ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5216/2005

Asupra recursului civil de față. Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 28 noiembrie 2003 Judecătoria Ploiești a admis cererea formulată de Biroul Executorului judecătoresc T. și T. și a încuviințat executarea silită a unui număr de nouă hotărâri judecătorești pronunțate de judecătoria Ploiești, Tribunalul Prahova și Curtea de apel Ploiești, creditori fiind S.R. și S.B., iar debitor Consiliul local al municipiului Ploiești. Apelul declarat împotriva acestei încheieri de debitorul Consiliul Local al municipiului Ploiești a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 157 din 157 din 27 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs debitorul Consiliul Local al municipiului Ploiești care a susținut că în mod greșit instanța de apel nu a ținut seama de Ordinul de plată din data de 17 septembrie 2002 prin care recurentul a achitat creditorilor debitul de 374.192.500 lei, sumă la care a fost obligat prin hotărârile judecătorești, astfel că cererea de executare nu mai are temei legal. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 371 1 alin. (1) C. proc. civ., cererea de executare silită se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu dispune altfel. Executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie, cererea creditorului urmăritor și titlul executoriu.

Conform alin. (2) al aceluiași articol, instanța încuviințează executarea silită prin încheierea dată în camera de consiliu. În speța dedusă recursului de față se constată că aceste condiții impuse de lege au fost respectate, încheierea prin care s-a încuviințat executarea silită fiind guvernată de regulile procedurii necontencioase. În realitate, recurentul–debitor nu invocă motive de nelegalitate ale încheierii de încuviințare a executării, ci, susținând că a achitat integral sumele menționate în titlurile executorii, urmărește anularea cererii de executare silită. De aceea, eventualele cauze de stingere totală sau parțială a obligațiilor înscrise în titlurile executorii ori altă cauze care ar fi intervenit ulterior emiterii titlurilor, sunt compatibile doar cu judecarea unei contestații la executare, ele neputând fi invocate și analizate în procedura necontencioasă a cererii de încuviințare a executării silite.

Față de cele ce preced, recursul debitorului se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de debitorul Consiliul Local al Municipiului Ploiești împotriva deciziei civile nr. 157 din 27 ianuarie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 15 iunie 2005.