ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1838/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1838/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra conflictului negativ de competență de față,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată
următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria
Ploiești sub nr. 1700/2004, creditorul C.I. prin procurator O.V. a solicitat în
temeiul dispozițiilor art. 373
1
C. proc. civ., în contradictoriu cu
debitorii C.A. și C.S. continuarea executării silite a titlului executoriu,
decizia nr. 35/2004 a Tribunalului Prahova.
În motivarea cererii, creditorul a arătat
că, întrucât obligațiile stabilite în titlurile executorii nu au fost aduse la
îndeplinire de bună voie de către debitori, urmează ca acestea să se realizeze
pe calea executării silite.
În dovedirea cererii, creditorul a depus
la dosar decizia nr. 35 din 2 februarie 2004 pronunțată de Tribunalul Prahova
și încheierea din 15 martie 2004 prin care a fost admisă cererea executorului
judecătoresc P.C. privind încuviințarea executării silite a titlului executoriu
menționat.
Prin încheierea din 12 august 2004
Judecătoria Ploiești a admis cererea formulată de creditorul C.I. și a dispus
continuarea de către Biroul Executorului Judecătoresc D.V. a executării silite
a titlului executoriu, decizia nr. 35/2004 pronunțată de Tribunalul Prahova
începută de Biroul Executorului Judecătoresc P.C.
Pentru a pronunța această soluție,
instanța de fond a reținut că executarea silită a titlului executoriu
sus-menționat a fost încuviințată de Judecătoria Ploiești conform încheierii
din 15 martie 2004 pronunțată în dosarul de executare nr. 637/2004, însă
creditorul a solicitat continuarea executării de către un alt executor
judecătoresc, respectiv Biroul Executorului Judecătoresc D.V., context în care
s-a apreciat că cererea este întemeiată.
Împotriva încheierii au formulat apel
debitorii C.A. și C.S., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Dosarul cauzei a fost înaintat de
Judecătoria Ploiești în vederea soluționării apelului, Curții de Apel Ploiești,
care prin încheierea din 23 noiembrie 2004 a declinat competența de soluționare
a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, invocând ca temei de drept art. II
alin. (3) din Legea nr. 493 din 10 noiembrie 2004 privind aprobarea O.U.G. nr.
65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă.
Prin decizia nr. 338 din 21 decembrie
2004, Tribunalul Prahova a declinat competența în favoarea Curții de Apel
Ploiești și constatând conflictul negativ de competență a dispus înaintarea
dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru regulator de
competență.
Pentru a pronunța această soluție,
Tribunalul a reținut că printre cazurile enumerate de art. 2 pct. 2 din O.U.G.
nr. 65/2004 nu se regăsesc și apelurile declarate împotriva încheierilor de
încuviințare a executării silite, acestea rămânând în continuare în competența
Curții de Apel Ploiești, ca instanță de apel în temeiul art. 3 pct. 2 din O.U.G.
nr. 65/2004.
Sesizată cu conflictul negativ de
competență ivit între Tribunalul Prahova și Curtea de Apel Ploiești, față de
prevederile art. 373
1
C. proc. civ., instanța stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Având în vedere dispozițiile art. II
alin. (3) din Legea nr. 493/2004 privind aprobarea O.U.G. nr. 65/2004 pentru
modificarea Codului de procedură civilă, corect Curtea de Apel Ploiești a
dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 2 din
O.U.G. nr. 65 din 9 septembrie 2004 tribunalele judecă, ca instanțe de apel,
apelurile declarate în materie de divorț, împărțeală judiciară, cereri privind
raporturile personale dintre părinți și copii minori, cereri privind filiația
și orice alte cazuri expres prevăzute de lege.
Or, față de obiectul prezentului litigiu,
împărțeală judiciară, categorie care se regăsește în dispozițiile art. 2 pct. 2
din O.U.G. nr. 65/2004, instanța de drept, care să soluționeze apelul privind
continuarea executării silite a titlului executoriu în accepțiunea art. 373
1
C. proc. civ. este Tribunalul Ploiești astfel cum a stabilit Curtea de Apel
Ploiești prin încheierea din 23 noiembrie 2004 pronunțată în dosarul nr.
8823/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare în
favoarea Tribunalului Prahova.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8
martie 2005.