ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2484/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 31 mai 2004, reclamanta M.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 13254 din 10 martie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și recunoașterea calității sale, de beneficiară a drepturilor conferite de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că datorită Dictatului de la Viena, la data de 30 august 1944 s-a refugiat împreună cu familia, din satul Poiana, în localitatea Mesereac, județul Alba, apoi în satul Băgău, comuna Lopade, județul Alba, unde a rămas până la 20 februarie 1945. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 853 din 23 iunie 2004, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 13254 din 10 martie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 30 august 1944 - 20 februarie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004. Pentru a soluționa astfel, instanța a reținut că reclamanta a fost nevoită să părăsească, împreună cu familia, localitatea de domiciliu, determinată de evenimentele tragice care au avut loc în august - septembrie 1944, cărora le-a căzut victimă populația civilă din zona Turzii. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând în motivele de casare, în esență, că instanța a făcut o apreciere eronată a situației de fapt. În motivarea cererii de recurs s-a susținut că localitatea din care s-a mutat reclamanta, era liberă, că localitatea Poiana era în România, astfel că motivul plecării reclamantei din această localitate, a fost altul, decât persecuția etnică.

Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, actele dosarului și normele legale incidente în cauză, se constată că recursul este fondat. Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu. Prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul art. 2 din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

Dovada încadrării în situațiile prevăzute de O.G. nr. 105/199, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu acte oficiale, eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarații cu martori. În cauză, potrivit listelor eliberate de Arhivele Statului - Regiunea Cluj, rezultă că localitatea Poiana, județul Cluj, se afla sub administrația Statului Român. Din împrejurarea că în perioada 30 august 1944 - 20 februarie 1945, reclamanta a părăsit localitatea de domiciliu (Poiana), nu se poate concluziona că s-a refugiat din motive etnice. Întrucât reclamanta nu a făcut dovada că în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, nu poate beneficia de drepturile acordate de Legea nr. 189/2000.

În consecință, față de cele ce preced, se va admite recursul, se va casa sentința nr. 853/2004 a Curții de Apel Cluj și în fond, se va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 853 din 23 iunie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința și în fond, respinge acțiunea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2005.