ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3011/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Curtea de Apel Suceava, la data de 6 decembrie 2005, reclamanta R.D. a

solicitat anularea hotărârii Comisiei pentru constatarea calității de luptător

în rezistența anticomunistă și recunoașterea calității de beneficiară a

drepturilor reglementate prin O.U.G. nr. 214/1999.

Curtea de Apel Suceava,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 9 din 11 ianuarie 2006, a respins, ca nefondată, acțiunea, reținând că

înscrisurile prezentate de reclamantă, nu fac dovada susținerilor acesteia.

Astfel, s-a apreciat că,

atât certificatul medical, referitor la încadrarea reclamantei, într-un grad de

handicap, cât și dovada refuzului autorităților de a o pune în posesia unei

suprafețe de teren, nu pot duce la concluzia că reclamanta a fost supusă, din

motive politice, unor măsuri administrative abuzive.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs, reclamanta R.D., reiterând argumentația

expusă în cererea introductivă de instanță.

Analizând recursul, în

raport cu criticile formulate și dispozițiile legale incidente, instanța

constată că este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru următoarele

considerente.

Prin O.U.G. nr. 214/1999 s-a

recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă desfășurată în

perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, persoanelor condamnate pentru

infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse, din aceleași motive, unor

măsuri administrative abuzive.

Conform dispozițiilor art. 5

din acest act normativ, cu modificările suferite prin Legea nr. 64/2002 și

Legea nr. 670/2002, termenul pentru depunerea cererilor prin care se solicită

constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, urmau să se

depună până la data de 31 decembrie 2003.

Întrucât

recurenta-reclamantă a făcut demersurile necesare la comisia de specialitate

din cadrul Ministerului Justiției, la data de 12 octombrie 2005, deci mult

peste termenul admis de lege, în mod corect intimatul-pârât a respins cererea acesteia,

ca tardiv introdusă, în acest context, fiind corectă și soluția de respingere a

acțiunii, pronunțată de instanța de fond, chiar dacă cu altă motivare. Soluția

pronunțată nu prejudiciază, de altfel, interesele recurentei-reclamante,

deoarece, conform dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 173/2006, pentru

modificarea O.U.G. nr. 214/1999, aceasta are posibilitatea depunerii unei noi

cereri la comisia abilitată, într-un termen de 6 luni de la intrarea în vigoare

a acestui ultim act normativ.

Pentru aceste considerente,

constatând că, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu există

motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond,

Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de R.D. împotriva sentinței civile nr. 9 din 11 ianuarie 2006 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 septembrie 2006.