ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2321/2008

Instanța de fond l-a împiedicat să depună toate documentele necesare soluționării cauzei. Depune la dosar încă șapte documente.

A fost ignorată cererea sa de recuperare a daunelor materiale, instanța de fond a răspuns numai la pretențiile legate de calitatea de luptător în rezistența anticomunistă și de daune morale.

A fost restrânsă sfera represiunii administrative la elemente derizorii, afirmându-se că represiunea s-a rezumat numai la rețineri din salariu și amenzi.

Actele de disidență ale reclamantului au fost denaturate; nu s-a ținut seama de amploarea intervențiilor sale scrise, critica politicii agrare a P.C.R., simpatia față de revoluția din Ungaria și revolta studenților de la Timișoara.

Au fost ignorate principalele elemente ce-l îndreptățesc la îndeplinirea criteriilor art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999.

Au fost înlăturate greșit probatoriile de după 14 decembrie 1989, deoarece aceasta au fost depuse și invocate numai pentru capătul de cerere referitor la daune.

A fost încălcat principiul continuității prin înlăturarea din complet a magistrate A.U. și s-a favorizat respingerea nelegală a probei cu expertiza contabilă.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Justiției, comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, a fost admisă în mod greșit. Intimatul - pârât Ministerul Justiției, comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, aspectele criticate de recurent au fost analizate de instanța de fond. Recurentul nu a putut dovedi că se încadrează în vreunul din cazurile administrative abuzive dispuse din motive politice și menționate expres în art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999. Mai mult, relațiile transmise de C.N.S.A.S. și S.R.I. au confirmat că reclamantul nu se află în evidențele fostei securități ca reținut, arestat sau condamnat pentru săvârșirea vreunei fapte antisociale sau vreunei infracțiuni de drept comun sau politic. Recursul este nefondat. Prin măsuri administrative abuzive se înțelege, potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999, orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securități ori de alte organe în baza cărora s-a dispus: a) privarea de libertate în locuri de deținere sau pentru efectuarea de cercetări; b) internarea în spitale de psihiatrie; c) stabilirea de domiciliu obligatoriu; d) strămutarea într-o altă localitate; e) deportarea în străinătate, după 23 august 1944, pentru motive politice; f) exmatricularea din școli, licee, facultăți; g) încetarea contractului de muncă sau retrogradarea dispusă din motive politice și dovedită cu acte scrise, administrative sau judecătorești de la acea dată. Înscrisurile depuse de recurent nu dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lit. g), sancțiunile disciplinare aplicate neavând legătură cu vreo opoziție a acestuia împotriva regimului comunist. Declarațiile de martor nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză. În mod corect instanța de fond a ajuns la concluzia că acțiunile reclamantului - recurent nu se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 214/1999. Din acest motiv este irelevantă analizarea capătului de cerere referitor la daunele materiale și administrarea probei cu expertiză contabilă. Înlocuirea din complet a d-nei judecător A.U. s-a făcut potrivit Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, datorită împrejurării că d-na judecător se afla în concediu legal de odihnă. Excepția lipsei calității procesuale pasive a fost soluționată corect de instanța de fond, în litigiile de contencios administrativ, calitatea procesuală pasivă aparține autorității emitente a actului atacat. Față de considerentele menționate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.