ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5216/2005

Asupra recursului civil de față.

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 28 noiembrie

2003 Judecătoria Ploiești a admis cererea formulată de Biroul Executorului

judecătoresc T. și T. și a încuviințat executarea silită a unui număr de nouă

hotărâri judecătorești pronunțate de judecătoria Ploiești, Tribunalul Prahova

și Curtea de apel Ploiești, creditori fiind S.R. și S.B., iar debitor Consiliul

local al municipiului Ploiești.

Apelul declarat împotriva acestei

încheieri de debitorul Consiliul Local al municipiului Ploiești a fost respins

ca nefondat prin decizia nr. 157 din 157 din 27 ianuarie 2004 pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs debitorul Consiliul Local al municipiului Ploiești

care a susținut că în mod greșit instanța de apel nu a ținut seama de Ordinul

de plată din data de 17 septembrie 2002 prin care recurentul a achitat

creditorilor debitul de 374.192.500 lei, sumă la care a fost obligat prin

hotărârile judecătorești, astfel că cererea de executare nu mai are temei

legal.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 371

1

alin.

(1) C. proc. civ., cererea de executare silită se depune la executorul

judecătoresc, dacă legea nu dispune altfel. Executorul judecătoresc va solicita

încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta,

în copie, cererea creditorului urmăritor și titlul executoriu.

Conform alin. (2) al aceluiași

articol, instanța încuviințează executarea silită prin încheierea dată în

camera de consiliu.

În speța dedusă recursului de față

se constată că aceste condiții impuse de lege au fost respectate, încheierea

prin care s-a încuviințat executarea silită fiind guvernată de regulile

procedurii necontencioase. În realitate, recurentul–debitor nu invocă motive de

nelegalitate ale încheierii de încuviințare a executării, ci, susținând că a

achitat integral sumele menționate în titlurile executorii, urmărește anularea

cererii de executare silită.

De aceea, eventualele cauze de

stingere totală sau parțială a obligațiilor înscrise în titlurile executorii

ori altă cauze care ar fi intervenit ulterior emiterii titlurilor, sunt

compatibile doar cu judecarea unei contestații la executare, ele neputând fi

invocate și analizate în procedura necontencioasă a cererii de încuviințare a

executării silite.

Față de cele ce preced, recursul

debitorului se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de debitorul Consiliul Local al Municipiului Ploiești împotriva

deciziei civile nr. 157 din 27 ianuarie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 15 iunie 2005.