ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 990/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5308 din 5

decembrie 2003 a Tribunalului Cluj a fost admisă acțiunea reclamantei SC L.T.

SRL Cluj Napoca, iar pârâta SC N. SA a fost obligată să respecte dreptul de

preemțiune la cumpărare, drept de care beneficiază în temeiul hotărârii A.G.A.

din 21 martie 2003 a societății pârâte.

În consecință, pârâta a fost

obligată să încheie cu reclamanta contract de vânzare cumpărare pentru bunurile

ce formează obiectul contractului de închiriere din 10 octombrie 2002, respectiv

11 camere de la parterul C.N., în suprafață utilă de 220 mp., cu destinația de

depozit și 2 camere având destinația de birouri.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 116 din 2 martie 2004 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, iar pe

fond acțiunea reclamantei a fost respinsă.

S-a reținut că obiectul vânzării

discutate în A.G.A. din 21 martie 2003 l-au constituit spațiile cu destinația

de locuit și nu cele de depozitare sau birouri, că s-au stabilit patru

categorii de priorități pentru chiriașii ce aveau această calitate la 31

decembrie 2001 (în timp ce contractul reclamantei era din 10 octombrie 2002,

iar spațiile deținute cu titlu de chirie aveau o altă destinație decât cea de

spațiu de locuit) așa încât acțiunea reclamantei a fost respinsă.

Recursul declarat de reclamantă

împotriva acestei decizii a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 4351 din

4 noiembrie 2004 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială.

Împotriva acestei decizii SC L.T.

SRL a formulat contestație în anulare, contestație admisă prin decizia nr. 2489

din 8 aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

reținându-se că recurenta a făcut dovada că achitase taxele de timbru la 2

noiembrie 2004, că le expediase instanței de recurs, dar au ajuns la dosar în 4

noiembrie 2004, orele 9,00, fiind atașate ulterior la dosar. S-a fixat termen

pentru rejudecarea recursului, cu citarea părților.

Rejudecând recursul curtea reține că

recurenta reclamantă a criticat decizia din apel pentru netemeinicie și greșita

aplicare a legii, invocând motivul prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

recurenta apreciază că hotărârea A.G.A. a fost greșit interpretată în sensul că

s-au stabilit patru categorii de priorități în cumpărarea spațiilor din C.N. și

că vânzarea ar fi privit numai spațiile cu destinație de locuit, întrucât

pârâta nici nu deținea alte imobile decât acest cămin, unde și ea avea spațiu

închiriat.

De asemenea, consideră că au fost

tendențios interpretate cele prevăzute în art. 1 pct. 1 lit. a) din hotărârea A.G.A.

unde dreptul de preemțiune este expres prevăzut pentru toți cei care aveau

calitatea de chiriași până la 31 decembrie 2001, fără a se face vreo referire

la chiriași persoane fizice sau chiriași persoane juridice.

De asemenea, greșit s-a reținut că

s-ar fi hotărât vânzarea spațiilor numai către angajații pârâtei, deoarece

însăși pârâta i-a vândut și ei o cameră, iar ulterior a continuat să-i

factureze chiria pentru toate cele opt camere, pentru care consideră că are

vocația să le cumpere.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, apreciind că recurenta nu îndeplinește

cerințele pentru a putea cumpăra, iar prin notele scrise a învederat că prin

sentința civilă nr. 8863 din 15 octombrie 2003 a Judecătoriei Cluj Napoca s-a

și constatat încetarea contractului de închiriere invocat de reclamantă, prin

ajungerea sa la termen și s-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul deținut cu

titlu de chirie, mai puțin camera 8 pe care a cumpărat-o.

S-a atașat totodată la dosar copia

sentinței civile nr. 878 din 22 martie 2004 a Tribunalului Cluj, definitivă

prin decizia nr. 464/2004 a Curții de Apel Cluj.

La termenul de astăzi intimata a

invocat și nelegala semnare a recursului.

Verificând dovezile din dosar curtea

reține că recursul poartă parafa și semnătura avocatului B.D., apărătorul

intimatei în apel, cu delegație la dosar (dosar apel) așa încât apreciază că

recursul a fost declarat de acesta cu respectarea cerințelor art. 69 alin. (2) C.

proc. civ., apărător care și pentru faza recursului a depus împuternicire

avocațială (dosar recurs), așa încât nu se poate aplica sancțiunea anulării

cererii.

Pe fond, recursul reclamantei este

neîntemeiat pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art.

306 alin. (3) C. proc. civ., curtea apreciază că recursul declarat și întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se încadrează în dispozițiile art.

304 pct. 10 C. proc. civ., dezvoltarea criticilor invocate în recurs vizând

mijloacele de apărare ale reclamantei și dovezile administrate.

Din hotărârea A.G.A. rezultă fără

dubiu că vânzarea spațiilor din C.N. aparținând pârâtei intimate viza numai

spațiile cu destinație de locuit, iar criteriile de prioritate stabilite vizau

numai pe chiriașii existenți în cămin la 31 decembrie 2001.

Contractul de închiriere din 10

octombrie 2002, pe care recurenta și-a fundamentat acțiunea și recursul este

încheiat ulterior datei de 31 decembrie 2001 și probează (a se vedea contractul

de la dosar fond) că recurenta deținea spațiile respective (11 camere) nu cu

destinația de spațiu de locuit ci cu destinația de spații de depozitare și

birouri.

În consecință criticile recurentei

sunt neîntemeiate, iar instanța de apel a interpretat corect atât contractul de

închiriere cât și hotărârea A.G.A.

Nu este lipsit de relevanță faptul

că, la momentul soluționării recursului, titlul recurentei asupra respectivelor

spații a încetat prin ajungerea la termen, iar recurenta a și fost evacuată din

aceste spații, după cum rezultă din sentința civilă nr. 878 din 22 martie 2004

a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia nr. 464/2004 a Curții de Apel Cluj

(dosar nr. 10838/2004), sentință ce a și fost executată.

În consecință, recursul va fi

respins ca nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

274 C. proc. civ. recurenta urmează a fi obligată la 4.760 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată către SC N. SA, suma reprezentând onorariul avocatului

ales, dovedit cu factura fiscală de la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC L.T. SRL Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 116 din 2 martie

2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Obligă recurenta reclamantă la 4.760

RON cheltuieli de judecată intimatei SC N. SA Cluj Napoca.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 9 martie 2006.