ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2203/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 11 mai 2004, reclamantul C.L. Motru a chemat în judecată pârâta SC R.

SA Motru solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună

rezilierea contractului de concesiune nr. 6908/1998.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că în anul 1998 între părți a intervenit contractul de

concesiune la data de 16 iulie 1998 pentru fondul locativ de stat cu destinație

de locuințe și spații cu altă destinație decât cea de locuință în localitatea

Motru.

Reclamantul a mai arătat că

pârâta a refuzat cu rea credință să-și îndeplinească obligațiile contractuale

stabilite întrucât la solicitarea sa prin adresa nr. 8348 din 14 aprilie 2004

pârâta a refuzat să-i pună la dispoziție situațiile și documentele necesare

pentru deschiderea evidenței analitice pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 81/2003

privind evaluarea și amortizarea activelor fixe care cade în sarcina

proprietarului de active fixe.

Pârâta a depus întâmpinare

prin care solicită respingerea acțiunii motivat de faptul că obligația sa este

de a transmite date despre fondul locativ și nu documente care vor fi predate odată

cu expirarea contractului.

Tribunalul Gorj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 119 din 14 iunie

2005, a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că deși potrivit deciziei din 18 martie 2004 a

Camerei de Conturi Gorj reclamantul nu are organizată evidența fondului locativ

pe blocuri și apartamente și nici evidența contractelor de vânzare – cumpărare

măsurile dispuse de preluare a evidenței și actualizarea situațiilor privind

fondul locativ predat în concesiune pârâtei nu conduce automat la rezilierea

contractului nefăcându-se dovada cu nici o probă că pârâta nu și-a respectat

obligațiile ce-i reveneau potrivit art. 11-24 din contractul încheiat.

Dacă în decizia Curții de

conturi s-a dispus reevaluarea fondului locativ și să se ia toate măsurile de

încasare a veniturilor de capital la valoarea reală și reflectarea în

contabilitate a obligațiilor, aceste măsuri nu demonstrează că pârâta nu a pus

la dispoziția reclamantei dările de seamă, datele statistice tehnice și

financiar contabile solicitate pentru că, așa cum rezultă din art. 16,17 din

contract, obligația acesteia este să furnizeze date, nu să predea documentele

în sine, iar faptul că nu are o evidență a fondului locativ nu demonstrează

vreo culpă a pârâtei în nerespectarea obligațiilor contractuale.

Împotriva acestei soluții a

formulat apel reclamantul arătând că potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 81/2003,

trebuia să inventarieze și evalueze activele fixe corporabile aflate în

patrimoniul său până la 30 septembrie 2003, iar rezultatele reevaluării să fie

cuprinse în bilanțul contabil pe anul 2003. Instituția publică avea obligația

inventarierii și reevaluării activelor fixe și pentru bunurile date în

concesiune și neavând evidența contabilă analitică, ci doar pe cea sintetică,

organele de control ale Curții de Conturi au stabilit că bilanțul contabil și

contul de execuție pe anul 2003 nu reflectă realitatea.

S-a mai susținut că greșit,

instanța de fond a considerat că pârâta și-a îndeplinit obligațiile asumate,

ignorând că a fost atenționată de nenumărate ori pentru respectarea

obligațiilor ce decurg din contract, iar prin adresa nr. 6069 din 22 martie

2005, înaintată de intimată apelantului, se menționează că o parte din

apartamente se află în stare tehnică precară, rezultând că aceasta nu și-a

îndeplinit obligația asumată prin art. 11 din contract, aceea de a depune toate

diligențele pentru conservarea bunurilor aflate în exploatare.

Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin decizia nr. 341 din 8 decembrie 2005, a respins apelul ca

nefondat.

În motivarea soluției,

instanța de control judiciar arată că, din corespondența purtată între cele

două părți, reiese că situația fondului locativ este transmisă lunar, iar ca

răspuns la solicitarea Consiliului local, societatea a comunicat situația

fondului locativ la 31 decembrie 2003 invocând că, prin decizia Curții de Conturi

s-a menționat că trebuie să transmită date și nu documente.

S-a dat o interpretare

corectă clauzei cuprinsă în art. 19 din contract în sensul că se predau

Consiliului local contractele de vânzare – cumpărare ale apartamentelor la data

încetării contractului de concesiune, odată cu toate documentele referitoare la

serviciul gestionat.

Instanța de apel a înlăturat

critica privind nerespectarea obligației asumate prin art. 11 din contract,

aceea de a depune toate diligențele pentru conservarea bunurilor pe durata

derulării contractului, motivat de faptul că un astfel de motiv nu a fost

invocat în cererea introductivă, făcându-se aplicațiunea dispozițiilor art. 294

alin. (1) C. proc. civ.

La data de 2 februarie 2006,

reclamantul a declarat recurs criticile făcând referire la aspecte de

nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Se susține că instanța de

apel a interpretat greșit actul dedus judecății respectiv contractul de

concesiune încheiat.

Astfel se susține că

potrivit art. 16 și 17 din contractul de concesiune pârâta – intimată era

obligată să-i predea la termenele prevăzute dările de seamă, statistici tehnice

și financiar contabile solicitate precum și să-i pună la dispoziția Consiliului

local și organelor de control abilitate toate evidențele și informațiile în

legătură cu execuția contractului.

Instanța de apel, în mod

greșit a considerat că pârâta și-a îndeplinit obligațiile asumate fără a

observa că situațiile sunt incomplete neputând fi folosite pentru cazul în

vederea căruia au fost solicitate.

Interpretarea dată art. 19

din contractul de concesiune este eronată fiind contrazisă de adresa nr. 9315

din 6 mai 2005 prin care ni se comunică să ne prezentăm la sediul societății

pentru a-și face copii după contractele de vânzare – cumpărare a locuințelor

din fondul de stat.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 304 C. proc.

civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive

de nelegalitate.

În speță deși se invocă

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate se referă mai

mult la aspecte de netemeinicie, respectiv a modului de interpretare a

clauzelor contractului de concesiune ce scapă controlului de legalitate.

În mod corect instanța de

apel a reținut că intimata – pârâtă a răspuns cu promptitudine tuturor

solicitărilor Consiliului local în limitele asumate contractului de concesiune,

iar în concret recurentul nu a formulat nici o critică în legătură cu starea de

fapt stabilită de instanță.

Deși acțiunea a fost

inițiată la începutul anului 2004, recurenta își motivează calea de atac pe o

corespondență purtată în anul 2005.

Nu se poate reține nici

critica privind interpretarea art. 19 din contractul de concesiune, întrucât

interpretarea s-a făcut conform legii în favoarea celui care se obligă,

făcându-se o interpretare logică, în coroborare cu celelalte obligații de

predare a documentelor referitoare la serviciu gestionat.

În aceste condiții văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamantul C.L. Motru împotriva deciziei nr. 341 din 8

decembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 iunie 2006.