ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 859/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 14 din 4 februarie 2004 a Tribunalului Gorj s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a P.T.J., s-a admis acțiunea în constatare formulată de reclamanta SC C. SRL împotriva C.L.T.J. și s-a constatat că între părți a intervenit vânzarea-cumpărarea unei suprafețe construite de 34,52 m.p. și a terenului de 154,40 m.p. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 111 C. proc. civ., privind constatarea unui drept de proprietate asupra terenului delimitat în contractul de vânzare-cumpărare din 17 februarie 2000. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul C.L.T.J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 246 din 13 septembrie 2005 Curtea de Apel Craiova a admis apelul pârâtului și a modificat sentința în sensul că a respins acțiunea reclamantei. Curtea a reținut că, potrivit probelor de la dosar, pârâtul a transmis reclamantei doar dreptul de proprietate asupra spațiului în suprafață de 34,5 m.p., iar în ce privește cota indiviză de teren în suprafață de 54,40 m.p. nu a fost transmisă în proprietate ci doar în folosință, conform decretului-lege nr. 61/1990. Mai mult terenul în litigiu a fost restituit conform Legii nr. 10/2001 foștilor proprietari. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC C. SRL, susținând că aceasta este netemeinică și nelegală. Recurenta nu indică temeiul de drept al recursului său dar unele din motivele recursului, care vizează în principal aprecierea probelor, ar putea fi încadrate în motivul prevăzut de pct. 8 al art. 304 C. proc.

civ., respectiv instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și, mai precis, că a interpretat greșit cauza contractului, în sensul că acesta ar fi vizat doar spațiul comercial nu și terenul. Examinând recursul prin prisma acestui motiv Înalta Curte constată că acesta este nefondat întrucât instanța de apel a făcut o corectă interpretare a actului juridic dedus judecății. Astfel, așa cum rezultă din prevederile contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate din 17 februarie 2000, art. 1, obiectul acestuia l-a constituit doar spațiul comercial în suprafață de 34,53 m.p., nu și terenul de 154,40 m.p. cum susține reclamanta recurentă. Contractul face referire doar la suprafața de 54,40 m.p.

teren care nu putea fi atribuit decât în folosință potrivit decretului-lege nr. 61/1990. În acest sens este corectă reținerea instanței de apel în sensul că, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 54/1998, transmiterea dreptului de proprietate asupra terenurilor intravilane sau extravilane se poate face doar prin acte juridice în formă autentică, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul în speță. Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SRL, împotriva deciziei nr. 246 din 13 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 1 martie 2006.