ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4248/2005

Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea pronunțată în Camera de consiliu la 8 iulie 2004 de Judecătoria Ploiești, în dosarul de executare nr. 1409/2004 a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite formulată de Biroul executorului judecătoresc P.C. și încuviințată executarea silită a titlului executoriu, reprezentat de sentința civilă nr. 4582/2003 a Judecătoriei Ploiești, deciziile nr. 29/2004 și nr. 12/2004 ale Tribunalului Prahova, precum și procesul verbal încheiat la 21 iunie 2004, în dosarul nr. 106/2003. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că din analiza cererii și a titlului executoriu a rezultat că sunt îndeplinite condițiile privind executarea silită a obligației, în cauză, fiind incidente dispozițiile art. 371, art. 373 1 și art. 374-379 C. proc.

civ. Împotriva acestei încheieri a formulat apel debitorul C.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, încheierea dată de instanță, nu respectă dispozițiile procedurale privind citarea părților și dezbaterea în ședință publică, acesta fiind lipsit de o judecată echitabilă. În ceea ce privește hotărârile judecătorești puse în executare, a mai arătat apelantul-debitor împotriva acestora și-a exercitat calea de atac a recursului, iar procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc nu este un act legal, deoarece, nu îndeplinește cerințele Codului de procedură civilă. Se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii și respingerea cererii de încuviințare a executării silite.

Intimata R.M., în combaterea motivelor de apel a formulat întâmpinare prin care a arătat că încheierea de încuviințare a executării silite este legală, nu se pune problema citării părților, deoarece aceasta se pronunță în camera de consiliu și nu în ședință publică, apelantul făcând o serie de procese, exercitând toate căile de atac posibile și instanțele judecătorești respingând toate acțiunile acestuia. Aceasta a solicitat respingerea apelului ca nefondat. Curtea, examinând încheierea apelată prin prisma criticilor invocate actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale, ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 373 1 C. proc.

civ., cererea de executare silită se înaintează executorului judecătoresc care va solicita instanței de judecată încuviințarea executării silite. În speța de față, prin încheierea pronunțată de instanța de fond a fost admisă o astfel de cerere de încuviințare a executării silite a titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 4582/2003 a Judecătoriei Ploiești, deciziile nr. 29 și 12/2004, ambele ale Tribunalului Prahova și procesul verbal încheiat la data de 21 iunie 2004 de Biroul executorului judecătoresc, în dosarul de executare. În cadrul pronunțării încheierilor de genul celei apelate în prezenta cauză, ne aflăm într-o procedură necontencioasă, pronunțarea făcându-se în camera de consiliu și nu în ședință publică, nefiind obligatorie citarea părților, astfel că sub acest aspect, criticile apelantului sunt nefondate.

Cu privire la procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 106/2003, din data de 21 iunie 2004, în sensul că acesta nu ar fi fost încheiat în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă, că ar fi un act formal și emis nelegal, aceste aspecte nu pot fi cenzurate în prezentul apel, ele putând forma obiectul unei contestații la executare, deoarece, în cadrul încheierii de încuviințare a executării silite, sunt analizate probleme de formă și nu aspecte ce vizează fondul cauzei. Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza dispozițiilor articolului 296 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, apelul debitorului C.N. și va menține ca legală și temeinică, încheierea apelată.

Cu cererea din 16 noiembrie 2004, înregistrată în același dosar, C.V.N., parte în acțiunea dosarului nr. 7964/2004, a solicitat îndreptarea erorilor materiale și completarea Deciziei nr. 2642 din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, din următoarele considerente: I. În cererea de apel înregistrată, a arătat: 1. Hotărârile date de Judecătoria Ploiești și Tribunalul Prahova necesita și urma a se completa, în concret, la termene ce nu erau stabilite la data declarării apelului; 2. Procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc la 21 iunie 2004, în dosarul nr. 106/2003 este un act nelegal, cu justificarea: a) nerespectarea dispozițiilor art. 580 1 C. proc. civ.; b) se referă la o executare perimată, potrivit art. 289 alin. (1) C. proc.

civ.; c) este un act unilateral, fiind întocmit după împlinirea termenului de prescripție a titlului nr. 1524/1999 care a făcut obiectul executării. Acestui titlu prescris îi sunt aplicabile dispozițiile art. 5 și art. 1838 C. civ.; d) actul juridic nu mi-a fost comunicat. Executorul judecătoresc a înaintat Judecătoriei Ploiești, odată cu procesul verbal, titlul nr. 1524/1999, știind că a fraudat legea, anume: obligația încuviințării executării silite trebuia solicitată în luna februarie 2003, conform art. 373 1 alin. (1) C. proc. civ. Urma, potrivit art. 373 alin. C C. proc. civ., ca la dosarul cauzei să se depună exemplare pentru fiecare act întocmit, dispoziții legale, care, au fost voit încălcate.

În baza dispozițiilor art. 399 alin. (2), respectiv, art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele emise sunt nule. Anterior nulitatea nu a putut fi invocată deoarece ședința nu a fost publică iar aceasta nu poate fi clasificată sub nici un temei ca problemă de fond. În decizia nr. 2642/2004 a Curții de Apel Ploiești, instanța nu s-a pronunțat sub nici o formă, incidental, indirect ori sub aspect general. În acest sens, este necesară și solicită completarea deciziei prin interpretarea și aplicarea prevederilor legale, în materie, la situația concretă relatată. II. Privind susținerile orale din dezbateri și formularea în scris a cererii de depunere a actelor menționate de chiar executor, s-a susținut.

1. Procesul verbal nr. 106 din 21 iunie 2004 nu a avut anexat și titlul nr. 1524/1999 în care se enunță că „având în vedere….” în scopuri ilegale de a învălui abuzurile anterioare. Or, era necesară înfățișarea acestui titlu spre a se constata ceea ce judecătoria ca instanță de executare, fie a neglijat, fie nu a dorit să cerceteze, prescripția dreptului de a cere executarea silită. Oral, s-a precizat că a operat art. 6 din Decretul nr. 167/1958 cu sublinierea că prescripția fiind o instituție de ordine publică, legea permite invocarea ei de către parte sau de instanță, în orice fază, argumentând esența și caracterul ei prin art. 5 C. civ. 2. Privind nulitatea actului prezentat în dosar, de către executorul judecătoresc, ca și cele pe care nu le-a atașat, fiindcă s-ar fi observat și demascat artificiul de a înlocui încuviințarea inițială, neefectuată, printr-un act formal, nejustificat, dar care cosmetizase, a înclinat vigilența magistratului.

Tot așa, a subliniat că invocă, pe cale de excepție, nulitatea în baza dispozițiilor imperative ale art. 2 din Decretul nr. 167/1958. 3. A reluat argumentarea privind neafectarea dispozițiilor art. 373 1 alin. (1) și (3) C. proc. civ., pentru anexarea titlului și depunerea exemplarului din fiece act al executorului la dosarul instanței, proceduri și fapte, ce nu s-au petrecut. Petiționarul a susținut că acestea sunt actele și faptele concrete, reale și concludente pentru a se stabili că încuviințarea s-a făcut în perioada cercetării la care instanța trebuia să se aplece din oficiu potrivit dispozițiilor obligatorii din art. 18 al Decretului nr. 167/1958, privind prescripția extinctivă, articol enunțat și oral susținut la dezbaterile din 18 octombrie 2004. S-a conchis, solicitându-se completarea deciziei pentru capetele de cerere omise, în baza art. 281 2 C. proc.

civ. Curtea de Apel Ploiești, prin Încheierea din 18 noiembrie 2004 a respins cererea de îndreptare a erorii materiale și completarea deciziei civile nr. 2642 din 18 octombrie 2004 pronunțată în dosarul nr. 7964/2004 al Curții de Apel Ploiești, formulată de apelantul debitor C.V.N. Instanța a arătat că verificând cererea apelantului debitor precum și actele dosarului, a constatat că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute pentru îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii. Atât împotriva deciziei civile nr. 2642 din 18 octombrie 2004 cât și împotriva Încheierii din 18 noiembrie 2004, ambele, ale Curții de Apel Ploiești, în termen legal, s-au declarat recursuri susținându-se nelegalitatea și netemeinicia acestora deoarece instanțele au judecat simplist, considerând că sunt legate de existența titlului executor și nu pot aplica prescripția.

Recursurile sunt nefondate. Din ansamblul actelor și probelor aflate în dosarul cauzei, rezultă că numiții R.M. și C.C., în calitate de creditori, s-au adresat executorului judecătoresc pentru executarea titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 4582/2003 a Judecătoriei Ploiești, deciziile nr. 29/2004 și nr. 12/2004 ale Tribunalului Prahova precum și procesul verbal încheiat la 21 iunie 2004 în dosarul execuțional nr. 206/2003. Pentru a dispune astfel, s-a reținut din analiza cererii și a titlului executoriu că în speță, sunt îndeplinite condițiile privind executarea silită a obligației fiind aplicabile, astfel, dispozițiile art. 371 1 , art. 373 3 și art. 374-379 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 373 1 C. proc.

civ., cererea de executare silită se înaintează de creditor, executorului judecătoresc care va solicita instanței de judecată încuviințarea executorii silite, lucru ce s-a întâmplat, în speță, folosindu-se procedura încuviințării executării silite, procedură necontencioasă, realizată fără citarea obligatorie a părților, având loc în camera de consiliu și nu în ședință publică, încât în cadrul ei se verifică numai existența titlului executoriu și nu și alte aspecte, de genul celor pretinse de debitor, care pot fi verificate, eventual, pe alte căi, inclusiv, pe calea contestației la executare. În atare situație, decizia civilă pronunțată în apel este temeinică și legală, ca și Încheierea prin care s-a respins cererea de îndreptarea erorilor materiale și completare a respectivei decizii, cerere ce nu îndeplinește condițiile cerute de lege, încât, Curtea va trebui să privească recursurile de față declarate de debitorul C.V.N.

împotriva celor două hotărâri, ca nefondate și, pe cale de consecință, să le respingă, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de debitorul C.V.N. împotriva deciziei nr. 2642 din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, precum și a Încheierii din 18 noiembrie 2004 a aceleiași Curți, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 mai 2005.