ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2489/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 31 mai 2004, reclamantul D.N., în calitate de soț supraviețuitor, a

solicitat anularea hotărârii nr. 13210 din 1 martie 2004, emisă de Casa

Județeană de Pensii Cluj și recunoașterea calității sale de beneficiar al drepturilor

conferite de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că datorită Dictatului de la Viena, la data de 30 august 1944, soția sa s-a refugiat împreună cu familia, din satul

Poiana, în localitatea Mescreac, județul Alba, apoi în satul Băgău, comuna

Lopade, județul Alba, unde a rămas până la 20 februarie 1945.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 855 din 23

iunie 2004, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 13210 din 1

martie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și a obligat pârâta să-i

recunoască reclamantului, calitatea de soț supraviețuitor în perioada 30 august

1944 - 20 februarie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

începând cu data de 1 ianuarie 2004.

Pentru a soluționa astfel,

instanța a reținut că soția reclamantului a fost nevoită să părăsească împreună

cu familia, localitatea de domiciliu, determinată de evenimentele tragice care

au avut loc în august - septembrie 1944, cărora le-a căzut victimă, populația

civilă din zona Turzii.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând în motivele

de casare, în esență, că instanța a făcut o apreciere eronată a situației de

fapt.

În motivarea cererii de

recurs s-a susținut că localitatea din care s-a mutat soția reclamantului, era

liberă, că localitatea Poiana era în România, astfel că motivul plecării

reclamantei din această localitate a fost altul, decât persecuția etnică.

Examinând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, actele dosarului și normele legale incidente

în cauză, se constată că recursul este fondat.

Potrivit art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive

etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin persoană care a fost

strămutată în altă localitate, în sensul art. 2 din Normele aprobate prin H.G. nr.

127/2002, pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, se înțelege persoana care a fost

mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate,

din motive etnice.

Dovada încadrării în

situațiile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr.

189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face potrivit art. 4 din H.G. nr.

127/2002, cu acte oficiale, eliberate de organele competente sau, în lipsa

actelor oficiale, prin declarații cu martori.

În cauză, potrivit listelor

eliberate de Arhivele Statului, Regiunea Cluj, rezultă că localitatea Poiana,

județul Cluj, se afla sub administrația statului român.

Din împrejurarea că în

perioada 30 august 1944 - 20 februarie 1945, reclamanta a părăsit localitatea

de domiciliu (Poiana), nu se poate concluziona că s-a refugiat din motive

etnice.

Întrucât reclamantul nu a

făcut dovada că în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, soția sa a avut

de suferit persecuții din motive etnice, nu poate beneficia de drepturile

acordate de Legea nr. 189/2000.

În consecință, față de cele ce

preced, se va admite recursul, se va casa sentința nr. 855/2004 a Curții de

Apel Cluj și în fond, se va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 855 din 23 iunie

2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

în fond, respinge acțiunea

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 aprilie 2005.