ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 990/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5308 din 5 decembrie 2003 a Tribunalului Cluj a fost admisă acțiunea reclamantei SC L.T. SRL Cluj Napoca, iar pârâta SC N. SA a fost obligată să respecte dreptul de preemțiune la cumpărare, drept de care beneficiază în temeiul hotărârii A.G.A. din 21 martie 2003 a societății pârâte. În consecință, pârâta a fost obligată să încheie cu reclamanta contract de vânzare cumpărare pentru bunurile ce formează obiectul contractului de închiriere din 10 octombrie 2002, respectiv 11 camere de la parterul C.N., în suprafață utilă de 220 mp., cu destinația de depozit și 2 camere având destinația de birouri.

Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 116 din 2 martie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, iar pe fond acțiunea reclamantei a fost respinsă. S-a reținut că obiectul vânzării discutate în A.G.A. din 21 martie 2003 l-au constituit spațiile cu destinația de locuit și nu cele de depozitare sau birouri, că s-au stabilit patru categorii de priorități pentru chiriașii ce aveau această calitate la 31 decembrie 2001 (în timp ce contractul reclamantei era din 10 octombrie 2002, iar spațiile deținute cu titlu de chirie aveau o altă destinație decât cea de spațiu de locuit) așa încât acțiunea reclamantei a fost respinsă.

Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei decizii a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 4351 din 4 noiembrie 2004 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială. Împotriva acestei decizii SC L.T. SRL a formulat contestație în anulare, contestație admisă prin decizia nr. 2489 din 8 aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, reținându-se că recurenta a făcut dovada că achitase taxele de timbru la 2 noiembrie 2004, că le expediase instanței de recurs, dar au ajuns la dosar în 4 noiembrie 2004, orele 9,00, fiind atașate ulterior la dosar. S-a fixat termen pentru rejudecarea recursului, cu citarea părților. Rejudecând recursul curtea reține că recurenta reclamantă a criticat decizia din apel pentru netemeinicie și greșita aplicare a legii, invocând motivul prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta apreciază că hotărârea A.G.A. a fost greșit interpretată în sensul că s-au stabilit patru categorii de priorități în cumpărarea spațiilor din C.N. și că vânzarea ar fi privit numai spațiile cu destinație de locuit, întrucât pârâta nici nu deținea alte imobile decât acest cămin, unde și ea avea spațiu închiriat. De asemenea, consideră că au fost tendențios interpretate cele prevăzute în art. 1 pct. 1 lit. a) din hotărârea A.G.A. unde dreptul de preemțiune este expres prevăzut pentru toți cei care aveau calitatea de chiriași până la 31 decembrie 2001, fără a se face vreo referire la chiriași persoane fizice sau chiriași persoane juridice. De asemenea, greșit s-a reținut că s-ar fi hotărât vânzarea spațiilor numai către angajații pârâtei, deoarece însăși pârâta i-a vândut și ei o cameră, iar ulterior a continuat să-i factureze chiria pentru toate cele opt camere, pentru care consideră că are vocația să le cumpere.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că recurenta nu îndeplinește cerințele pentru a putea cumpăra, iar prin notele scrise a învederat că prin sentința civilă nr. 8863 din 15 octombrie 2003 a Judecătoriei Cluj Napoca s-a și constatat încetarea contractului de închiriere invocat de reclamantă, prin ajungerea sa la termen și s-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul deținut cu titlu de chirie, mai puțin camera 8 pe care a cumpărat-o. S-a atașat totodată la dosar copia sentinței civile nr. 878 din 22 martie 2004 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia nr. 464/2004 a Curții de Apel Cluj. La termenul de astăzi intimata a invocat și nelegala semnare a recursului.

Verificând dovezile din dosar curtea reține că recursul poartă parafa și semnătura avocatului B.D., apărătorul intimatei în apel, cu delegație la dosar (dosar apel) așa încât apreciază că recursul a fost declarat de acesta cu respectarea cerințelor art. 69 alin. (2) C. proc. civ., apărător care și pentru faza recursului a depus împuternicire avocațială (dosar recurs), așa încât nu se poate aplica sancțiunea anulării cererii. Pe fond, recursul reclamantei este neîntemeiat pentru următoarele considerente: În conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., curtea apreciază că recursul declarat și întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., dezvoltarea criticilor invocate în recurs vizând mijloacele de apărare ale reclamantei și dovezile administrate. Din hotărârea A.G.A. rezultă fără dubiu că vânzarea spațiilor din C.N. aparținând pârâtei intimate viza numai spațiile cu destinație de locuit, iar criteriile de prioritate stabilite vizau numai pe chiriașii existenți în cămin la 31 decembrie 2001. Contractul de închiriere din 10 octombrie 2002, pe care recurenta și-a fundamentat acțiunea și recursul este încheiat ulterior datei de 31 decembrie 2001 și probează (a se vedea contractul de la dosar fond) că recurenta deținea spațiile respective (11 camere) nu cu destinația de spațiu de locuit ci cu destinația de spații de depozitare și birouri.

În consecință criticile recurentei sunt neîntemeiate, iar instanța de apel a interpretat corect atât contractul de închiriere cât și hotărârea A.G.A. Nu este lipsit de relevanță faptul că, la momentul soluționării recursului, titlul recurentei asupra respectivelor spații a încetat prin ajungerea la termen, iar recurenta a și fost evacuată din aceste spații, după cum rezultă din sentința civilă nr. 878 din 22 martie 2004 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia nr. 464/2004 a Curții de Apel Cluj (dosar nr. 10838/2004), sentință ce a și fost executată. În consecință, recursul va fi respins ca nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ. recurenta urmează a fi obligată la 4.760 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către SC N. SA, suma reprezentând onorariul avocatului ales, dovedit cu factura fiscală de la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC L.T. SRL Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 116 din 2 martie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Obligă recurenta reclamantă la 4.760 RON cheltuieli de judecată intimatei SC N. SA Cluj Napoca. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 9 martie 2006.