ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1121/2003

D E C I Z I A

NR.1121                                                                                                                                     DOSAR

NR.3094/2002

S-a

luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva  sentinței civile

nr.2652 din 23 aprilie 2001 a Judecătoriei Slatina  și deciziei civile nr.1422

din 2 iulie 2001 a Tribunalului Olt.

La

apelul nominal s-au prezentat: intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale –

Direcția Juridică reprezentat de consilier juridic M.R., lipsind

intimatul-reclamant D.A.și intimații-pârâți Ministerul Apărării Naționale –

U.M. 01217 Slatina și Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a

Finanțelor Publice Olt.

Procedura

completă.

Reprezentanta

Ministerului Public solicită admiterea recursului în anulare așa cum a fost

formulat, casarea hotărârilor criticate și pe fond respingerea acțiunii.

Consilier

juridic M.R. pune concluzii de admitere a recursului în anulare.

C U R T E A

Asupra

recursului în anulare de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La

data de 2 iulie 2002 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție  a declarat, potrivit prevederilor art.27 lit.f din Legea

nr.92/1992 republicată și ale art.330 pct.2 C.proc.civ., astfel cum au fost

modificate prin OUG nr.138/2000 și nr.59/2001, recurs în anulare împotriva

sentinței civile nr.2652/23.04.2001 a Judecătoriei Slatina și a deciziei

nr.1422/2.07.2001 a Tribunalului Olt.

S-a

susținut că hotărârile menționate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a

legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În

motivarea recursului în anulare s-a arătat că prin cererea înregistrată la 28

februarie 2001 pe rolul Judecătoriei Slatina, reclamantul D.G.A. a solicitat

obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naționale la plata sumei de 77.500.000

lei reprezentând impozit nedatorat reținut nejustificat din sumele acordate cu

titlu de plăți compensatorii în urma pensionării.

Pârâtul

a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată iar

ulterior o cerere de chemare în garanție împotriva Ministerului Finanțelor.

Prin

sentința civilă nr.2652 din 23 aprilie 2001 Judecătoria Slatina a admis

acțiunea și cererea de chemare în garanție. În consecință, a obligat Ministerul

Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului

Financiar de Stat (D.G.F.P.C.F.S.) Olt să plătească reclamantului suma de

77.500.000 lei reprezentând impozit nelegal reținut.

Sentința

a devenit irevocabilă, urmare respingerii recursurilor formulate de pârât și

chemata în garanție, prin decizia nr.1422 din 2 iulie 2001 a Tribunalului Olt –

Secția civilă.

În

cadrul recursului în anulare se susține că hotărârile sunt nelegale întrucât

încalcă prevederile OUG nr.73/1999.

Intimatul

reclamant D.G.A.a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului în anulare

și a susținut și că acesta este tardiv, fiind declarat “cu depășirea termenului

de 6 luni prevăzut de lege”.

Examinând

actele și lucrările dosarului, Curtea reține în primul rând că recursul în

anulare este declarat în termen.

Art.330

1

care se referă la termenul de declarare  a recursului în anulare a fost

modificat prin art.I pct.29 din OUG nr.59/2001, publicată în Monitorul Oficial

nr.217/27.04.2001, stabilindu-se că acesta este de 1 an de la data când

hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Cum, în speță, decizia

Tribunalului Olt de respingere a  recursurilor s-a pronunțat la data de 2 iulie

2001, declararea recursului în anulare la 2 iulie 2002 s-a făcut în termenul

legal.

Pe

fond, recursul în anulare este  întemeiat.

În

mod necontestat, reclamantul intimat a fost trecut în rezervă conform art.85

alin.1 lit.e din Legea nr.80/1995 începând cu data de 11 martie 2000.

La

acest moment i s-au acordat plăți compensatorii în temeiul art.7  din OUG

nr.7/1998, reținându-se impozitul aferent.

Potrivit

prevederilor art.4 lit.b și art.23 lit.b din OUG nr.73/1999, intrată în vigoare

la data de 1 ianuarie 2000 și aplicabilă, conform art.70, veniturilor realizate

începând cu această dată, sunt asimilate salariilor în vederea impunerii,

drepturile de soldă lunară, indemnizațiile, primele, premiile, sporurile și

alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii. Cum drepturile

bănești acordate cadrelor militare la trecerea în rezervă sunt de natură

salarială, ele urmează a se impozita conform legii.

În

acest context, dispozițiile privind neimpozitarea sumelor acordate conform

art.31 alin.1 și 2 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi

ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine

publică și siguranță națională, la care fac trimitere instanțele, au devenit

inaplicabile de la 1 ianuarie 2000, data intrării în vigoare a OUG nr.73/1999.

Pe

de altă parte, scutirea de impozit pe venit este prevăzută de art.6 lit.f din

OUG nr.73/1999 pentru sumele reprezentând plăți compensatorii, calculate pe

baza soldelor lunare nete acordate c adrelor militare trecute în rezervă precum

și ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, acordată la trecerea în

rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie.

Cum

ajutoarele prevăzute de art.31 alin.1 din Legea nr.138/1999 au fost stabilite

în raport de solda lunară brută, rezultă că acestea nu sunt  scutite de

impozitul pe venit.

Se

constată deci că, admițând acțiunea, instanțele au ignorat aceste prevederi

legale aplicabile în cauză.

Așa

fiind, în baza dispozițiilor art.330

3

combinat cu art.304 pct.9 și

art.312 C.proc.civ., se va admite recursul în anulare, se vor casa ambele

hotărâri și pe fond se va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul în anulare al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție.

Casează

sentința civilă nr.2652 din 23 aprilie 2001 a Judecătoriei Slatina și decizia

civilă nr.1422 din 2 iulie 2001 a Tribunalului Olt și pe fond respinge acțiunea

reclamantului D.A.împotriva pârâților Ministerul Apărării Naționale și U.M.

01217 Slatina ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 21 martie 2003.