ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1363/2010

Deliberând, asupra

contestației în anulare

de față, în condițiile art. 256 C.

proc. civ., constată următoarele:

La

data de 18 mai 2006, reclamantul C.C. a chemat în judecată pe pârâtul Statul

Român, solicitând obligarea acestuia la plata daunelor materiale în cuantum de

10.000 lei reprezentând venitul din muncă nerealizat în perioada de detenție 19

august 2004 - 16 noiembrie 2005, echivalent salariului minim pe economia

națională și celelalte cheltuieli ocazionate de dosarul penal în care a fost

cercetat și de detenția preventivă (onorarii avocat, cheltuieli transport,

pachete, medicamente), reactualizate în raport cu indicele de inflație la zi și

la plata daunelor morale în cuantum de 300.000 lei pentru perioada în care a

fost arestat pe nedrept, cu cheltuieli de judecată.

Investit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Iași, secția civilă, prin sentința nr. 2414 din 1 noiembrie 2006, a

admis în parte acțiunea formulată și a obligat pârâtul să plătească

reclamantului suma de 157.335.821 lei (15.733,58 lei) daune materiale și suma

de 1.000.000.000 lei (100.000 lei) daune morale. A respins cererea

reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Sentința pronunțată de tribunal a fost

menținută de Curtea de Apel Iași, secția civilă, care, prin Decizia nr. 93

din13 iunie 2007, a respins apelurile declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Iași, C.C. și

Statul Român prin M.F.P.

Prin Decizia nr. 1942 din 20 martie

2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a admis recursul declarat de reclamant împotriva deciziei pronunțate

în apel, a modificat decizia, în sensul că a admis apelul reclamantului și a

obligat M.F.P. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată pentru fond și

apel în valoare de 4610 lei; a respins recursul M.F.P. și a constatat nul

recursul declarat de

Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Iași.

La data de 23 decembrie 2008,

Ministerul Public - Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Iași

a

formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1942 din 20 martie 2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală.

În motivarea contestației în anulare,

fondată în drept pe prevederile art. 317 alin. (1) și art. 318 teza I C. proc.

civ., s-a susținut că dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul

unei greșeli materiale, respectiv la fila 70 dosar este comunicarea deciziei

Curții de Apel Iași, făcută Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași și nu

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Iași, procurorul participând în această cauză, când a susținut apelul declarat.

Drept urmare, s-a reținut greșit că

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a primit comunicarea deciziei la data

de 18 iulie 2007, pentru a motiva recursul declarat la data de 25 iunie 2007,

iar de motivarea hotărârii a luat cunoștință la data de 01 august 2007.

Contestatorul a mai precizat că

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a luat cunoștință de decizia recurată

abia la data de 04 decembrie 2008, când C.S.M. a solicitat copii de pe

hotărârile pronunțate de instanțe în Dosarul nr. 8042/99/2006 al Tribunalului

Iași.

Față de cele expuse, contestatoul a

solicitat admiterea contestației și rejudecarea recursului.

Contestația în anulare urmează a fi

respinsă pentru considerentele care succed.

Contestația în anulare este o cale

extraordinară de atac de retractare, admisibilă în cazurile și în condițiile

prevăzute expres de dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ.

Conform art. 318(1) teza I C. proc.

civ., dispoziții legale invocate de contestator, hotărârile instanțelor de

recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei

greșeli materiale.

În speță, nu pot fi reținute

susținerile contestatorului, deoarece verificând actele și lucrările dosarului,

se constată că la judecata cauzei în apel a participat un reprezentant al

apelantului-intimat Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, care a și pus

concluzii pentru partea pe care o reprezenta, așa cum rezultă din practicaua Deciziei

nr. 93 din 13 iunie 2007 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Ca urmare, instanța de apel în mod

corect a făcut comunicarea deciziei către apelantul-intimat Parchetul de pe

lângă Tribunalul Iași.

Potrivit dispozițiilor art. 266 alin.

(1) pct. 3 C. proc. civ., copie de pe hotărâre se comunică părților în proces,

în cazul în care aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare

a apelului sau recursului.

În cauză, Parchetul de pe lângă

Tribunalul Iași avea calitatea de parte și în raport cu dispozițiile legale

enunțate, comunicarea hotărârii trebuia să se facă către această parte.

De altfel, apelantul-intimat Parchetul

de pe lângă Tribunalul Iași nu a depus la dosar vreo cerere prin care să

solicite comunicarea deciziei pronunțate în apel către Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Iași.

Față de cele ce preced, va fi respinsă

contestația în anulare, cu consecința păstrării Deciziei nr. 1942/2008,

pronunțate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Iași împotriva Deciziei nr. 1942 din data de 20 martie 2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelelctuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

2 martie 2010.