ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1363/2010

Deliberând, asupra contestației în anulare de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: La data de 18 mai 2006, reclamantul C.C. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, solicitând obligarea acestuia la plata daunelor materiale în cuantum de 10.000 lei reprezentând venitul din muncă nerealizat în perioada de detenție 19 august 2004 - 16 noiembrie 2005, echivalent salariului minim pe economia națională și celelalte cheltuieli ocazionate de dosarul penal în care a fost cercetat și de detenția preventivă (onorarii avocat, cheltuieli transport, pachete, medicamente), reactualizate în raport cu indicele de inflație la zi și la plata daunelor morale în cuantum de 300.000 lei pentru perioada în care a fost arestat pe nedrept, cu cheltuieli de judecată.

Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Iași, secția civilă, prin sentința nr. 2414 din 1 noiembrie 2006, a admis în parte acțiunea formulată și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 157.335.821 lei (15.733,58 lei) daune materiale și suma de 1.000.000.000 lei (100.000 lei) daune morale. A respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Sentința pronunțată de tribunal a fost menținută de Curtea de Apel Iași, secția civilă, care, prin Decizia nr. 93 din13 iunie 2007, a respins apelurile declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, C.C. și Statul Român prin M.F.P. Prin Decizia nr. 1942 din 20 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de reclamant împotriva deciziei pronunțate în apel, a modificat decizia, în sensul că a admis apelul reclamantului și a obligat M.F.P.

să plătească reclamantului cheltuieli de judecată pentru fond și apel în valoare de 4610 lei; a respins recursul M.F.P. și a constatat nul recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași. La data de 23 decembrie 2008, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1942 din 20 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. În motivarea contestației în anulare, fondată în drept pe prevederile art. 317 alin. (1) și art. 318 teza I C. proc. civ., s-a susținut că dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, respectiv la fila 70 dosar este comunicarea deciziei Curții de Apel Iași, făcută Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași și nu Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, procurorul participând în această cauză, când a susținut apelul declarat.

Drept urmare, s-a reținut greșit că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a primit comunicarea deciziei la data de 18 iulie 2007, pentru a motiva recursul declarat la data de 25 iunie 2007, iar de motivarea hotărârii a luat cunoștință la data de 01 august 2007. Contestatorul a mai precizat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a luat cunoștință de decizia recurată abia la data de 04 decembrie 2008, când C.S.M. a solicitat copii de pe hotărârile pronunțate de instanțe în Dosarul nr. 8042/99/2006 al Tribunalului Iași. Față de cele expuse, contestatoul a solicitat admiterea contestației și rejudecarea recursului. Contestația în anulare urmează a fi respinsă pentru considerentele care succed.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, admisibilă în cazurile și în condițiile prevăzute expres de dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ. Conform art. 318(1) teza I C. proc. civ., dispoziții legale invocate de contestator, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. În speță, nu pot fi reținute susținerile contestatorului, deoarece verificând actele și lucrările dosarului, se constată că la judecata cauzei în apel a participat un reprezentant al apelantului-intimat Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, care a și pus concluzii pentru partea pe care o reprezenta, așa cum rezultă din practicaua Deciziei nr. 93 din 13 iunie 2007 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Ca urmare, instanța de apel în mod corect a făcut comunicarea deciziei către apelantul-intimat Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași. Potrivit dispozițiilor art. 266 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., copie de pe hotărâre se comunică părților în proces, în cazul în care aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului. În cauză, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași avea calitatea de parte și în raport cu dispozițiile legale enunțate, comunicarea hotărârii trebuia să se facă către această parte. De altfel, apelantul-intimat Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași nu a depus la dosar vreo cerere prin care să solicite comunicarea deciziei pronunțate în apel către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Față de cele ce preced, va fi respinsă contestația în anulare, cu consecința păstrării Deciziei nr. 1942/2008, pronunțate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva Deciziei nr. 1942 din data de 20 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelelctuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2010.