ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2203/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 11 mai 2004, reclamantul C.L. Motru a chemat în judecată pârâta SC R. SA Motru solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului de concesiune nr. 6908/1998. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în anul 1998 între părți a intervenit contractul de concesiune la data de 16 iulie 1998 pentru fondul locativ de stat cu destinație de locuințe și spații cu altă destinație decât cea de locuință în localitatea Motru. Reclamantul a mai arătat că pârâta a refuzat cu rea credință să-și îndeplinească obligațiile contractuale stabilite întrucât la solicitarea sa prin adresa nr. 8348 din 14 aprilie 2004 pârâta a refuzat să-i pună la dispoziție situațiile și documentele necesare pentru deschiderea evidenței analitice pentru aplicarea prevederilor O.G.

nr. 81/2003 privind evaluarea și amortizarea activelor fixe care cade în sarcina proprietarului de active fixe. Pârâta a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii motivat de faptul că obligația sa este de a transmite date despre fondul locativ și nu documente care vor fi predate odată cu expirarea contractului. Tribunalul Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 119 din 14 iunie 2005, a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că deși potrivit deciziei din 18 martie 2004 a Camerei de Conturi Gorj reclamantul nu are organizată evidența fondului locativ pe blocuri și apartamente și nici evidența contractelor de vânzare – cumpărare măsurile dispuse de preluare a evidenței și actualizarea situațiilor privind fondul locativ predat în concesiune pârâtei nu conduce automat la rezilierea contractului nefăcându-se dovada cu nici o probă că pârâta nu și-a respectat obligațiile ce-i reveneau potrivit art. 11-24 din contractul încheiat.

Dacă în decizia Curții de conturi s-a dispus reevaluarea fondului locativ și să se ia toate măsurile de încasare a veniturilor de capital la valoarea reală și reflectarea în contabilitate a obligațiilor, aceste măsuri nu demonstrează că pârâta nu a pus la dispoziția reclamantei dările de seamă, datele statistice tehnice și financiar contabile solicitate pentru că, așa cum rezultă din art. 16,17 din contract, obligația acesteia este să furnizeze date, nu să predea documentele în sine, iar faptul că nu are o evidență a fondului locativ nu demonstrează vreo culpă a pârâtei în nerespectarea obligațiilor contractuale. Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamantul arătând că potrivit art. 2 alin. (1) din O.G.

nr. 81/2003, trebuia să inventarieze și evalueze activele fixe corporabile aflate în patrimoniul său până la 30 septembrie 2003, iar rezultatele reevaluării să fie cuprinse în bilanțul contabil pe anul 2003. Instituția publică avea obligația inventarierii și reevaluării activelor fixe și pentru bunurile date în concesiune și neavând evidența contabilă analitică, ci doar pe cea sintetică, organele de control ale Curții de Conturi au stabilit că bilanțul contabil și contul de execuție pe anul 2003 nu reflectă realitatea.

S-a mai susținut că greșit, instanța de fond a considerat că pârâta și-a îndeplinit obligațiile asumate, ignorând că a fost atenționată de nenumărate ori pentru respectarea obligațiilor ce decurg din contract, iar prin adresa nr. 6069 din 22 martie 2005, înaintată de intimată apelantului, se menționează că o parte din apartamente se află în stare tehnică precară, rezultând că aceasta nu și-a îndeplinit obligația asumată prin art. 11 din contract, aceea de a depune toate diligențele pentru conservarea bunurilor aflate în exploatare. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 341 din 8 decembrie 2005, a respins apelul ca nefondat.

În motivarea soluției, instanța de control judiciar arată că, din corespondența purtată între cele două părți, reiese că situația fondului locativ este transmisă lunar, iar ca răspuns la solicitarea Consiliului local, societatea a comunicat situația fondului locativ la 31 decembrie 2003 invocând că, prin decizia Curții de Conturi s-a menționat că trebuie să transmită date și nu documente. S-a dat o interpretare corectă clauzei cuprinsă în art. 19 din contract în sensul că se predau Consiliului local contractele de vânzare – cumpărare ale apartamentelor la data încetării contractului de concesiune, odată cu toate documentele referitoare la serviciul gestionat.

Instanța de apel a înlăturat critica privind nerespectarea obligației asumate prin art. 11 din contract, aceea de a depune toate diligențele pentru conservarea bunurilor pe durata derulării contractului, motivat de faptul că un astfel de motiv nu a fost invocat în cererea introductivă, făcându-se aplicațiunea dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ. La data de 2 februarie 2006, reclamantul a declarat recurs criticile făcând referire la aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Se susține că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății respectiv contractul de concesiune încheiat.

Astfel se susține că potrivit art. 16 și 17 din contractul de concesiune pârâta – intimată era obligată să-i predea la termenele prevăzute dările de seamă, statistici tehnice și financiar contabile solicitate precum și să-i pună la dispoziția Consiliului local și organelor de control abilitate toate evidențele și informațiile în legătură cu execuția contractului. Instanța de apel, în mod greșit a considerat că pârâta și-a îndeplinit obligațiile asumate fără a observa că situațiile sunt incomplete neputând fi folosite pentru cazul în vederea căruia au fost solicitate. Interpretarea dată art. 19 din contractul de concesiune este eronată fiind contrazisă de adresa nr. 9315 din 6 mai 2005 prin care ni se comunică să ne prezentăm la sediul societății pentru a-și face copii după contractele de vânzare – cumpărare a locuințelor din fondul de stat.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. În speță deși se invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate se referă mai mult la aspecte de netemeinicie, respectiv a modului de interpretare a clauzelor contractului de concesiune ce scapă controlului de legalitate. În mod corect instanța de apel a reținut că intimata – pârâtă a răspuns cu promptitudine tuturor solicitărilor Consiliului local în limitele asumate contractului de concesiune, iar în concret recurentul nu a formulat nici o critică în legătură cu starea de fapt stabilită de instanță.

Deși acțiunea a fost inițiată la începutul anului 2004, recurenta își motivează calea de atac pe o corespondență purtată în anul 2005. Nu se poate reține nici critica privind interpretarea art. 19 din contractul de concesiune, întrucât interpretarea s-a făcut conform legii în favoarea celui care se obligă, făcându-se o interpretare logică, în coroborare cu celelalte obligații de predare a documentelor referitoare la serviciu gestionat. În aceste condiții văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.L. Motru împotriva deciziei nr. 341 din 8 decembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2006.