ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 464/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Dolj, prin sentința

penală nr. 126 din 28 februarie 2003, a condamnat inculpatul G.Șt. la pedeapsa

de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit

de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen.

A menținut starea de arest a

inculpatului și a dedus prevenția de la 16 martie 2002 la zi.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, 18.242.523 lei despăgubiri,

reprezentând cheltuielile de spitalizare a părții vătămate L.C.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 14 martie 2002,

inculpatul și concubina sa, partea vătămată L.C. au lucrat în grădină și au

consumat vin.

Inculpatul a întrerupt activitatea

și a intrat în casă pentru a-l tunde pe martorul M.I., timp în care partea

vătămată a rămas în grădină și a băut vinul rămas în sticlă.

Inculpatul și martorul au consumat

și ei 0,5 litri țuică și după ce s-a reîntors în grădină supărat că L.C. a băut

tot vinul a început să o lovească cu pumnii și picioarele în abdomen. Cu toate

că partea vătămată a încercat să-i explice inculpatului, că vinul a fost băut

de tatăl său G.F., inculpatul a continuat să o lovească, până când la

strigătele părții vătămate i-a permis să intre într-o cameră și să se așeze pe

pat.

Urmare loviturilor în abdomen,

starea sănătății femeii s-a alterat rapid și deși l-a rugat s-o ducă la spital,

inculpatul nu a dat curs rugăminții, până a doua zi dimineață când a fost

chemată salvarea.

Potrivit raportului medico-legal,

partea vătămată a prezentat politraumatism prin agresiune individuală, contuzie

abdominală posttraumatică cu ruptură de ileon și plagă de mezenter, peritonită

generalizată și hemiperitoneu. Leziunile au fost produse prin lovire cu corp

dur au necesitat pentru vindecare 35-40 zile îngrijiri medicale (partea

vătămată a fost spitalizată de la 15 martie la 10 aprilie 2002) și au pus în

primejdie viața.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul, care a criticat-o pentru netemeinicie.

Prin decizia nr. 425 din 6 octombrie

2003, secția penală de la Curtea de Apel Craiova, având în vedere și cererea

procurorului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de tentativă la

omor simplu, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., a admis

apelul, a desființat în parte sentința și schimbând încadrarea juridică l-a

condamnat pe inculpat la 7 ani închisoare. A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

Nemulțumit și de această hotărâre,

în termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar, inculpatul a declarat

recurs.

A criticat decizia ca netemeinică

sub aspectul individualizării pedepsei și a cerut casarea ei conform art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. A motivat că instanța de apel nu a avut în vedere

situația familială deosebit de grea, el și concubina au doi copii, iar

concubina nu realizează venituri și, de asemenea, că este pentru prima dată în

conflict cu legea penală.

Recursul este neîntemeiat.

Se constată că la individualizarea

pedepsei s-a ținut seama în mod corespunzător, de toate criteriile de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., durata și modul de executare

fiind corect stabilite, ca urmare a aprecierii la justa lor semnificație, a

tuturor împrejurărilor esențiale care evidențiază pericolul social concret al

faptei și periculozitatea concretă a făptuitorului.

Inculpatul a fost trimis în judecată

pentru infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prin cruzimi.

Instanța de apel a motivat convingător că încadrarea juridică este greșită,

pentru că din probele administrate nu rezultă că inculpatul a acționat în mod

neomenos, nemilos, cu ferocitate, acțiuni care să inspire oroare sau groază

victimei, cât și persoanelor care au aflat pe orice cale de săvârșirea faptei.

Reținând că prin loviri repetate cu

pumnii și picioarele, inculpatul a produs multiple leziuni dar mai ales

atitudinea acestuia față de victimă, de a nu da curs cererii acesteia de a fi

dusă la spital până a doua zi când starea sănătății era foarte gravă, Curtea a

apreciat corect că pentru realizarea finalității dispozițiilor art. 52 C. pen.,

se impune aplicarea pedepsei de 7 ani închisoare.

Pentru considerentele arătate, având

în vedere faptul că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor

motive care analizate din oficiu să ducă la casare, recursul va fi respins în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În conformitate cu art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) din același cod, se

va deduce din pedeapsă arestul preventiv executat de la 16 martie 2002 la data

deciziei.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.Șt. împotriva deciziei penale nr. 425 din 6 octombrie

2003 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 16 martie 2002 la 27 ianuarie

2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 ianuarie 2004.