ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1132/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 420 din 16 iunie

2004, Tribunalul Gorj secția comercială a respins ca neîntemeiată cererea

formulată de reclamanta SC L. SA în contradictor cu pârâta A.F.G., privind

evacuarea acesteia din spațiul situat în str. Victoriei precum și cererea de

despăgubiri formulată de pârâtă prin cererea reconvențională ca rămasă fără

obiect.

Prin aceiași sentință s-a luat act

de renunțarea la cererea formulată de reclamantă, cu privire la capătul de

cerere vizând evacuarea pârâtei din spațiul situat în str. Unirii-Siret.

S-a reținut în considerentele

sentinței că spațiul situat în str. Victoriei nu face parte din suprafața

menționată în certificatul de atestare a dreptului de proprietate invocat de

reclamantă astfel cum rezultă din raportul de expertiză și din chiar schița

anexă la autorizația de construcție. În plus, terenul situat sub spațiul în

litigiu a fost concesionat în favoarea pârâtei, fapt ce confirmă neincluderea

lui în certificatul de atestare a dreptului de proprietate iar autorizația de

construire din 1998 nu poate constitui titlu de proprietate care să justifice

evacuarea pârâtei.

Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin decizia nr. 464 din 26 noiembrie 2004 a respins apelul

declarat de reclamanta SC L. SA, împotriva sentinței.

Criticile apelantei cu privire la

greșita interpretare a probelor administrate în cauză, au fost înlăturate de

instanța de apel.

În considerentele deciziei s-a

reținut că la data obținerii de către reclamantă a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate spațiul în litigiu nu era închis, nefigurând în

procesul verbal privind delimitarea și bornarea cu vecinii și față de

concluziile expertizei și înscrisurile menționate susținerea apelantei că

Primăria a concesionat în favoarea pârâtei o suprafață de teren ce nu-i

aparține prin contractul din 15 mai 2003 este nefondată.

În contra acestei decizii reclamanta

a declarat recurs pentru motivele, generic enumerate, prevăzute de art. 304 pct.

6, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestor motive

recurenta critică hotărârile pronunțate în cauză pentru greșita apreciere a

probatoriului administrat, arătând că:

- spațiul în litigiu este

proprietatea sa, conform autorizației de construire, el fiind nelegal

concesionat intimatei;

- greșit nu i s-a încuviințat

cercetarea la fața locului solicitată în baza art. 215 C. proc. civ.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 304, partea

introductivă C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere

numai pentru motive de nelegalitate în situațiile pe care limitativ acest text

de lege le prevede.

Deși recurenta indica ca motive de

nelegalitate pe cele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.,

acestea nu au corespondent în dezvoltarea în fapt a criticilor mai sus expuse.

Într-adevăr, aprecierea

probatoriului administrat este atributul instanței de fond, iar potrivit art. 295

C. proc. civ. instanța de apel verifică în limitele cererii de apel stabilirea

situației de fapt de către prima instanță, apelul fiind devolutiv.

Cum recursul este o cale

extraordinară de atac, iar hotărârea atacată poate fi examinată numai sub

aspectul motivelor de nelegalitate, criticile recurentei care antamează

temeinicia deciziei atacate nu pot fi primite.

Drept urmare, Înalta Curte va respinge

recursul declarat ca nefondat pentru considerentele expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC L. SA, împotriva deciziei nr. 464 din 26 noiembrie

2004 a Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 21 martie 2006.