ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2992/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 8 august 2007 și

precizată prin cererea depusă la 31 ianuarie 2008, reclamantul C.V.M. a

solicitat obligarea pârâtei Comisia pentru constatarea calității de luptător în

rezistența anticomunistă din cadrul Ministerului Justiție să execute Decizia nr.

50 din 11 ianuarie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în

sensul de a-i acorda drepturile prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999 și să-i

plătească daune morale și materiale în cuantum de 20.000 lei.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 28CC din 29

februarie 2008, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată, cu motivarea că

nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004

pentru stabilirea răspunderii patrimoniale a autorității pârâte.

Instanța de fond a avut în

vedere că pârâta a executat hotărârea judecătorească irevocabilă menționată de

reclamant și în acest sens, a emis Decizia din 25 ianuarie 2007 prin care a respins

cererea acestuia de acordare a drepturilor prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999.

În consecință, s-a reținut

că Decizia nr. 50 din 11 ianuarie 2006 a fost adusă la îndeplinire de către

pârâtă și că în cazul în care reclamantul era nemulțumit de refuzul recunoașterii

calității de luptător în rezistența anticomunistă, acesta avea posibilitatea să

conteste în instanță actul administrativ din 25 ianuarie 2007, prin care a fost

respinsă cererea sa.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamantul și a solicitat casarea hotărârii ca nelegală și

netemeinică și pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și

precizată ulterior.

Recurentul a susținut că în

termen de 30 de zile de la pronunțarea Deciziei nr. 50 din 11 ianuarie 2006,

comisia pârâtă nu a emis actul administrativ pentru acordarea drepturilor

prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999, situație în care trebuia obligată la

despăgubiri în sumă de 50.000 lei.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 3041 C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente.

Instanța de fond a constatat

corect că intimata-pârâtă Comisia pentru constatarea calității de luptător în

rezistența anticomunistă din cadrul Ministerului Justiției a procedat la

executarea Deciziei nr. 50 din 11 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, prin care a fost obligată să soluționeze cererea formulată în nume

propriu de recurentul-reclamant privind acordarea drepturilor prevăzute de O.U.G.

nr. 214/1999.

În executarea acestei

hotărâri judecătorești irevocabile, intimata-pârâtă a întocmit Decizia din 25

ianuarie 2007, prin care a respins cererea recurentului-reclamant, iar acesta

avea posibilitatea să se adreseze instanței de judecată dacă aprecia că este

nelegal refuzul acordării drepturilor prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999.

În consecință, nu erau

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004

pentru acordarea despăgubirilor solicitate prin acțiune, deoarece obligația

stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost executată, iar

depășirea termenului de 30 de zile pentru soluționarea cererii formulate în

nume propriu de recurentul-reclamant s-a datorat exclusiv acestuia, care nu s-a

conformat solicitărilor adresate, nu a comunicat relațiile necesare și nu a

indicat unitățile de învățământ de la care a fost exmatriculat.

Instanța de fond a stabilit

în mod judicios că nu se poate reține culpa intimatei-pârâte pentru depășirea

termenului legal de executare a hotărârii judecătorești irevocabile, astfel

încât nu sunt îndeplinire cerințele prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr.

554/2004 pentru obligarea acesteia la plata daunelor morale și materiale

pretinse de recurentul-reclamant.

Față de considerentele

expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a sentinței recurate,

se va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.V.M., împotriva sentinței civile nr. 28 din 29 februarie 2008 a Curții de

Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2008.