ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 153/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 59/F din 26

martie 2010 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a

admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Ministerul

Justiției - Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența

Anticomunistă și pe cale de consecință a respins acțiunea formulată de reclamantul

H.A. având ca obiect anularea adresei nr. 28 din 30 decembrie 2009 emisă de

pârât și constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă în

conformitate cu art. 3 lit. g) din Decretul-lege nr. 118/1990 și art. 11 din

O.U.G. nr. 214/1999.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că:

La data de 20 martie 2009 Ministerul

Justiției - Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența

Anticomunistă a respins ca tardivă cererea formulată de H.A. la 20 august 2007

și întemeiată pe dispozițiile art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 214/1999.

Prin sentința nr. 155/F din 18

noiembrie 2009 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal,

a respins acțiunea prin care reclamantul solicita constatarea calității de

luptător în rezistența anticomunistă, reținând că într-adevăr cererea din 20

august 2007 a fost depusă cu mult după expirarea termenului fixat prin art. II

din Legea nr. 173/2006 de modificare și completare a O.U.G. nr. 214/1999,

respectiv după data de 27 noiembrie 2006.

La data de 20 martie 2009

reclamantul s-a adresat cu o nouă solicitare, cu același obiect, Comisiei

pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă din cadrul

Ministerului Justiției. Răspunsul Comisiei a fost comunicat reclamantului prin adresa

nr. 28 din 30 decembrie 2009, acesta fiind înștiințat că cererea pentru acordarea

calității de luptător în rezistența anticomunistă a fost respinsă în ședința

din 13 martie 2003 și comunicată la 7 septembrie 2005.

În aceste condiții s-a constatat că sunt

incidente dispozițiile art. 1201 C. civ. potrivit cărora „este autoritate de

lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este

întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în

contra lor în aceeași calitate”.

Împotriva sus-menționatei sentința a

declarat recurs reclamantul H.A. care a apreciat că soluția curții de apel este

nelegală deoarece au fost ignorate probele prezentate de el, iar partea adversă

nu a depus dovezile pe care își sprijină afirmațiile făcute.

Examinând cauza în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat.

Așa cum se poate observa din

considerentele sentinței aflate în control judiciar, judecătorul fondului a

reținut în mod corect situația de fapt și în contextul deja redat în expunerea rezumativă

făcută mai înainte a constatat existența triplei identități la care face

trimitere art. 1201 C. civ. privind autoritatea de lucru judecat.

Excepția autorității de lucru

judecat a fost invocată în temeiul art. 166 C. proc. civ. de pârâtul Ministerul

Justiției - Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența

Anticomunistă prin întâmpinarea formulată în fața instanței de fond, iar instanța

a observat că aceasta este întemeiată în raport de sentința nr. 155/F din 18

noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal.

A rezultat cu evidență că obiectul

litigiului de față este identic cu cel care a făcut obiectul dosarului în care

s-a pronunțat sentința nr. 155/F/2009, respectiv constatarea calității de

luptător în rezistența anticomunistă, că temeiul juridic este același în ambele

pricini, respectiv art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 214/1999 (completată prin

Legea nr. 212/2003), iar părțile sunt aceleași și în aceeași calitate,

reclamant fiind H.A. și pârât Ministerul Justiției - Comisia pentru Constatarea

Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă.

Identitatea de obiect există chiar dacă

în cauza pendinte acesta este formulat diferit prin solicitarea anulării adresei

de răspuns a Ministerului Justiției din 30 decembrie 2009, scopul final urmărit

de reclamant fiind acela de a i se constata calitatea de luptător în rezistența

anticomunistă.

Întrucât excepția autorității de

lucru judecat este o excepție de fond, peremptorie și absolută, singura soluție

legală este aceea de respingere a acțiunii, fiind nerelevantă susținerea recurentului-reclamant

că dacă s-ar fi administrat mai multe probe s-ar fi ajuns la o altă concluzie.

Așa fiind, văzând și art. 312 alin. (1)

C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul H.A. împotriva

sentinței nr. 59/F din 26 martie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 ianuarie

2011.