ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 124/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 31 mai 2004, reclamantul D.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 13210 din 1 martie 2004, emisă

de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr.

189/2000, în calitate de soț supraviețuitor al defunctei D.A.

În motivare, reclamantul a arătat că

este îndreptățit la acordarea drepturilor legale compensatorii, întrucât soția

sa, în prezent decedată, după Dictatul de la Viena, a fost nevoită să se refugieze din motive etnice, din satul Poiana, în localitatea Mesereac, județul Alba,

apoi în satul Băgău, comuna Lopade, județul Alba.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 855 din 23

iunie 2004, a admis acțiunea, a anulat actul contestat și a obligat pârâta să-i

recunoască reclamantului, calitatea de soț supraviețuitor, în perioada 30

august 1944 - 20 februarie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004, reținând că soția

reclamantului a fost nevoită să părăsească, împreună cu familia, localitatea de

domiciliu, motivat de evenimentele tragice care au avut loc în august -

septembrie 1944, cărora le-au căzut victime locuitorii din zona Turda.

Recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sus-menționatei sentințe a fost admis de

către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ,

prin decizia nr. 2489 din 13 aprilie 2005, sentința fiind casată, cu consecința

respingerii pe fond a acțiunii.

Instanța de control judiciar a

reținut că părăsirea localității de domiciliu (Poiana), în perioada 30 august

1944 - 20 februarie 1945, de către soția intimatului-reclamant, nu poate fi

asimilată unui refugiu din motive etnice, atâta timp, cât din listele eliberate

de Arhivele Naționale rezultă că localitatea Poiana, județul Cluj, se afla sub

administrația Statului român.

La data de 20 iunie 2005,

reclamantul D.N. a formulat o nouă acțiune, solicitând, în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, reanalizarea cererii sale depuse la

această autoritate, în vederea stabilirii calității de beneficiar al

prevederilor Legii nr. 189/200, ca soț supraviețuitor, ținând cont de o nouă

dovadă obținută de la Arhivele Statului Cluj, din care reiese că localitatea

Turda a fost ocupată doar pentru perioada 5 septembrie 1944 - 5 octombrie 1944,

precum și de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 525

din 14 septembrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 13210/2004 și

a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de soț supraviețuitor

al decedatei D.A., ce face parte din categoria persoanelor prevăzute de art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de

art. 3 din lege.

Instanța a reținut că refuzul dat de

pârâtă, prin adresa nr. 61139 din 10 mai 2005, de a reanaliza a doua cerere a

reclamantului, nu este legal și de aceea a procedat la reexaminarea acesteia,

în raport cu toate probele administrate în cauză și cu dispozițiile art. 1 lit.

c) și ale art. 3 din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei din urmă sentințe

a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

Recurenta a susținut că instanța a

apreciat eronat că actul contestat este hotărârea nr. 13210/2004, când, în realitate,

s-a atacat răspunsul nr. 61139 din 10 mai 2005, prin care i s-a respins

intimatului-reclamant, cererea de revizuire a hotărârii nr. 13210/2004.

Că, pe fondul cauzei, soluția

instanței este greșită, întrucât schimbul de domiciliu dintr-o localitate

aflată sub ocupație, doar în perioada 5 septembrie 1944 - 5 octombrie 1944, nu

poate fi considerat refugiu din considerente etnice, așa cum impune Legea nr.

189/2000.

Recursul se va admite, în sensul și

pentru considerentele care se vor expune în continuare.

Într-adevăr, obiectul acțiunii în

prezentul ciclu procesual îl constituie legalitatea actului emis de

recurenta-pârâtă, prin care aceasta i-a respins intimatului-reclamant, cererea

de revizuire a dosarului, formulată în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr.

189/2000.

În mod eronat, instanța de fond s-a

pronunțat cu privire la hotărârea nr. 13210 din 25 mai 2004, cu privire la care

există autoritate de lucru judecat, conform dispozițiilor art. 1201 C. civ.

Depășindu-și limitele învestirii,

respectiv obiectul acțiunii stabilit prin cererea de chemare în judecată,

instanța a pronunțat o hotărâre nelegală.

În concluzie, Curtea va admite

recursul pârâtei, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre

rejudecare, la aceeași instanță, urmând ca, în raport cu actele și lucrările

dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, instanța să stabilească

legalitatea răspunsului autorității recurente de a reanaliza cererea

intimatului, precum și dacă se impune sau nu, revizuirea hotărârii nr.

13210/2004.

Dezlegarea dată recursului face

inutilă examinarea motivelor de recurs vizând fondul cauzei, care vor fi

analizate ca apărări, de către instanța de fond, după casare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 525 din 14 septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 ianuarie 2006.