ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5882/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Judecătoria Ploiești prin încheierea

dată în camera de consiliu la data de 25 noiembrie 2003 a admis cererea

formulată de executorul judecătoresc și a încuviințat executarea silită a

sentinței civile nr. 222 din 14 octombrie 1998 a Tribunalului Prahova, titlu

executoriu în favoarea creditorului A.M., debitor Consiliul local al

municipiului Ploiești.

Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 569 din 2 martie 2004 a respins ca nefondat

apelul declarat de Consiliul local al Municipiului Ploiești împotriva

încheierii din 25 noiembrie 2003 a Judecătoriei Ploiești.

Împotriva deciziei civile nr. 569

din 2 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, a declarat recurs

Consiliul local al Municipiului Ploiești care a solicitat casarea în temeiul

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În ședința publică din 5 iulie 2005,

în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Curtea a judecat din oficiu

excepția necompetenței materiale a curții de apel de soluționare a apelului.

Recursul urmează să fie admis pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 373

1

alin.

(2) C. proc. civ. instanța încuviințează executarea silită prin încheiere dată

în camera de consiliu fără citarea părților.

Cu excepția cazurilor în care legea

dispune altfel conform art. 373 alin. (1) C. proc. civ. instanța de executare

este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Așadar, în principiu, cererea de

executare silită se soluționează de judecătorie prin încheiere dată în camera

de consiliu, fără citarea părților.

Conform art. 721 C. proc. civ.

„Dispozițiile codul de față alcătuiesc procedura de drept comun în materie

civilă” iar în Cartea a III a (art. 331-339 C. proc. civ.) sunt Dispozițiile

referitoare la procedurile necontencioase.

Cererea de executare silită face

parte din categoria acelora pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea

instanței fără însă să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic față de o

altă persoană.

Aceste cereri au așadar caracter

necontencios, tinde faza de executare silită iar soluționarea lor nu reprezintă

o judecată propriu zisă a instanței. De aceea, revine președintelui instanței,

personal sau prin delegare de atribuții, competența de a le soluționa.

Președintele instanței sau

judecătorul delegat soluționează aceste cereri, cu caracter necontencios, pe

cale de încheiere; această încheiere este supusă potrivit art. 339 alin. (3) C.

proc. civ. apelului, ce revine în competența de soluționare a tribunalului.

În consecință, cum în speță apelul a

fost judecat de o instanță necompetentă, curtea de apel, urmează să se dispună

casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, conform art. 312

5

C.

proc. civ. pentru judecarea apelului la tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de debitorul

Consiliul local al Municipiului Ploiești împotriva deciziei nr. 569 din 2

martie 2004 a Curții de Apel Ploiești, pe care o casează și trimite cauza

Tribunalului Prahova, pentru soluționarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 5 iulie 2005.