ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1163/2012

Ședința de la 1 martie 2012 Asupra conflictului negativ de competență de față : Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, BEJ M.M.A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 22385 din 12 noiembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, la cererea creditorului SC A.C. SRL București, privind pe debitorul SC V. SRL București. Prin sentința civilă nr. 9586 din 30 septembrie 2011, Judecătoria Ploiești a declinat soluționarea cererii de încuviințare a executării silite formulate de creditoarea SC A.C. SRL împotriva debitoarei SC V. SRL în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În argumentarea acestei sentințe Judecătoria Ploiești a apreciat că în ceea ce privește materia încuviințării executării silite, se prevede expres o procedură și o competență absolută, de la care părțile nu pot deroga. S-a reținut că în faza de încuviințare a executării silite a Sentinței civile nr. 22385 din 12 noiembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 28212/299/2010 - titlu executoriu – instanța nu analizează probleme de fond care să necesite aplicarea dreptului material, o astfel de cerere implicând o analiză exclusiv procedurală, în care se verifică doar aspecte privitoare la existența titlului executoriu, precum și la competența instanței care trebuie verificată din oficiu.

S-a apreciat că Judecătoria Ploiești nu este competentă nici material și nici din punct de vedere teritorial câtă vreme această instanță nu poate avea calitatea de instanță de executare, cu atât mai mult cu cât nu s-a prezentat vreo dovadă că debitorul ar avea bunuri în județul Prahova, creditorul nefiind în măsură să indice nici sediul social și nici punctul de lucru al debitoarei pe întreaga durată a soluționării fondului somației de plată sau în cadrul acestui dosar. Așa fiind, instanța a considerat că jurisdicția în materia încuviințării executării silite este una specializată, în sensul că presupune aplicarea normelor speciale din materia executării silite în ceea ce privește competența instanțelor care derogă de la normele de drept comun.

În consecință, instanța a apreciat că pentru încuviințarea executării silite a debitorului, competența de soluționare revine Judecătoriei Sectorului 1 București, întrucât este singura instanța care îndeplinește condițiile pentru a fi considerată instanță de executare. Judecătoria Sectorului 1 București prin sentința nr. 21210 din 25 noiembrie 2011 a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, a declinat soluționarea cererii de încuviințare executare silită în favoarea Judecătoriei Ploiești și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea emiterii regulatorului de competență.

În argumentarea acestei sentințe, Judecătoria Sector 1 București a reținut, în esență, că prin însăși cererea depusă, creditorul și-a manifestat opțiunea ca executarea silită a debitoarei să se realizeze în circumscripția teritorială a Judecătoriei Ploiești, pe bunurile proprietatea debitoarei, ce se regăsesc în raza teritorială acestei instanțe. De altfel, creditorul a apelat în acest sens la serviciile de specialitate a BEJ M.M.A., ce își desfășoară activitatea în raza Curții de Apel Ploiești, fiind neechivocă voința sa ca executarea silită să se realizeze în municipiul Ploiești. Totodată, instanța a avut în vedere faptul că prevederile legale în materie nu instituie ca o condiție prealabilă încuviințării executării silite, indicarea de către creditor a bunurilor debitorului pe care înțelege să le urmărească silit și nici a formelor de executare silită de care înțelege să uzeze pentru realizarea creanței sale.

Asupra conflictului negativ de competență de față Înalta Curte constată: Potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ. există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente să judece aceeași pricină. Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență Curtea constată că cele două instanțe Judecătoria Ploiești și Judecătoria Sectorului 1 București s-au declarat necompetente prin hotărâri irevocabile, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza. Pentru emiterea regulatorului de competență este esențial de precizat că în discuție este competența teritorială, care este reglementată de norme ce au caracter dispozitiv respectiv art. 373 alin. (1) C. proc.

civ. În speță, obiectul acțiunii poartă asupra unei executări silite izvorâte din titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 22385 din 12 noiembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București . În aplicarea art. 373 1 alin. (1) C. proc. civ., încuviințarea executării silite este de competența instanței de executare, iar potrivit art. 373 C. proc. civ., hotărârile speciale se execută de executorul judecătoresc în circumscripția judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea, iar în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care se află acesta. Cum în speță pe raza municipiului Ploiești debitoarea deține bunuri ce pot fi urmărite silit și cum creditoarea înțelege să pornească executarea cu privire la aceste bunuri în aplicarea evocatelor texte de lege, competența teritorială de soluționare aparține Judecătoriei Ploiești.

Așa fiind, în raport de art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorii Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2012.