ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.03.2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1163/2012

HOTĂRÂRE
01.03.2012
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1163/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Ședința de la 1 martie 2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față :

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, BEJ M.M.A. a solicitat

încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința

civilă nr. 22385 din 12 noiembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1

București, la cererea creditorului SC A.C. SRL București, privind pe debitorul

SC V. SRL București.

Prin sentința civilă nr. 9586 din

30 septembrie 2011, Judecătoria Ploiești a declinat soluționarea cererii de

încuviințare a executării silite formulate de creditoarea SC A.C. SRL împotriva

debitoarei SC V. SRL în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În argumentarea

acestei sentințe Judecătoria Ploiești a apreciat că în ceea ce privește materia

încuviințării executării silite, se prevede expres o procedură și o competență

absolută, de la care părțile nu pot deroga.

S-a reținut că în

faza de încuviințare a executării silite a Sentinței civile nr. 22385 din 12

noiembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr.

28212/299/2010 - titlu executoriu – instanța nu analizează probleme de fond

care să necesite aplicarea dreptului material, o astfel de cerere implicând o

analiză exclusiv procedurală, în care se verifică doar aspecte privitoare la

existența titlului executoriu, precum și la competența instanței care trebuie

verificată din oficiu.

S-a apreciat că

Judecătoria Ploiești nu este competentă nici material și nici din punct de

vedere teritorial câtă vreme această instanță nu poate avea calitatea de

instanță de executare, cu atât mai mult cu cât nu s-a prezentat vreo dovadă că

debitorul ar avea bunuri în județul Prahova, creditorul nefiind în măsură să

indice nici sediul social și nici punctul de lucru al debitoarei pe întreaga

durată a soluționării fondului somației de plată sau în cadrul acestui dosar.

Așa fiind, instanța a

considerat că jurisdicția în materia încuviințării executării silite este una

specializată, în sensul că presupune aplicarea normelor speciale din materia

executării silite în ceea ce privește competența instanțelor care derogă de la

normele de drept comun.

În consecință,

instanța a apreciat că pentru încuviințarea executării silite a debitorului,

competența de soluționare revine Judecătoriei Sectorului 1 București, întrucât

este singura instanța care îndeplinește condițiile pentru a fi considerată

instanță de executare.

Judecătoria

Sectorului 1 București prin sentința nr. 21210 din 25 noiembrie 2011 a admis

excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, a

declinat soluționarea cererii de încuviințare executare silită în favoarea

Judecătoriei Ploiești și constatând ivit conflictul negativ de competență a

înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea emiterii

regulatorului de competență.

În argumentarea

acestei sentințe, Judecătoria Sector 1 București a reținut, în esență, că prin

însăși cererea depusă, creditorul și-a manifestat opțiunea ca executarea silită

a debitoarei să se realizeze în circumscripția teritorială a Judecătoriei

Ploiești, pe bunurile proprietatea debitoarei, ce se regăsesc în raza

teritorială acestei instanțe.

De altfel, creditorul

a apelat în acest sens la serviciile de specialitate a BEJ M.M.A., ce își

desfășoară activitatea în raza Curții de Apel Ploiești, fiind neechivocă voința

sa ca executarea silită să se realizeze în municipiul Ploiești.

Totodată, instanța a

avut în vedere faptul că prevederile legale în materie nu instituie ca o

condiție prealabilă încuviințării executării silite, indicarea de către

creditor a bunurilor debitorului pe care înțelege să le urmărească silit și

nici a formelor de executare silită de care înțelege să uzeze pentru realizarea

creanței sale.

Asupra conflictului

negativ de competență de față Înalta Curte constată:

Potrivit art. 20 alin.

(2) C. proc. civ. există conflict negativ de competență când două sau mai multe

instanțe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente să judece

aceeași pricină.

Verificând dacă sunt

întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de

competență Curtea constată că cele două instanțe Judecătoria Ploiești și

Judecătoria Sectorului 1 București s-au declarat necompetente prin hotărâri

irevocabile, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt

reciproce și că, cel puțin una

dintre cele

două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Pentru emiterea

regulatorului de competență este esențial de precizat că în discuție este

competența teritorială, care este reglementată de norme ce au caracter

dispozitiv respectiv art. 373 alin. (1) C. proc. civ.

În

speță, obiectul acțiunii poartă asupra unei executări silite izvorâte din

titlul executoriu reprezentat de sentința

civilă nr. 22385 din 12 noiembrie 2010

pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București

.

În

aplicarea art. 373

1

alin.

(1) C. proc. civ., încuviințarea executării silite este de competența instanței

de executare, iar potrivit art. 373 C. proc. civ., hotărârile

speciale se execută de executorul judecătoresc în circumscripția judecătoriei

în care urmează să se efectueze executarea, iar în cazul urmăririi bunurilor,

de către executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care se

află acesta.

Cum

în speță pe raza municipiului Ploiești debitoarea deține bunuri ce pot fi

urmărite silit și cum creditoarea înțelege să pornească executarea cu privire

la aceste bunuri în aplicarea evocatelor texte de lege, competența teritorială

de soluționare aparține Judecătoriei Ploiești.

Așa

fiind, în raport de art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește

competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Ploiești,

căreia

i se va trimite dosarul.

E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorii Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 martie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-10-17
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6339/2012
al avalistului în București, sector 1. Instanța a mai reținut că, potrivit art. 373 C. proc. civ., determinarea competenței instanței de executare are în vedere circumscripția instanței în care se efectuează executarea, avându-se în vedere
ÎCCJ 2013-04-10
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2115/2013
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 19 februarie 2013, BEJ M.I. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitoarei S.C. B. S.A asupra mai multor imobile situate în Ploiești, în baza titl
ÎCCJ 2005-03-08
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1838/2005
Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Ploiești sub nr. 1700/2004, creditorul C.I. prin procurator O.V. a solicitat în temeiul d
ÎCCJ 2012-03-30
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2401/2012
cătoriei sector 1 București. Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23 ianuarie 2012 sub nr. 2513/299/2012. Prin Sentința civilă nr. 1658 din 1 februarie 2012, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția neco
ÎCCJ 2012-03-07
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1261/2012
a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre soluționare. S-a reținut că în cauză, s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 501/2010 a Tribunalului Galați, prin to
Sursă