ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2597/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul S.I. a chemat în

judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a solicitat

obligarea acestuia la plata sumei de 1.000.000.000 lei cu titlu de daune morale

și materiale.

În motivarea acțiunii se arată că la

8 decembrie 2001 a fost arestat preventiv pentru o perioadă de 30 de zile.

Arestarea sa a fost nedreaptă deoarece prin sentința penală nr. 1600 din 30

martie 2003 a Judecătoriei Iași a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. c) C. pen. Hotărârea a rămas definitivă prin

respingerea recursului.

Datorită arestării a avut de suferit

pe plan moral și material. A fost părăsit de soție iar copilul rămas în grija

mamei sale s-a îmbolnăvit grav.

Tribunalul Iași, prin sentința

civilă nr. 1851 din 23 noiembrie 2005 a admis în parte acțiunea reclamantului.

A obligat pârâtul la plata sumei de 20.000.000 lei (2.000 RON) daune morale și

la 3.000.000 (300 RON) daune materiale.

Instanța a reținut că reclamantul nu

avea un loc de muncă sau o îndeletnicire stabilă. A afirmat că aduna fier vechi

dar nu a putut prezenta nicio singură chitanță de la un punct de preluare. În

aceste condiții i s-a acordat o sumă de bani ce reprezenta la momentul

arestării salariul minim pe economie. Recunoscând faptul că orice arestare pe

nedrept produce celui în cauză suferințe pe plan moral, social și profesional,

instanța i-a acordat o sumă de bani calculată în raport de cazuri recente

soluționate de C.E.D.O.

Curtea de Apel Iași, secția civilă

prin decizia nr. 90 din 17 mai 2006 a respins apelurile declarate de

reclamantul S.I. și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs:

precizează în concret vreunul din motivele de modificare sau casare a deciziei

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Se susține, în esență, că hotărârea

este nelegală și netemeinică sub aspectul cuantumului daunelor materiale și

morale. Se reia istoricul litigiului penal, faptul arestării preventive și

pronunțarea unei hotărâri penale prin care a fost achitat. Suferințele sale au

fost mari pe toate planurile și amplificate pe faptul că fac parte dintr-o

etnie defavorizată, rromă.

Recursul se privește ca nefondat.

Conform art. 304 C. proc. civ.

modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de

nelegalitate.

Recurentul- reclamant nu a precizat

nici un motiv de nelegalitate a hotărârii atacate astfel cum sunt menționate la

art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs se sugerează

că instanța a comis o greșeală prin aprecierea eronată a probelor administrate.

Numai că prevederile art. 11 ale

art. 304 C. proc. civ. au fost abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.

În aceste condiții, recursul

declarat de reclamant urmează a fi respins.

Ministerul Finanțelor Publice, care invocă motivul de casare prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ..

În dezvoltarea motivelor de recurs

nu arată în ce constă „lipsa temeiului legal” ori „încălcarea sau aplicarea

greșită a legii”.

În concret și această recurentă se

referă la administrarea unui probatoriu insuficient și o apreciere eronată a

celui administrat.

Și acest recurs urmează a fi

respins.

După cum s-a arătat, conform art.

304 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai

pentru motive de nelegalitate.

Ca și în primul recurs examinat,

nici pârâtul nu se referă concret în ce constă

„lipsa temeiului legal” ori

„încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

În ce privește administrarea

probelor și examinarea lor, pot constitui numai motive de apel privind

temeinicia hotărâri. În recurs se examinează numai legalitatea acesteia.

Neexistând asemenea motive, pe cale

de consecință, și acest recurs urmează a fi respins.

Față de cele ce preced, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri vor fi respinse ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondate recursurile declarate de reclamantul S.I. și pârâtul Statul Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 90 din 17 mai 2006 a

Curții de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2007.