.solicită admiterea recursului în anulare și depune concluzii

scrise.

Avocat

Ț.R.solicită respingerea recursului în anulare și depune concluzii scrise.

C

U R T E A ,

Asupra

recursului în anulare de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința civilă nr.8416 din 17.12.1999 a Judecătoriei Slatina, în fond după

casare, s-a admis în parte cererea reclamantei U.N.împotriva pârâților P.M.,

M.I.; au fost respinse cererile de raportare donații teren, ca neîntemeiate,

formulate de reclamantă și pârâtul M.I.; s-a constatat că reclamanta și pârâții

M.I.și P.M., acesta din  urmă în calitate de unic moștenitor al autoarei P.T.,

se află în  indiviziune asupra terenului în  suprafață de 14.100 m, teren

reconstituit autorului M.I., conform titlului de proprietate nr.15998 din iulie

1999; cota succesorală a fost stabilită la 1/3 pentru fiecare dintre succesori.

A

fost omologat raportul de expertiză întocmit de expertul S.I. în varianta A,

după cum urmează:

Lotul

nr.1 în valoare de 22.549.000 lei a fost atribuit reclamantei, cu primirea unei

sulte în valoare de 32.333 lei de la lotul nr.2.

Lotul

nr.2 în valoare de 23.045.000 lei a fost  atribuit pârâtului P.M., cu plata

sultelor de 32.333 lei față de lotul nr.1 și de 431.333 lei față de  lotul 3.

Lotul

nr.3 în valoare de 22.150.000 lei a fost atribuit pârâtului M.I., cu primirea

unei sulte de 431.333 lei de la lotul nr.2.

A

fost admisă cererea accesorie de intervenție formulată de cumpărătorul C.I.,

validându-se contractele de vânzare cumpărare nr.6085/1995 lși 9579/1994.

În

fine, s-a admis cererea formulată de P.M.în contradictoriu cu pârâții M. S.,

astfel cum a fost precizată cu ocazia dezbaterilor în fond și, s-a constatat

nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare

nr.8034/13.09.1996  în limita suprafeței de 1943 mp teren arabil în

intravilanul municipiului Slatina-Olt.

Tribunalul

Olt, prin decizia nr.3785/26.09.2000, a respins ca nefondat apelul declarat de

pârâții M.I., R.S.și R.E..

Prin

decizia civilă nr.3400/1.06.2001 a Curții de Apel Craiova, s-a admis recursul

declarat de pârâtul M.I. și pe cale de consecință au fost modificate hotărârile

de fond și de apel, în sensul omologării raportului de expertiză în  varianta

B.

Împotriva

deciziei civile mai sus menționată, în conformitate cu art.330 pct.2

C.proc.civ., a declarat recurs în anulare, Procurorul General de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, întrucât este netemeinică și dată cu încălcarea esențială

a legii pentru următoarele considerente:

-

Hotărârea criticată este nelegală deoarece  - prin art.I pct.112 din O.U.G.

nr.138/2000 publicată în Monitorul Oficial nr.479/2 octombrie 2000, pct.11 din

art.304 C.proc.civ.a fost abrogat și pe cale de consecință, instanța de recurs

ordinar, în cadrul legal al competenței sale, nu mai poate cenzura hotărârile

criticate în calea de atac cu care a fost învestită, pentru motivul de greșită

interpretare a probelor și de apreciere eronată a situației de fapt.

În

speță, instanța de recurs – Curtea de Apel Craiova, s-a pronunțat în calea de

atac  cu care a fost învestită încălcând legea în sensul că a modificat

hotărârile atacate întemeindu-și soluția, în fapt pe motivul stabilit imperativ

prin art.330 pct.2 C.proc.civ. astfel cum a fost modificat prin O.U.G.

nr.138/2000 și nu pe dispozițiile art.304 pct.1-10 C.proc.civ., de asemenea

modificate prin OUG nr.138/2000.

De

altfel, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra excepției de necompetență de

atribuție ridicată de P.M., în sensul că prin art.I pct.112 din OUG nr.138/2000

pct.11 al art.304 din C.proc.civ., a fost abrogat, iar în atare situație

singurul motiv de recurs al pârâților – privind aprecierea eronată a probelor

-  nu mai are suport legal.

-

Hotărârea criticată este netemeinică deoarece din probe rezultă că

pârâtul-reclamant M.I.nu era proprietarul terenului pe care l-a vândut

pârâtului Rada Sorinel, ci bunul aparținea pârâtului P.M.așa cum corect s-a

reținut de instanțele de fond și de apel. Că netemeinic, instanța de recurs a

reținut că vânzarea dintre M.I.și R.S.s-a încheiat în condițiile bunei

credințe, deși actul de constatare a vânzării este datat din 13.09.1996, în timp

ce vânzătorul a fost chemat în judecată pentru partaj alături de proprietarul

terenului vândut de el încă de la data de 29.04.1996.

Cu

vădită netemeinicie, instanța de recurs a reținut că, cumpărătorul R.S.a făcut

amenajări pe terenul cumpărat  de el de la M.I., deși din probe rezultă că

terenul este arabil, cultivat cu viță de vie de mama pârâtului P.M.și de

acesta.

Recursul

în anulare este fondat pentru următoarele considerente:

O.U.G.nr.138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă a fost publicată

în M.Of. Partea I nr.479 din 2 octombrie 2000.

O.U.G.

nr.290/2000 pentru modificarea art.IX din OUG nr.138/2000 pentru modificarea și

completarea Codului de procedură civilă și pentru abrogarea O.G. nr.13/1998

privind modificarea Codului de procedură civilă, a fost publicată în M.Of.

nr.7061/29 decembrie 2000.

Această

din urmă Ordonanță statuează în art.I că O.U.G. nr.138/2000 publicată în M.Of.,

Partea I nr.479 din 2 octombrie 2000, se modifică după cum urmează: „Art.IX –

Prezenta Ordonanță de urgență intră în vigoare  la 7 luni de la data publicării

în M.Of. al României, Partea I, cu excepția dispozițiilor art.I pct.131-134

care vor  intra în vigoare la 3 luni de la publicare.

Cu

alte cuvinte, O.U.G. nr.138/2000 publicată în M.Of. al României la data de 2

octombrie 2000, a intrat în  vigoare la data de 2.05.2001,  cu excepția

menționată mai sus.

Prin

art.9 pct.112 din OUG nr.138/2000 publicată în M.Of. nr.479/2 octombrie 2000,

pct.11 al art.304 din C.proc.civ., a fost abrogat.

Față

de prevederile O.U.G. nr.138/2000, cu modificările ulterioare, instanțele de

recurs ordinar, în cadrul legal al competențelor de atribuțiune, nu mai pot

cenzura hotărârile criticate în calea de atac cu care au fost învestite, pentru

motivul de  greșită interpretare a probelor și de aprecierea eronată a

situației de fapt rezultată, decât cu riscul de a-și  proroga nelegal

competența funcțională.

În

speță, instanța de recurs – Curtea de Apel Craiova prin decizia civilă

nr.3400/1.06.2001, s-a pronunțat în calea de atac cu care a fost învestită

încălcând legea, în sensul că a modificat decizia civilă nr.3785/26.09.2000 a

Tribunalului Olt precum și sentința civilă nr.8416/12 decembrie 1999 a

Judecătoriei Slatina-Olt, întemeindu-și soluția în fapt pe motivul  stabilit

prin art.330 pct.2 C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin OUG

nr.138/2000 și nu pe dispozițiile art.304 pct.1-10 C.proc.civ, de asemenea

modificat prin OUG nr.138/2000.

Mai

mult, deși intimatul P.M. a invocat instanței de recurs excepția de

necompetență de atribuție – pe considerentul că pct.11 al art.304 C.proc.civ. a

fost abrogat prin art.1 pct.112 din OUG nr.138/2000 publicată în M.Of.nr.479/2

octombrie 2000, totuși instanța a procedat la soluționarea recursului, fără să

se pronunțe asupra excepției invocate – cerere fila 25 dosar 1558/2001 al

Curții de Apel Craiova.

Potrivit

art.725 alin.1 C.proc.civ. , „dispozițiile legii noi de procedură se aplică din

momentul in trării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute

sub legea veche precum și executărilor silite începute sub acea lege”.

Cum

în speță sunt incidente prevederile O.U.G. nr.138/2000, publicată în M.Of.

nr.479/2 octombrie 2000, așa cum a fost modificată prin art.IX. din O.G.

nr.290/2000, în sensul că O.U.G. nr.138/2000 va intra în  vigoare la 7 luni de

la publicarea în M.Of. al României, respectiv la 2.05.2001, instanța de recurs

- Curtea de Apel Craiova – când a pronunțat decizia civilă nr.3400/1.06.2001,

trebuia să țină seama ca la data respectivă pct.11 al art.304 C.proc.civ. era

abrogat prin actul normativ mai sus enunțat.

Față

de cele ce preced, se reține că decizia nr.3400/1.06.2001 a Curții de Apel

Craiova a fost dată cu încălcarea esențială a legii.

Decizia

pronunțată de Curtea de Apel Craiova este și vădit netemeinică de vreme ce din

probele existente la dosarul cauzei rezultă că potrivit reclamantei M.I.nu era

proprietarul terenului în suprafață de 1943 mp ce a făcut obiectul contractului

de vânzare-cumpărare nr.8034/13 august 1996, bunul respectiv era proprietatea

pârâtului. P.M.

Acest

lucru rezultă din răspunsul la interogatoriul luat pârâtului M.I.f.10 dosar

9089/1996, certificat de moștenitor f.4 din același dosar; acte f.49-52,62,

declarații martori f.77-84 dosar 3710/1996.

În

mod greșit s-a reținut de către instanța de recurs mai sus menționată și faptul

că vânzarea-cumpărarea ce s-a încheiat între M.I.și R.S.a fost de

bună-credință, de vreme ce actul de vânzare poartă data de 13.09.1996 – f.3

dosar 9o89/1996 iar vânzătorul a fost chemat în judecată pentru partajarea

bunurilor succesorale, alături de proprietarul terenului vândut la data de

29.04.1996 f.1 dosar 3710/1996.

De

asemenea, cu vădită netemeinicie, instanța de recurs a reținut că R.S.în

calitatea sa de cumpărător al terenului în suprafață de 1943 mp a făcut

amenajări pe teren, deși din probele existente la dosarul cauzei rezultă că

terenul a fost cultivat cu viță de vie de pârâtul P.M. împreună cu mama sa. În

acest sesn este procesul-verbal de cercetare la fața locului din 14.11.1996 f.21dosar

9089/1996, declarațiile martorilor audiați în cauză f.78-83 dosar 3710/1996 și

raportul de expertiză întocmit în cauză f.122, dosar 3710/1996.

Așadar,

față de cele reținute se constată că instanța de recurs a pronunțat o hotărârea

netemeinică și dată cu aplicarea greșită a legii.

Pentru

toate aceste considerente, Curtea reține că recursul în anulare declarat de

Primarul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei

civile nr.3400/1.06.2001 a Curții de Apel Craiova este fondat și se va admite.

Se va casa decizia atacată, iar pe fond se va respinge recursul declarat de

pârâții M.I., R.S.și de intervenienta R.E., împotriva deciziei civile

nr.3785/26.09.2000 a Tribunalului Olt și a sentinței civile nr.8416/17.12.1999

a Judecătoriei Slatina-Olt, pe care o menține.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

:

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei 3400 din 1 iunie 2001 a Curții de

Apel Craiova pe care o casează și respinge recursul declarat de pârâții M.I.,

R.S.precum și intervenienta R.E. împotriva deciziei civile 3785 din 26

septembrie 2000 a Tribunalului Olt și a  sentinței 8416 din 17 decembrie 1999 a

Judecătoriei Slatina pe care le menține.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 mai 2003.