ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2597/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul S.I. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 1.000.000.000 lei cu titlu de daune morale și materiale. În motivarea acțiunii se arată că la 8 decembrie 2001 a fost arestat preventiv pentru o perioadă de 30 de zile. Arestarea sa a fost nedreaptă deoarece prin sentința penală nr. 1600 din 30 martie 2003 a Judecătoriei Iași a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. pen. Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea recursului. Datorită arestării a avut de suferit pe plan moral și material.

A fost părăsit de soție iar copilul rămas în grija mamei sale s-a îmbolnăvit grav. Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 1851 din 23 noiembrie 2005 a admis în parte acțiunea reclamantului. A obligat pârâtul la plata sumei de 20.000.000 lei (2.000 RON) daune morale și la 3.000.000 (300 RON) daune materiale. Instanța a reținut că reclamantul nu avea un loc de muncă sau o îndeletnicire stabilă. A afirmat că aduna fier vechi dar nu a putut prezenta nicio singură chitanță de la un punct de preluare. În aceste condiții i s-a acordat o sumă de bani ce reprezenta la momentul arestării salariul minim pe economie. Recunoscând faptul că orice arestare pe nedrept produce celui în cauză suferințe pe plan moral, social și profesional, instanța i-a acordat o sumă de bani calculată în raport de cazuri recente soluționate de C.E.D.O.

Curtea de Apel Iași, secția civilă prin decizia nr. 90 din 17 mai 2006 a respins apelurile declarate de reclamantul S.I. și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs: 1. Reclamantul S.I., care nu precizează în concret vreunul din motivele de modificare sau casare a deciziei prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Se susține, în esență, că hotărârea este nelegală și netemeinică sub aspectul cuantumului daunelor materiale și morale. Se reia istoricul litigiului penal, faptul arestării preventive și pronunțarea unei hotărâri penale prin care a fost achitat. Suferințele sale au fost mari pe toate planurile și amplificate pe faptul că fac parte dintr-o etnie defavorizată, rromă.

Recursul se privește ca nefondat. Conform art. 304 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. Recurentul- reclamant nu a precizat nici un motiv de nelegalitate a hotărârii atacate astfel cum sunt menționate la art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Prin motivele de recurs se sugerează că instanța a comis o greșeală prin aprecierea eronată a probelor administrate. Numai că prevederile art. 11 ale art. 304 C. proc. civ. au fost abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000. În aceste condiții, recursul declarat de reclamant urmează a fi respins. 2. Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, care invocă motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.. În dezvoltarea motivelor de recurs nu arată în ce constă „lipsa temeiului legal” ori „încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. În concret și această recurentă se referă la administrarea unui probatoriu insuficient și o apreciere eronată a celui administrat. Și acest recurs urmează a fi respins. După cum s-a arătat, conform art. 304 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. Ca și în primul recurs examinat, nici pârâtul nu se referă concret în ce constă „lipsa temeiului legal” ori „încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. În ce privește administrarea probelor și examinarea lor, pot constitui numai motive de apel privind temeinicia hotărâri.

În recurs se examinează numai legalitatea acesteia. Neexistând asemenea motive, pe cale de consecință, și acest recurs urmează a fi respins. Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul S.I. și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 90 din 17 mai 2006 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2007.