ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1892/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.3400 din 1 iunie 2001 a Curții de Apel Craiova. La apelul nominal s-au prezentat intimata reclamantă U.N.personal, intimații pârâți P.M.personal și asistat de avocat C.G.S., R.S.personal și asistat de avocat B.M.care îl reprezintă și pe M.I.și pe intimata intervenientă R.E., lipsind intimații intervenienți C.I.și C.M. Procedura completă. Nefiind formulate alte cereri cauza a fost reținută spre deliberare. Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii criticate și pe fond respingerea recursului cu consecința menținerii deciziei civile nr. 3785 din 26 septembrie 2000 a Tribunalului Olt – Secția civilă și implicit a sentinței civile nr.8416 din 17 decembrie 1999 a Judecătoriei Slatina.

Avocat S.G.C.solicită admiterea recursului în anulare. Intimata reclamantă U.N.solicită admiterea recursului în anulare și depune concluzii scrise. Avocat Ț.R.solicită respingerea recursului în anulare și depune concluzii scrise. C U R T E A , Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința civilă nr.8416 din 17.12.1999 a Judecătoriei Slatina, în fond după casare, s-a admis în parte cererea reclamantei U.N.împotriva pârâților P.M., M.I.; au fost respinse cererile de raportare donații teren, ca neîntemeiate, formulate de reclamantă și pârâtul M.I.; s-a constatat că reclamanta și pârâții M.I.și P.M., acesta din urmă în calitate de unic moștenitor al autoarei P.T., se află în indiviziune asupra terenului în suprafață de 14.100 m, teren reconstituit autorului M.I., conform titlului de proprietate nr.15998 din iulie 1999; cota succesorală a fost stabilită la 1/3 pentru fiecare dintre succesori.

A fost omologat raportul de expertiză întocmit de expertul S.I. în varianta A, după cum urmează: Lotul nr.1 în valoare de 22.549.000 lei a fost atribuit reclamantei, cu primirea unei sulte în valoare de 32.333 lei de la lotul nr.2. Lotul nr.2 în valoare de 23.045.000 lei a fost atribuit pârâtului P.M., cu plata sultelor de 32.333 lei față de lotul nr.1 și de 431.333 lei față de lotul 3. Lotul nr.3 în valoare de 22.150.000 lei a fost atribuit pârâtului M.I., cu primirea unei sulte de 431.333 lei de la lotul nr.2. A fost admisă cererea accesorie de intervenție formulată de cumpărătorul C.I., validându-se contractele de vânzare cumpărare nr.6085/1995 lși 9579/1994.

În fine, s-a admis cererea formulată de P.M.în contradictoriu cu pârâții M. S., astfel cum a fost precizată cu ocazia dezbaterilor în fond și, s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare nr.8034/13.09.1996 în limita suprafeței de 1943 mp teren arabil în intravilanul municipiului Slatina-Olt. Tribunalul Olt, prin decizia nr.3785/26.09.2000, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții M.I., R.S.și R.E.. Prin decizia civilă nr.3400/1.06.2001 a Curții de Apel Craiova, s-a admis recursul declarat de pârâtul M.I.

și pe cale de consecință au fost modificate hotărârile de fond și de apel, în sensul omologării raportului de expertiză în varianta B. Împotriva deciziei civile mai sus menționată, în conformitate cu art.330 pct.2 C.proc.civ., a declarat recurs în anulare, Procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, întrucât este netemeinică și dată cu încălcarea esențială a legii pentru următoarele considerente: - Hotărârea criticată este nelegală deoarece - prin art.I pct.112 din O.U.G. nr.138/2000 publicată în Monitorul Oficial nr.479/2 octombrie 2000, pct.11 din art.304 C.proc.civ.a fost abrogat și pe cale de consecință, instanța de recurs ordinar, în cadrul legal al competenței sale, nu mai poate cenzura hotărârile criticate în calea de atac cu care a fost învestită, pentru motivul de greșită interpretare a probelor și de apreciere eronată a situației de fapt.

În speță, instanța de recurs – Curtea de Apel Craiova, s-a pronunțat în calea de atac cu care a fost învestită încălcând legea în sensul că a modificat hotărârile atacate întemeindu-și soluția, în fapt pe motivul stabilit imperativ prin art.330 pct.2 C.proc.civ. astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.138/2000 și nu pe dispozițiile art.304 pct.1-10 C.proc.civ., de asemenea modificate prin OUG nr.138/2000. De altfel, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra excepției de necompetență de atribuție ridicată de P.M., în sensul că prin art.I pct.112 din OUG nr.138/2000 pct.11 al art.304 din C.proc.civ., a fost abrogat, iar în atare situație singurul motiv de recurs al pârâților – privind aprecierea eronată a probelor - nu mai are suport legal.

- Hotărârea criticată este netemeinică deoarece din probe rezultă că pârâtul-reclamant M.I.nu era proprietarul terenului pe care l-a vândut pârâtului Rada Sorinel, ci bunul aparținea pârâtului P.M.așa cum corect s-a reținut de instanțele de fond și de apel. Că netemeinic, instanța de recurs a reținut că vânzarea dintre M.I.și R.S.s-a încheiat în condițiile bunei credințe, deși actul de constatare a vânzării este datat din 13.09.1996, în timp ce vânzătorul a fost chemat în judecată pentru partaj alături de proprietarul terenului vândut de el încă de la data de 29.04.1996. Cu vădită netemeinicie, instanța de recurs a reținut că, cumpărătorul R.S.a făcut amenajări pe terenul cumpărat de el de la M.I., deși din probe rezultă că terenul este arabil, cultivat cu viță de vie de mama pârâtului P.M.și de acesta.

Recursul în anulare este fondat pentru următoarele considerente: O.U.G.nr.138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă a fost publicată în M.Of. Partea I nr.479 din 2 octombrie 2000. O.U.G. nr.290/2000 pentru modificarea art.IX din OUG nr.138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă și pentru abrogarea O.G. nr.13/1998 privind modificarea Codului de procedură civilă, a fost publicată în M.Of. nr.7061/29 decembrie 2000. Această din urmă Ordonanță statuează în art.I că O.U.G. nr.138/2000 publicată în M.Of., Partea I nr.479 din 2 octombrie 2000, se modifică după cum urmează: „Art.IX – Prezenta Ordonanță de urgență intră în vigoare la 7 luni de la data publicării în M.Of.

al României, Partea I, cu excepția dispozițiilor art.I pct.131-134 care vor intra în vigoare la 3 luni de la publicare. Cu alte cuvinte, O.U.G. nr.138/2000 publicată în M.Of. al României la data de 2 octombrie 2000, a intrat în vigoare la data de 2.05.2001, cu excepția menționată mai sus. Prin art.9 pct.112 din OUG nr.138/2000 publicată în M.Of. nr.479/2 octombrie 2000, pct.11 al art.304 din C.proc.civ., a fost abrogat. Față de prevederile O.U.G. nr.138/2000, cu modificările ulterioare, instanțele de recurs ordinar, în cadrul legal al competențelor de atribuțiune, nu mai pot cenzura hotărârile criticate în calea de atac cu care au fost învestite, pentru motivul de greșită interpretare a probelor și de aprecierea eronată a situației de fapt rezultată, decât cu riscul de a-și proroga nelegal competența funcțională.

În speță, instanța de recurs – Curtea de Apel Craiova prin decizia civilă nr.3400/1.06.2001, s-a pronunțat în calea de atac cu care a fost învestită încălcând legea, în sensul că a modificat decizia civilă nr.3785/26.09.2000 a Tribunalului Olt precum și sentința civilă nr.8416/12 decembrie 1999 a Judecătoriei Slatina-Olt, întemeindu-și soluția în fapt pe motivul stabilit prin art.330 pct.2 C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr.138/2000 și nu pe dispozițiile art.304 pct.1-10 C.proc.civ, de asemenea modificat prin OUG nr.138/2000. Mai mult, deși intimatul P.M. a invocat instanței de recurs excepția de necompetență de atribuție – pe considerentul că pct.11 al art.304 C.proc.civ. a fost abrogat prin art.1 pct.112 din OUG nr.138/2000 publicată în M.Of.nr.479/2 octombrie 2000, totuși instanța a procedat la soluționarea recursului, fără să se pronunțe asupra excepției invocate – cerere fila 25 dosar 1558/2001 al Curții de Apel Craiova.

Potrivit art.725 alin.1 C.proc.civ. , „dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul in trării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche precum și executărilor silite începute sub acea lege”. Cum în speță sunt incidente prevederile O.U.G. nr.138/2000, publicată în M.Of. nr.479/2 octombrie 2000, așa cum a fost modificată prin art.IX. din O.G. nr.290/2000, în sensul că O.U.G. nr.138/2000 va intra în vigoare la 7 luni de la publicarea în M.Of. al României, respectiv la 2.05.2001, instanța de recurs - Curtea de Apel Craiova – când a pronunțat decizia civilă nr.3400/1.06.2001, trebuia să țină seama ca la data respectivă pct.11 al art.304 C.proc.civ. era abrogat prin actul normativ mai sus enunțat.

Față de cele ce preced, se reține că decizia nr.3400/1.06.2001 a Curții de Apel Craiova a fost dată cu încălcarea esențială a legii. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova este și vădit netemeinică de vreme ce din probele existente la dosarul cauzei rezultă că potrivit reclamantei M.I.nu era proprietarul terenului în suprafață de 1943 mp ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.8034/13 august 1996, bunul respectiv era proprietatea pârâtului. P.M. Acest lucru rezultă din răspunsul la interogatoriul luat pârâtului M.I.f.10 dosar 9089/1996, certificat de moștenitor f.4 din același dosar; acte f.49-52,62, declarații martori f.77-84 dosar 3710/1996.

În mod greșit s-a reținut de către instanța de recurs mai sus menționată și faptul că vânzarea-cumpărarea ce s-a încheiat între M.I.și R.S.a fost de bună-credință, de vreme ce actul de vânzare poartă data de 13.09.1996 – f.3 dosar 9o89/1996 iar vânzătorul a fost chemat în judecată pentru partajarea bunurilor succesorale, alături de proprietarul terenului vândut la data de 29.04.1996 f.1 dosar 3710/1996. De asemenea, cu vădită netemeinicie, instanța de recurs a reținut că R.S.în calitatea sa de cumpărător al terenului în suprafață de 1943 mp a făcut amenajări pe teren, deși din probele existente la dosarul cauzei rezultă că terenul a fost cultivat cu viță de vie de pârâtul P.M. împreună cu mama sa.

În acest sesn este procesul-verbal de cercetare la fața locului din 14.11.1996 f.21dosar 9089/1996, declarațiile martorilor audiați în cauză f.78-83 dosar 3710/1996 și raportul de expertiză întocmit în cauză f.122, dosar 3710/1996. Așadar, față de cele reținute se constată că instanța de recurs a pronunțat o hotărârea netemeinică și dată cu aplicarea greșită a legii. Pentru toate aceste considerente, Curtea reține că recursul în anulare declarat de Primarul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr.3400/1.06.2001 a Curții de Apel Craiova este fondat și se va admite. Se va casa decizia atacată, iar pe fond se va respinge recursul declarat de pârâții M.I., R.S.și de intervenienta R.E., împotriva deciziei civile nr.3785/26.09.2000 a Tribunalului Olt și a sentinței civile nr.8416/17.12.1999 a Judecătoriei Slatina-Olt, pe care o menține.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE : Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei 3400 din 1 iunie 2001 a Curții de Apel Craiova pe care o casează și respinge recursul declarat de pârâții M.I., R.S.precum și intervenienta R.E. împotriva deciziei civile 3785 din 26 septembrie 2000 a Tribunalului Olt și a sentinței 8416 din 17 decembrie 1999 a Judecătoriei Slatina pe care le menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2003.