Decizia nr. 3011/2006 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, la data de 6 decembrie 2005, reclamanta R.D. a solicitat anularea hotărârii Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă și recunoașterea calității de beneficiară a drepturilor reglementate prin O.U.G. nr. 214/1999. Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 9 din 11 ianuarie 2006, a respins, ca nefondată, acțiunea, reținând că înscrisurile prezentate de reclamantă, nu fac dovada susținerilor acesteia. Astfel, s-a apreciat că, atât certificatul medical, referitor la încadrarea reclamantei, într-un grad de handicap, cât și dovada refuzului autorităților de a o pune în posesia unei suprafețe de teren, nu pot duce la concluzia că reclamanta a fost supusă, din motive politice, unor măsuri administrative abuzive.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, reclamanta R.D., reiterând argumentația expusă în cererea introductivă de instanță. Analizând recursul, în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale incidente, instanța constată că este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru următoarele considerente. Prin O.U.G. nr. 214/1999 s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă desfășurată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse, din aceleași motive, unor măsuri administrative abuzive.

Conform dispozițiilor art. 5 din acest act normativ, cu modificările suferite prin Legea nr. 64/2002 și Legea nr. 670/2002, termenul pentru depunerea cererilor prin care se solicită constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, urmau să se depună până la data de 31 decembrie 2003. Întrucât recurenta-reclamantă a făcut demersurile necesare la comisia de specialitate din cadrul Ministerului Justiției, la data de 12 octombrie 2005, deci mult peste termenul admis de lege, în mod corect intimatul-pârât a respins cererea acesteia, ca tardiv introdusă, în acest context, fiind corectă și soluția de respingere a acțiunii, pronunțată de instanța de fond, chiar dacă cu altă motivare. Soluția pronunțată nu prejudiciază, de altfel, interesele recurentei-reclamante, deoarece, conform dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 173/2006, pentru modificarea O.U.G.

nr. 214/1999, aceasta are posibilitatea depunerii unei noi cereri la comisia abilitată, într-un termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a acestui ultim act normativ. Pentru aceste considerente, constatând că, potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de R.D. împotriva sentinței civile nr. 9 din 11 ianuarie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2006.