ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1493/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4 august 2008,

reclamanta M.R.R. a solicitat anularea deciziei nr. 1448 din 5 iunie 2008 emisă

de pârâtul M.J. – comisia pentru constatarea calității de luptător în

rezistența anticomunistă.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a susținut că prin decizia contestată i-a fost respinsă în mod

nelegal cererea de acordare a calității de luptător în rezistența

anticomunistă, deși a dovedit că situația în care s-a aflat se încadrează în

prevederile O.U.G. nr. 214/1999.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca

neîntemeiată prin sentința civilă nr. 3010 din 5 noiembrie 2008, cu motivarea

că reclamanta a solicitat constatarea calității de luptător în rezistența

anticomunistă prin cererea depusă la 20 mai 2008, după împlinirea la 25

noiembrie 2006 a termenului prevăzut de art. 5 din O.U.G. nr. 214/1999,

modificat și completat prin Legile nr. 670/2002 și nr. 173/2006, astfel că în

mod legal pârâtul a respins cererea ca tardivă prin decizia atacată în cauză.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamanta și a solicitat casarea hotărârii ca nelegală și

netemeinică și pe fond, admiterea acțiunii sale formulate pentru anularea Deciziei

nr. 1448 din 5 iunie 2008.

Recurenta a susținut că în

mod greșit instanța de fond a menținut decizia de respingere ca tardivă a

cererii formulate în baza O.U.G. nr. 214/1999, fără a se avea în vedere că s-a

adresat ministerului intimat din anul 2005 cu mai multe petiții, depuse în termenul

legal pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Prin art. 2 din Legea nr. 173/2006

pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 214/1999,

s-a acordat un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi,

în care persoanele condamnate sau supuse unei măsuri administrative abuzive

ori, după decesul acestora, soțul sau rudele până la gradul al patrulea

inclusiv să poată depune cerere pentru constatarea calității de luptător în

rezistența anticomunistă.

Instanța de fond a constatat

corect legalitatea Deciziei nr. 1448 din 5 iunie 2008, prin care Ministerul

Justiției a respins ca tardivă cererea depusă de recurenta-reclamantă la data

de 20 mai 2008, după data de 27 noiembrie 2006 la care s-a împlinit termenul de

6 luni prevăzut în art. 2 din Legea nr. 173/2006.

Recurenta a susținut

neîntemeiat că a respectat termenul legal pentru depunerea cererii de acordare

a calității de luptător de rezistența anticomunistă, dat fiind că în termen de

6 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 173/2006 nu a înregistrat o

asemenea cerere la M.J.

În baza acestei

reglementări, care a prevăzut un nou termen de depunere a cererilor,

recurenta-reclamantă avea obligația să se adreseze comisiei constituite în

cadrul ministerului intimat pentru constatarea calității de luptător în

rezistența anticomunistă, fără posibilitatea examinării cererii inițiale din

anul 2005 care a fost respinsă de asemenea ca tardivă prin decizia nr. 53/2005.

Această primă decizie prin

care s-a constatat depășirea termenului de depunere a cererii, prevăzut în art.

5 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999 și prelungit în mod succesiv până la 31

decembrie 2003 prin O.G. nr. 64/2002 și prin Legea nr. 670/2002 nu a fost

contestată de recurentă în justiție la instanța de contencios administrativ

competentă, potrivit legii.

În consecință, cererea

soluționată prin decizia definitivă nr. 53/2005 nu poate fi supusă unei noi

analize în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 214/1999, în cadrul

procedurii prevăzute în art. 2 din Legea nr. 173/2006, care impunea depunerea

unei noi cereri, însoțită de actele doveditoare necesare.

Cum recurenta nu a dovedit

îndeplinirea acestei obligații legale, se constată că în mod legal și temeinic

a fost respinsă cererea de anulare a Deciziei nr. 1448 din 5 iunie 2009 emisă

de Ministerul Justiției.

Pentru considerentele

expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii

pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge recursul declarat

de M.R.R. împotriva sentinței civile nr. 3010 din 5 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 martie 2009.