ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1121/2003

D E C I Z I A NR.1121 DOSAR NR.3094/2002 S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.2652 din 23 aprilie 2001 a Judecătoriei Slatina și deciziei civile nr.1422 din 2 iulie 2001 a Tribunalului Olt. La apelul nominal s-au prezentat: intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale – Direcția Juridică reprezentat de consilier juridic M.R., lipsind intimatul-reclamant D.A.și intimații-pârâți Ministerul Apărării Naționale – U.M. 01217 Slatina și Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt. Procedura completă. Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului în anulare așa cum a fost formulat, casarea hotărârilor criticate și pe fond respingerea acțiunii.

Consilier juridic M.R. pune concluzii de admitere a recursului în anulare. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 2 iulie 2002 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, potrivit prevederilor art.27 lit.f din Legea nr.92/1992 republicată și ale art.330 pct.2 C.proc.civ., astfel cum au fost modificate prin OUG nr.138/2000 și nr.59/2001, recurs în anulare împotriva sentinței civile nr.2652/23.04.2001 a Judecătoriei Slatina și a deciziei nr.1422/2.07.2001 a Tribunalului Olt. S-a susținut că hotărârile menționate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În motivarea recursului în anulare s-a arătat că prin cererea înregistrată la 28 februarie 2001 pe rolul Judecătoriei Slatina, reclamantul D.G.A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naționale la plata sumei de 77.500.000 lei reprezentând impozit nedatorat reținut nejustificat din sumele acordate cu titlu de plăți compensatorii în urma pensionării. Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată iar ulterior o cerere de chemare în garanție împotriva Ministerului Finanțelor. Prin sentința civilă nr.2652 din 23 aprilie 2001 Judecătoria Slatina a admis acțiunea și cererea de chemare în garanție. În consecință, a obligat Ministerul Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat (D.G.F.P.C.F.S.) Olt să plătească reclamantului suma de 77.500.000 lei reprezentând impozit nelegal reținut.

Sentința a devenit irevocabilă, urmare respingerii recursurilor formulate de pârât și chemata în garanție, prin decizia nr.1422 din 2 iulie 2001 a Tribunalului Olt – Secția civilă. În cadrul recursului în anulare se susține că hotărârile sunt nelegale întrucât încalcă prevederile OUG nr.73/1999. Intimatul reclamant D.G.A.a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului în anulare și a susținut și că acesta este tardiv, fiind declarat “cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de lege”. Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține în primul rând că recursul în anulare este declarat în termen. Art.330 1 care se referă la termenul de declarare a recursului în anulare a fost modificat prin art.I pct.29 din OUG nr.59/2001, publicată în Monitorul Oficial nr.217/27.04.2001, stabilindu-se că acesta este de 1 an de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă.

Cum, în speță, decizia Tribunalului Olt de respingere a recursurilor s-a pronunțat la data de 2 iulie 2001, declararea recursului în anulare la 2 iulie 2002 s-a făcut în termenul legal. Pe fond, recursul în anulare este întemeiat. În mod necontestat, reclamantul intimat a fost trecut în rezervă conform art.85 alin.1 lit.e din Legea nr.80/1995 începând cu data de 11 martie 2000. La acest moment i s-au acordat plăți compensatorii în temeiul art.7 din OUG nr.7/1998, reținându-se impozitul aferent. Potrivit prevederilor art.4 lit.b și art.23 lit.b din OUG nr.73/1999, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2000 și aplicabilă, conform art.70, veniturilor realizate începând cu această dată, sunt asimilate salariilor în vederea impunerii, drepturile de soldă lunară, indemnizațiile, primele, premiile, sporurile și alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii.

Cum drepturile bănești acordate cadrelor militare la trecerea în rezervă sunt de natură salarială, ele urmează a se impozita conform legii. În acest context, dispozițiile privind neimpozitarea sumelor acordate conform art.31 alin.1 și 2 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, la care fac trimitere instanțele, au devenit inaplicabile de la 1 ianuarie 2000, data intrării în vigoare a OUG nr.73/1999. Pe de altă parte, scutirea de impozit pe venit este prevăzută de art.6 lit.f din OUG nr.73/1999 pentru sumele reprezentând plăți compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare nete acordate c adrelor militare trecute în rezervă precum și ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, acordată la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie.

Cum ajutoarele prevăzute de art.31 alin.1 din Legea nr.138/1999 au fost stabilite în raport de solda lunară brută, rezultă că acestea nu sunt scutite de impozitul pe venit. Se constată deci că, admițând acțiunea, instanțele au ignorat aceste prevederi legale aplicabile în cauză. Așa fiind, în baza dispozițiilor art.330 3 combinat cu art.304 pct.9 și art.312 C.proc.civ., se va admite recursul în anulare, se vor casa ambele hotărâri și pe fond se va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează sentința civilă nr.2652 din 23 aprilie 2001 a Judecătoriei Slatina și decizia civilă nr.1422 din 2 iulie 2001 a Tribunalului Olt și pe fond respinge acțiunea reclamantului D.A.împotriva pârâților Ministerul Apărării Naționale și U.M. 01217 Slatina ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2003.