ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.04.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2484/2005

HOTĂRÂRE
13.04.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2484/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 31 mai 2004, reclamanta M.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 13254

din 10 martie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și recunoașterea

calității sale, de beneficiară a drepturilor conferite de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că datorită Dictatului de la Viena, la data de 30 august 1944 s-a refugiat împreună cu familia, din satul Poiana, în

localitatea Mesereac, județul Alba, apoi în satul Băgău, comuna Lopade, județul

Alba, unde a rămas până la 20 februarie 1945.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 853 din 23

iunie 2004, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 13254 din 10

martie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și a obligat pârâta să-i

recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 30 august 1944 - 20

februarie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data

de 1 ianuarie 2004.

Pentru a soluționa astfel,

instanța a reținut că reclamanta a fost nevoită să părăsească, împreună cu

familia, localitatea de domiciliu, determinată de evenimentele tragice care au

avut loc în august - septembrie 1944, cărora le-a căzut victimă populația

civilă din zona Turzii.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând în

motivele de casare, în esență, că instanța a făcut o apreciere eronată a

situației de fapt.

În motivarea cererii de

recurs s-a susținut că localitatea din care s-a mutat reclamanta, era liberă,

că localitatea Poiana era în România, astfel că motivul plecării reclamantei

din această localitate, a fost altul, decât persecuția etnică.

Examinând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, actele dosarului și normele legale incidente

în cauză, se constată că recursul este fondat.

Potrivit art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive

etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin persoană care a fost

strămutată în altă localitate, în sensul art. 2 din Normele aprobate prin H.G. nr.

127/2002, pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, se înțelege persoana care a fost

mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate,

din motive etnice.

Dovada încadrării în

situațiile prevăzute de O.G. nr. 105/199, aprobată și modificată prin Legea nr.

189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face potrivit art. 4 din H.G. nr.

127/2002, cu acte oficiale, eliberate de organele competente sau, în lipsa

actelor oficiale, prin declarații cu martori.

În cauză, potrivit listelor

eliberate de Arhivele Statului - Regiunea Cluj, rezultă că localitatea Poiana,

județul Cluj, se afla sub administrația Statului Român.

Din împrejurarea că în

perioada 30 august 1944 - 20 februarie 1945, reclamanta a părăsit localitatea

de domiciliu (Poiana), nu se poate concluziona că s-a refugiat din motive

etnice.

Întrucât reclamanta nu a

făcut dovada că în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a avut de suferit

persecuții din motive etnice, nu poate beneficia de drepturile acordate de

Legea nr. 189/2000.

În consecință, față de cele

ce preced, se va admite recursul, se va casa sentința nr. 853/2004 a Curții de

Apel Cluj și în fond, se va respinge acțiunea.

Admite recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 853 din 23 iunie

2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința și în fond,

respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 aprilie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-04-13
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2488/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 31 mai 2004, reclamantul C.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 14206 din 13 aprilie 2004, emisă de Casa Județeană
ÎCCJ 2005-04-13
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2485/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 31 mai 2004, reclamantul M.T. a solicitat anularea hotărârii nr. 13378 din 10 martie 2004, emisă de Casa Județeană d
ÎCCJ 2005-04-13
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2489/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 31 mai 2004, reclamantul D.N., în calitate de soț supraviețuitor, a solicitat anularea hotărârii nr. 13210 din 1 mar
ÎCCJ 2005-04-13
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2486/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 31 mai 2004, reclamantul M.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 13525 din 11 martie 2004, emisă de Casa Județeană d
ÎCCJ 2005-04-13
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2487/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 31 mai 2004, reclamantul C.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 13241 din 10 martie 2004, emisă de Casa Județeană d
Sursă