ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 341/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 26 noiembrie 2003, reclamanta D.M. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă, solicitând obligarea acestuia să emită decizia prevăzută de art. 6 din O.U.G. nr. 214/1999, pentru B.E. și B.I., părinții reclamantei și să plătească daune cominatorii, de 100.000 lei pe zi de întârziere în emiterea deciziei, de la data pronunțării hotărârii. În motivarea acțiunii s-a arătat că prin adresele nr. 91/2000 și nr. 2518/2000 din 27 februarie 2001, pârâtul a comunicat reclamantei, că s-a încuviințat acordarea calității prevăzute de O.U.G.

nr. 214/1999, pentru părinții săi, însă reclamanta nu a primit deciziile menționate de ordonanță. Prin sentința civilă nr. 291/2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă în parte și pârâtul a fost obligat să emită deciziile privind calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, pentru părinții reclamantei, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii. Capătul de cerere privind daunele cominatorii, a fost respins ca neîntemeiat. Instanța a reținut că refuzul pârâtului de a emite deciziile, este nelegal, întrucât la data admiterii cererilor exista un Regulament aprobat și un model de decizie. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, pârâtul, arătând în esență că a fost rezolvată favorabil, cererea referitoare la recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă, drept recunoscut de O.U.G.

nr. 214/1999 și că emiterea formularelor tipizate ale deciziilor constituie un aspect de ordin administrativ, care urmează să fie rezolvat o dată cu stabilirea noului model al formularelor; că la data admiterii cererii, Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei nu era adoptat; că adresele prin care s-au comunicat soluțiile adoptate, țin loc de decizie. Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică. La data încuviințării cererii reclamantei, de către Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă - februarie 2001, exista Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei, aprobat prin H.G.

nr. 148/2000. Acest Regulament, conform art. 6 alin. (3), cuprinde și modelul deciziei de acordare a calității de luptător în rezistența anticomunistă. Abia la data de 4 martie 2003, prin H.G. nr. 249/2003, s-a modificat și s-a completat Regulamentul inițial, aprobat prin H.G. nr. 148/2000, astfel că pârâtul nu a fost împiedicat cu nimic să emită deciziile la data aprobării cererii, februarie 2001. Prin neemiterea deciziilor a fost vătămat dreptul reclamantei-intimate, de a beneficia de facilitățile prevăzute de dispozițiile art. 7 din O.U.G. nr. 214/1999, întrucât numai decizia menționată de art. 5 din ordonanță, face dovada calității de luptător în rezistența anticomunistă. Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției - Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă, împotriva sentinței civile nr. 291 din 16 septembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2005.