ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3571/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3560/2008 Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul T.I. în contradictoriu cu pârâtul M.J. - Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă; a anulat Decizia nr. 3062 din 13 decembrie 2007 emisă de pârât; a obligat pârâtul să emită o nouă decizie prin care să-i recunoască reclamantului calitatea de luptător în rezistența anticomunistă. Pentru a se pronunța astfel, instanța fondului a reținut că în perioada 28 aprilie 1957 – 13 martie 1963 reclamantul a fost supus alături de familie, unor măsuri abuzive, măsuri de ordin politic, conform tuturor probelor administrate în cauză.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs M.J.L.C., criticând-o ca nelegală întrucât a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii și cu eronata apreciere a probatoriilor. S-a invocat ca motiv de recurs faptul că a fost greșit interpretat art. 4 din O.U.G. nr. 214/1999, la verificarea condițiilor de acordare a calității de luptător în rezistența anticomunistă, Comisia având nevoie de acte, documente și informații scrise, transmise de instituții cu care M.J. a încheiat protocoale de colaborare. Se apreciază că instanța de judecată avea obligația de a verifica legalitatea acestor documente atunci când soluționează plângerile formulate conform O.U.G. nr. 214/1999, pentru că sunt probatorii pe care legiuitorul le-a prevăzut expres a fi analizate.

În speță, susține recurentul, nu există astfel de dovezi, așa încât soluția primei instanțe este nelegală. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele dosarului, motivele de recurs și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Reclamantul-intimat a solicitat instanței de contencios administrativ să constate calitatea lui de luptător în rezistența anticomunistă, contestând astfel Decizia nr. 3062/2007. Din analiza întregului material probatoriu coroborat cu dispozițiile O.U.G. nr. 214/1999, rezultă că prima instanță a anulat în mod corect Decizia pentru următoarele considerente: Prin Decizia nr. 3062/2007, Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă a respins cererea reclamantului - intimat pentru că dintr-o adresă a M.A., anexată la dosar, nu rezultă mențiuni privind prelungirea duratei restricțiilor domiciliare pentru familia sa până la data nașterii acestuia.

Din decizia M.A.I. nr. 6100/1955, se constată fără dubiu că s-a avizat favorabil domiciliul numitului T.F., tatăl intimatului și a familiei sale în comuna Voluntari. Acest lucru a fost comunicat de M.A.I. prin adresa aflată la dosar. De asemenea, din acte rezultă că familia intimatului a fost supusă din motive politice la o serie de măsuri abuziv luate, toate încadrându-se în prevederile O.U.G. nr. 214/1999. Este adevărat că prin adresa, măsura stabilirii domiciliul obligatoriu a fost ridicată anterior nașterii intimatului, însă măsura strămutării într-o altă localitate fără dreptul de a se stabili în București a dăinuit până în 1963 când părinții intimatului - reclamant au primit aviz favorabil din partea organelor abilitate, conform Notei de Studiu a Consiliului Securității de Stat aflată la dosar, la acea dată T.P.

având deja 6 ani. Prin urmare, fără posibilitate de tăgadă, intimatul - reclamant astfel cum rezultă din toate înscrisurile anexate de care am făcut mai sus vorbire, împreună cu familia sa în perioada 1957 – 13 martie 1963 a fost supus din motive politice unor situații administrative abuzive. S-a susținut în recurs că nu există dovezi concludente referitoare la situația de fapt, dar conform O.U.G. nr. 214/1999, recurentul avea obligația de a solicita organelor abilitate respectiv instituțiilor publice, date și informații, în situația în care cererea intimatului nu era însoțită de acestea. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul declarat de M.J.L.C., ca nefondat conform art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.J.L.C. împotriva sentinței civile nr. 3560 din 17 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 iunie 2009.