ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1330/2003

S-a luat în

examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.4081 din 11

aprilie 2001 a Judecătoriei Tîrgu Jiu, precum și împotriva deciziei nr.1633 din

21 iunie 2001 a Tribunalului Gorj – Secția civilă.

La apelul

nominal s-au prezentat: intimatul pârât Ministerul Apărării Naționale,

reprezentat de consilierul juridic P.G., intimatul chemat în garanție

Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de consilier juridic A.L., lipsind

intimatul reclamant Ș.C..

Procedura

completă.

Printr-o

petiție depusă la dosar, intimatul reclamant Ș.C. solicită amânarea judecării

cauzei pentru lipsă de apărare.

Consilier

juridic P.G., pentru intimatul pârât Ministerul Apărării Naționale, precum și

reprezentanta intimatului chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice se

opun amânării judecății – cu motivarea că în cauză s-a mai acordat un termen de

judecată – la cererea intimatului reclamant și pentru același motiv.

Reprezentanta

Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare a judecății

formulată de intimatul reclamant întrucât aceasta nu se încadrează în

prevederile art.156 din C.proc.civ.

Deliberând

asupra cererii de amânare a judecății în discuție, instanța o respinge cu

motivarea că aceasta nu se încadrează în dispozițiile art.156 din C.proc.civ.

Constată că pricina este în stare de judecată și dă cuvântul părților prezente

cu privire la recursul în anulare.

Reprezentanta

Ministerului Public susține recursul în anulare, solicitând casarea hotărârilor

criticate și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantului Ș.C.

Consilier

juridic P.G., pentru intimatul pârât Ministerul Apărării Naționale, solicită

admiterea recursului în anulare astfel cum a fost formulat. Cere a se dispune

și întoarcerea executării.

Reprezentanta

intimatului chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice solicită de

asemenea admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor și, pe fond,

respingerea acțiunii.

C U R T E A

Asupra

recursului în anulare de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 1

februarie 2001 reclamantul Ș.C. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul

Apărării Naționale pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la

plata sumelor nelegal reținute cu titlu de impozit pentru cele 15 solde lunare

brute ce i-au fost acordate reclamantului, în temeiul art.31 alin.2 din Legea

nr.138/1999.

La 18 martie

2001 Ș.C. și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâtului

la plata sumei de 36.199.365 lei, reprezentând actualizarea sumei de 28.874.892

lei ce a pretins că i s-a reținut ilegal cu titlu de impozit.

Pârâtul a

formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice cu

motivarea că sumele reținute ca impozit din cele acordate reclamantului au fost

vărsate la bugetul de stat.

Investită cu

soluționarea cauzei, Judecătoria Târgu-Jiu a admis acțiunea reclamantului Ș.C.,

astfel cum a fost precizată, și a obligat pe pârâtul Ministerul Apărării

Naționale la plata sumei de 36.194.365 lei reprezentând impozit nelegal

reținut.

Tribunalul Gorj

– Secția civilă prin decizia nr.1633 din 21 iunie 2001 a admis recursul

declarat de pârât și a modificat în parte sentința judecătoriei în sensul că a

admis și cererea de chemare în garanție și a obligat Ministerul Finanțelor

Publice și D.G.F.P. – Gorj să-i plătească pârâtului suma de 36.194.365 lei

reprezentând impozit nelegal reținut. Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței.

La data de 21

iunie 2002 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție a declarat în temeiul art.330 pct.2 cod procedură civilă, astfel cum a

fost modificat prin O.U.G. nr.138 din 2 octombrie 2000 și nr.59 din 27 aprilie

2001, recurs în anulare împotriva celor două hotărâri date în cauză susținând

că ele au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat

o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În motivarea

recursului în anulare s-a arătat că la data trecerii în rezervă a

reclamantului, pentru limită de vârstă, prevederile art.7 din O.G. nr.7/1998

precum și cele ale art.31 din Legea nr.138/1999 erau abrogate de art.86 din

O.G. nr.73/1999 astfel că pârâtul în mod corect a aplicat baremul de impozitare

stabilit conform dispozițiilor art.8 din O.G. nr.73/1999 plăților compensatorii

și ajutoarelor acordate reclamantului.

După promovarea

recursului în anulare, prin cererea din 2 septembrie 2002, pârâtul Ministerul

Apărării Naționale a solicitat, în temeiul art.404

2

C.proc. civ.,

restabilirea situației anterioare executării astfel că în măsura în care se va

decide admiterea recursului în anulare și desființarea hotărârilor

judecătorești atacate, reclamantul să fie obligat a restitui sumele de bani

încasate în temeiul acestor hotărâri.

Recursul în

anulare este fondat.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că reclamantul Ș.C., ofițer activ în Ministerul

Apărării Naționale a fost trecut în rezervă începând cu data 1 martie 2000,

prin Ordinul nr.183 din 25 februarie 2000.

La data

trecerii în rezervă reclamantul a beneficiat de un ajutor stabilit în raport de

solda lunară brută și cu o vechime efectivă de militar de 26 ani, 6 luni și 26

zile, conform art.31 din Legea nr.138/1999 (fila 30 dosar de fond). Reclamantul

nu a beneficiat de plăți compensatorii întrucât a fost trecut în rezervă la

limită de vârstă în grad. Ș.C. nu a contestat modul de calcul a sumelor

încasate, ci faptul că acestea au fost supuse impozitării în condițiile

O.G.nr.73/1999 privind impozitul pe venit și a O.G.nr.1066/1999 pentru

aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr.73/1999, iar instanțele

au apreciat că reclamantul nu datorează vreo sumă de bani cu titlu de impozit.

O atare soluție

este, însă, greșită.

Astfel, deși

este real că potrivit art.31 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte

drepturi ale personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în

retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor

neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută, acest text trebuie

raportat la dispozițiile art.5 din O.G. nr.73/27 august 1999 privind impozitul

pe venit și respectiv H.G. nr.1066/24 decembrie 1999, care deși confirmă

neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce

venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură

salarială.

Or, față de

împrejurarea că însăși Legea nr.138/1999 se referă la salarizarea personalului

militar și la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat apare

cu evidență că veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau

direct în retragere cu titlu de ajutoare în condițiile art.31 din lege decurg

din statutul lor de salariați și prin urmare sunt supuse impozitării în

condițiile O.G. nr.73/1999 privind impozitul pe venit.

Că este așa o

confirmă și Normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr.73/1999 privind

impozitul pe venit aprobate prin H.G. nr.1066/24 decembrie 1999, care,

referindu-se la prevederile art.5 din ordonanță, individualizează categoriile

de venituri ce nu sunt impozitate.

Din enumerarea

făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de

sprijin cu destinație specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor

care satisfac serviciul militar obligatoriu; ajutorul social acordat potrivit

legii; ajutorul de urgență acordat de Guvern și de primari în situații de

necesitate; ajutorul de înmormântare și altele.

Textul

menționat nu face nici-o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă

acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută și prin urmare

aceste ajutoare fiind de natură salarială și având ca bază de calcul solda

brută, se impozitează ca orice venit brut.

De altfel,

art.86 din O.G. nr.73/1999 cuprinde expres dispoziția conform căreia se abrogă

orice prevederi contrare menționatei ordonanțe, ceea ce confirmă odată în plus

intenția legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.

Față de cele ce

preced, recursul în anulare se privește ca fondat și urmare a admiterii lui,

vor fi casate hotărârile pronunțate în cauză și vor fi respinse atât acțiunea

reclamantului Ș.C., cât și cererea de chemare în garanție a Ministerului

Finanțelor Publice.

Văzând și

dispozițiile art.404

2

alin.1 C.proc.civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.1633 din 21 iunie 2001 a Tribunalului

Gorj – secția civilă.

Casează decizia

recurată. Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale

împotriva sentinței civile nr.4081 din 11 aprilie 2001 a Judecătoriei Târgu

Jiu, pe care o schimbă în tot în sensul că respinge, ca nefondată acțiunea

formulată de reclamantul Ș.C., precum și cererea de chemare în garanție a

Ministerului Finanțelor Publice.

Conform art.404

2

din C.proc.civ., dispune restabilirea situației anterioare în sensul obligării

reclamantului la restituirea sumelor încasate în temeiul hotărârilor

desființate.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2003.