ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4248/2005

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea pronunțată în Camera

de consiliu la 8 iulie 2004 de Judecătoria Ploiești, în dosarul de executare

nr. 1409/2004 a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite

formulată de Biroul executorului judecătoresc P.C. și încuviințată executarea

silită a titlului executoriu, reprezentat de sentința civilă nr. 4582/2003 a

Judecătoriei Ploiești, deciziile nr. 29/2004 și nr. 12/2004 ale Tribunalului

Prahova, precum și procesul verbal încheiat la 21 iunie 2004, în dosarul nr. 106/2003.

Pentru a dispune astfel, instanța a

reținut că din analiza cererii și a titlului executoriu a rezultat că sunt

îndeplinite condițiile privind executarea silită a obligației, în cauză, fiind

incidente dispozițiile art. 371, art. 373

1

și art. 374-379 C. proc.

civ.

Împotriva acestei încheieri a

formulat apel debitorul C.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

arătând că, încheierea dată de instanță, nu respectă dispozițiile procedurale

privind citarea părților și dezbaterea în ședință publică, acesta fiind lipsit

de o judecată echitabilă.

În ceea ce privește hotărârile

judecătorești puse în executare, a mai arătat apelantul-debitor împotriva

acestora și-a exercitat calea de atac a recursului, iar procesul-verbal

întocmit de executorul judecătoresc nu este un act legal, deoarece, nu

îndeplinește cerințele Codului de procedură civilă.

Se solicită admiterea apelului,

schimbarea în tot a încheierii și respingerea cererii de încuviințare a

executării silite.

Intimata R.M., în combaterea

motivelor de apel a formulat întâmpinare prin care a arătat că încheierea de

încuviințare a executării silite este legală, nu se pune problema citării

părților, deoarece aceasta se pronunță în camera de consiliu și nu în ședință

publică, apelantul făcând o serie de procese, exercitând toate căile de atac

posibile și instanțele judecătorești respingând toate acțiunile acestuia.

Aceasta a solicitat respingerea

apelului ca nefondat.

Curtea, examinând încheierea apelată

prin prisma criticilor invocate actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor

legale, ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că apelul este

nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 373

1

C. proc. civ., cererea de executare silită se înaintează executorului

judecătoresc care va solicita instanței de judecată încuviințarea executării

silite.

În speța de față, prin încheierea

pronunțată de instanța de fond a fost admisă o astfel de cerere de încuviințare

a executării silite a titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr.

4582/2003 a Judecătoriei Ploiești, deciziile nr. 29 și 12/2004, ambele ale

Tribunalului Prahova și procesul verbal încheiat la data de 21 iunie 2004 de

Biroul executorului judecătoresc, în dosarul de executare.

În cadrul pronunțării încheierilor

de genul celei apelate în prezenta cauză, ne aflăm într-o procedură

necontencioasă, pronunțarea făcându-se în camera de consiliu și nu în ședință

publică, nefiind obligatorie citarea părților, astfel că sub acest aspect,

criticile apelantului sunt nefondate.

Cu privire la procesul verbal încheiat de executorul

judecătoresc în dosarul de executare nr. 106/2003, din data de 21 iunie 2004,

în sensul că acesta nu ar fi fost încheiat în conformitate cu prevederile

Codului de procedură civilă, că ar fi un act formal și emis nelegal, aceste

aspecte nu pot fi cenzurate în prezentul apel, ele putând forma obiectul unei

contestații la executare, deoarece, în cadrul încheierii de încuviințare a

executării silite, sunt analizate probleme de formă și nu aspecte ce vizează fondul

cauzei.

Pentru considerentele arătate,

Curtea, în baza dispozițiilor articolului 296 C. proc. civ., va respinge, ca

nefondat, apelul debitorului C.N. și va menține ca legală și temeinică,

încheierea apelată.

Cu cererea din 16 noiembrie 2004,

înregistrată în același dosar, C.V.N., parte în acțiunea dosarului nr. 7964/2004,

a solicitat îndreptarea erorilor materiale și completarea Deciziei nr. 2642 din

18 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, din următoarele considerente:

I. În cererea de apel înregistrată,

a arătat:

Ploiești și Tribunalul Prahova necesita și urma a se completa, în concret, la

termene ce nu erau stabilite la data declarării apelului;

executorul judecătoresc la 21 iunie 2004, în dosarul nr. 106/2003 este un act

nelegal, cu justificarea:

a) nerespectarea dispozițiilor art. 580

1

C. proc. civ.;

b) se referă la o executare

perimată, potrivit art. 289 alin. (1) C. proc. civ.;

c) este un act unilateral, fiind

întocmit după împlinirea termenului de prescripție a titlului nr. 1524/1999

care a făcut obiectul executării. Acestui titlu prescris îi sunt aplicabile

dispozițiile art. 5 și art. 1838 C. civ.;

d) actul juridic nu mi-a fost

comunicat. Executorul judecătoresc a înaintat Judecătoriei Ploiești, odată cu

procesul verbal, titlul nr. 1524/1999, știind că a fraudat legea, anume:

obligația încuviințării executării silite trebuia solicitată în luna februarie

2003, conform art. 373

1

alin. (1) C. proc. civ. Urma, potrivit art. 373

alin. C C. proc. civ., ca la dosarul cauzei să se depună exemplare pentru

fiecare act întocmit, dispoziții legale, care, au fost voit încălcate.

În baza dispozițiilor art. 399 alin.

(2), respectiv, art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele emise sunt nule.

Anterior nulitatea nu a putut fi

invocată deoarece ședința nu a fost publică iar aceasta nu poate fi clasificată

sub nici un temei ca problemă de fond.

În decizia nr. 2642/2004 a Curții de

Apel Ploiești, instanța nu s-a pronunțat sub nici o formă, incidental, indirect

ori sub aspect general.

În acest sens, este necesară și

solicită completarea deciziei prin interpretarea și aplicarea prevederilor

legale, în materie, la situația concretă relatată.

II. Privind susținerile orale din

dezbateri și formularea în scris a cererii de depunere a actelor menționate de

chiar executor, s-a susținut.

iunie 2004 nu a avut anexat și titlul nr. 1524/1999 în care se enunță că „având

în vedere….” în scopuri ilegale de a învălui abuzurile anterioare.

Or, era necesară înfățișarea acestui

titlu spre a se constata ceea ce judecătoria ca instanță de executare, fie a

neglijat, fie nu a dorit să cerceteze, prescripția dreptului de a cere

executarea silită. Oral, s-a precizat că a operat art. 6 din Decretul nr. 167/1958

cu sublinierea că prescripția fiind o instituție de ordine publică, legea

permite invocarea ei de către parte sau de instanță, în orice fază, argumentând

esența și caracterul ei prin art. 5 C. civ.

prezentat în dosar, de către executorul judecătoresc, ca și cele pe care nu

le-a atașat, fiindcă s-ar fi observat și demascat artificiul de a înlocui

încuviințarea inițială, neefectuată, printr-un act formal, nejustificat, dar

care cosmetizase, a înclinat vigilența magistratului. Tot așa, a subliniat că

invocă, pe cale de excepție, nulitatea în baza dispozițiilor imperative ale

art. 2 din Decretul nr. 167/1958.

neafectarea dispozițiilor art. 373

1

alin. (1) și (3) C. proc. civ.,

pentru anexarea titlului și depunerea exemplarului din fiece act al

executorului la dosarul instanței, proceduri și fapte, ce nu s-au petrecut.

Petiționarul a susținut că acestea

sunt actele și faptele concrete, reale și concludente pentru a se stabili că

încuviințarea s-a făcut în perioada cercetării la care instanța trebuia să se

aplece din oficiu potrivit dispozițiilor obligatorii din art. 18 al Decretului

nr. 167/1958, privind prescripția extinctivă, articol enunțat și oral susținut

la dezbaterile din 18 octombrie 2004.

S-a conchis, solicitându-se

completarea deciziei pentru capetele de cerere omise, în baza art. 281

2

C. proc. civ.

Curtea de Apel Ploiești, prin

Încheierea din 18 noiembrie 2004 a respins cererea de îndreptare a erorii

materiale și completarea deciziei civile nr. 2642 din 18 octombrie 2004

pronunțată în dosarul nr. 7964/2004 al Curții de Apel Ploiești, formulată de

apelantul debitor C.V.N.

Instanța a arătat că verificând

cererea apelantului debitor precum și actele dosarului, a constatat că, în cauză,

nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute pentru îndreptarea, lămurirea sau

completarea hotărârii.

Atât împotriva deciziei civile nr. 2642

din 18 octombrie 2004 cât și împotriva Încheierii din 18 noiembrie 2004,

ambele, ale Curții de Apel Ploiești, în termen legal, s-au declarat recursuri

susținându-se nelegalitatea și netemeinicia acestora deoarece instanțele au

judecat simplist, considerând că sunt legate de existența titlului executor și

nu pot aplica prescripția.

Recursurile sunt nefondate.

Din ansamblul actelor și probelor

aflate în dosarul cauzei, rezultă că numiții R.M. și C.C., în calitate de

creditori, s-au adresat executorului judecătoresc pentru executarea titlului

executoriu constând în sentința civilă nr. 4582/2003 a Judecătoriei Ploiești,

deciziile nr. 29/2004 și nr. 12/2004 ale Tribunalului Prahova precum și

procesul verbal încheiat la 21 iunie 2004 în dosarul execuțional nr. 206/2003.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut

din analiza cererii și a titlului executoriu că în speță, sunt îndeplinite

condițiile privind executarea silită a obligației fiind aplicabile, astfel,

dispozițiile art. 371

1

, art. 373

3

și art. 374-379 C.

proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 373

1

C. proc. civ., cererea de executare silită se înaintează de creditor, executorului

judecătoresc care va solicita instanței de judecată încuviințarea executorii

silite, lucru ce s-a întâmplat, în speță, folosindu-se procedura încuviințării

executării silite, procedură necontencioasă, realizată fără citarea obligatorie

a părților, având loc în camera de consiliu și nu în ședință publică, încât în

cadrul ei se verifică numai existența titlului executoriu și nu și alte

aspecte, de genul celor pretinse de debitor, care pot fi verificate, eventual,

pe alte căi, inclusiv, pe calea contestației la executare.

În atare situație, decizia civilă

pronunțată în apel este temeinică și legală, ca și Încheierea prin care s-a

respins cererea de îndreptarea erorilor materiale și completare a respectivei

decizii, cerere ce nu îndeplinește condițiile cerute de lege, încât, Curtea va

trebui să privească recursurile de față declarate de debitorul C.V.N. împotriva

celor două hotărâri, ca nefondate și, pe cale de consecință, să le respingă, ca

atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

debitorul C.V.N. împotriva deciziei nr. 2642 din 18 octombrie 2004 a Curții de

Apel Ploiești, precum și a Încheierii din 18 noiembrie 2004 a aceleiași Curți,

ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 20 mai 2005.