ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3571/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3560/2008 Curtea de Apel

București a admis acțiunea formulată de reclamantul T.I. în contradictoriu cu

pârâtul M.J. - Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența

anticomunistă; a anulat Decizia nr. 3062 din 13 decembrie 2007 emisă de pârât;

a obligat pârâtul să emită o nouă decizie prin care să-i recunoască

reclamantului calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța fondului a reținut că în perioada 28 aprilie 1957 – 13 martie 1963

reclamantul a fost supus alături de familie, unor măsuri abuzive, măsuri de

ordin politic, conform tuturor probelor administrate în cauză.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs M.J.L.C., criticând-o ca nelegală întrucât a fost pronunțată cu

greșita aplicare a legii și cu eronata apreciere a probatoriilor.

S-a invocat ca motiv de

recurs faptul că a fost greșit interpretat art. 4 din O.U.G. nr. 214/1999, la

verificarea condițiilor de acordare a calității de luptător în rezistența

anticomunistă, Comisia având nevoie de acte, documente și informații scrise,

transmise de instituții cu care M.J. a încheiat protocoale de colaborare.

Se apreciază că instanța de

judecată avea obligația de a verifica legalitatea acestor documente atunci când

soluționează plângerile formulate conform O.U.G. nr. 214/1999, pentru că sunt

probatorii pe care legiuitorul le-a prevăzut expres a fi analizate.

În speță, susține

recurentul, nu există astfel de dovezi, așa încât soluția primei instanțe este

nelegală.

Recursul este nefondat și va

fi respins.

Examinând actele dosarului,

motivele de recurs și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Reclamantul-intimat a

solicitat instanței de contencios administrativ să constate calitatea lui de

luptător în rezistența anticomunistă, contestând astfel Decizia nr. 3062/2007.

Din analiza întregului

material probatoriu coroborat cu dispozițiile O.U.G. nr. 214/1999, rezultă că

prima instanță a anulat în mod corect Decizia pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 3062/2007,

Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă a

respins cererea reclamantului - intimat pentru că dintr-o adresă a M.A.,

anexată la dosar, nu rezultă mențiuni privind prelungirea duratei restricțiilor

domiciliare pentru familia sa până la data nașterii acestuia.

Din decizia M.A.I. nr. 6100/1955,

se constată fără dubiu că s-a avizat favorabil domiciliul numitului T.F., tatăl

intimatului și a familiei sale în comuna Voluntari.

Acest lucru a fost comunicat

de M.A.I. prin adresa aflată la dosar.

De asemenea, din acte

rezultă că familia intimatului a fost supusă din motive politice la o serie de

măsuri abuziv luate, toate încadrându-se în prevederile O.U.G. nr. 214/1999.

Este adevărat că prin

adresa, măsura stabilirii domiciliul obligatoriu a fost ridicată anterior

nașterii intimatului, însă măsura strămutării într-o altă localitate fără

dreptul de a se stabili în București a dăinuit până în 1963 când părinții

intimatului - reclamant au primit aviz favorabil din partea organelor

abilitate, conform Notei de Studiu a Consiliului Securității de Stat aflată la

dosar, la acea dată T.P. având deja 6 ani.

Prin urmare, fără

posibilitate de tăgadă, intimatul - reclamant astfel cum rezultă din toate

înscrisurile anexate de care am făcut mai sus vorbire, împreună cu familia sa

în perioada 1957 – 13 martie 1963 a fost supus din motive politice unor

situații administrative abuzive.

S-a susținut în recurs că nu

există dovezi concludente referitoare la situația de fapt, dar conform O.U.G.

nr. 214/1999, recurentul avea obligația de a solicita organelor abilitate

respectiv instituțiilor publice, date și informații, în situația în care

cererea intimatului nu era însoțită de acestea.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată

este legală și temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul declarat de

M.J.L.C., ca nefondat conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.J.L.C. împotriva sentinței civile nr. 3560 din 17 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 25 iunie 2009.