ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1493/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 4 august 2008, reclamanta M.R.R. a solicitat anularea deciziei nr. 1448 din 5 iunie 2008 emisă de pârâtul M.J. – comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că prin decizia contestată i-a fost respinsă în mod nelegal cererea de acordare a calității de luptător în rezistența anticomunistă, deși a dovedit că situația în care s-a aflat se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 214/1999. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată prin sentința civilă nr. 3010 din 5 noiembrie 2008, cu motivarea că reclamanta a solicitat constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă prin cererea depusă la 20 mai 2008, după împlinirea la 25 noiembrie 2006 a termenului prevăzut de art. 5 din O.U.G.

nr. 214/1999, modificat și completat prin Legile nr. 670/2002 și nr. 173/2006, astfel că în mod legal pârâtul a respins cererea ca tardivă prin decizia atacată în cauză. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta și a solicitat casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică și pe fond, admiterea acțiunii sale formulate pentru anularea Deciziei nr. 1448 din 5 iunie 2008. Recurenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a menținut decizia de respingere ca tardivă a cererii formulate în baza O.U.G. nr. 214/1999, fără a se avea în vedere că s-a adresat ministerului intimat din anul 2005 cu mai multe petiții, depuse în termenul legal pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Prin art. 2 din Legea nr. 173/2006 pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 214/1999, s-a acordat un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi, în care persoanele condamnate sau supuse unei măsuri administrative abuzive ori, după decesul acestora, soțul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv să poată depune cerere pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă. Instanța de fond a constatat corect legalitatea Deciziei nr. 1448 din 5 iunie 2008, prin care Ministerul Justiției a respins ca tardivă cererea depusă de recurenta-reclamantă la data de 20 mai 2008, după data de 27 noiembrie 2006 la care s-a împlinit termenul de 6 luni prevăzut în art. 2 din Legea nr. 173/2006.

Recurenta a susținut neîntemeiat că a respectat termenul legal pentru depunerea cererii de acordare a calității de luptător de rezistența anticomunistă, dat fiind că în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 173/2006 nu a înregistrat o asemenea cerere la M.J. În baza acestei reglementări, care a prevăzut un nou termen de depunere a cererilor, recurenta-reclamantă avea obligația să se adreseze comisiei constituite în cadrul ministerului intimat pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, fără posibilitatea examinării cererii inițiale din anul 2005 care a fost respinsă de asemenea ca tardivă prin decizia nr. 53/2005. Această primă decizie prin care s-a constatat depășirea termenului de depunere a cererii, prevăzut în art. 5 alin. (1) din O.U.G.

nr. 214/1999 și prelungit în mod succesiv până la 31 decembrie 2003 prin O.G. nr. 64/2002 și prin Legea nr. 670/2002 nu a fost contestată de recurentă în justiție la instanța de contencios administrativ competentă, potrivit legii. În consecință, cererea soluționată prin decizia definitivă nr. 53/2005 nu poate fi supusă unei noi analize în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 214/1999, în cadrul procedurii prevăzute în art. 2 din Legea nr. 173/2006, care impunea depunerea unei noi cereri, însoțită de actele doveditoare necesare. Cum recurenta nu a dovedit îndeplinirea acestei obligații legale, se constată că în mod legal și temeinic a fost respinsă cererea de anulare a Deciziei nr. 1448 din 5 iunie 2009 emisă de Ministerul Justiției.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge recursul declarat de M.R.R. împotriva sentinței civile nr. 3010 din 5 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie 2009.