ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4047/2005

Cu privire la recursul declarat constată următoarele: Judecătoria Vălenii de Munte, prin încheierea din 12 ianuarie 2004 dată în Camera de consiliu, a admis cererea formulată de Biroul executorului judecătoresc și a încuviințat executarea silită a sentinței penale nr. 253 din 4 iunie 2003 a Judecătoriei Vălenii de Munte, definitivă, în favoarea creditorului R.C., față de debitorii R.I. și R.D. Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia civilă nr. 464 din 23 februarie 2004 a anulat ca netimbrat apelul declarat de debitorii R.I. și R.D. împotriva încheierii din 12 ianuarie 2004 a Judecătoriei Vălenii de Munte. Creditorul R.C. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 464 din 23 februarie 2004 a Curții de Apel Ploiești și a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.. În ședința publică din 17 mai 2005, Curtea, din oficiu a ridicat excepția necompetenței materiale a curții de apel de soluționare a apelului. Recursul urmează să fie admis pentru următoarele considerente: Potrivit art. 373 1 alin. (2) C. proc. civ., instanța încuviințează executarea silită prin încheiere dată în camera de consiliu fără citarea părților. Cu excepția cazurilor în care legea dispune altfel, conform art. 373 alin. (1) C. proc. civ. instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea. Așadar, în principiu, cererea de executare silită se soluționează de judecătorie, prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților. Conform art. 721 C. proc.

civ. „dispozițiile codului de față alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă” iar din Cartea a III-a (art. 331-339 C. proc. civ.) sunt „Dispozițiile privitoare la procedurile necontencioase”. Cererea de executare silită face parte din categoria acelora pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanței fără însă să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană. Aceste cereri cu caracter necontencios țin de faza executării silite iar soluționarea lor nu reprezintă o judecată propriu-zisă a instanței. De aceea, revine președintelui instanței, personal sau prin delegare de atribuții competența de a le soluționa. Președintele instanței sau judecătorul delegat soluționează aceste cereri, cu caracter necontencios, pe cale de încheiere; această încheiere este supusă, potrivit art. 339 alin. (3) C. proc.

civ. apelului ce revine în competența de soluționare a tribunalului. În consecință, cum în speță apelul a fost judecat de o instanță necompetentă, curtea de apel, urmează să se dispună casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ., pentru judecarea apelului la tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de creditorul R.C. împotriva deciziei nr. 464 din 23 februarie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza la Tribunalul Prahova, pentru soluționarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2005.