ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2802/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1103 din 6 iunie 2007 pronunțată în Dosar nr. 1531/99/2007 al Tribunalului Iași-Secția comercială și contencios administrativ s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant și în consecință s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC H. SRL Vlădeni împotriva pârâtelor SC A.S. SRL Vânători și SC C. SRL Iași. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență că la data introducerii acțiunii reclamanta era supusă procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, fiind desemnat un administrator judiciar, motiv pentru care față de invocarea de către pârâta SC A.S.

SRL la termenul din 16 mai 2007 a excepției lipsei calității de reprezentant, a amânat cauza, conform art. 161 C. proc. civ. pentru a se face această dovadă și constatând că cererea de chemare în judecată nu a fost promovată de administratorul judiciar a admis excepția invocată. Apelul formulat de reclamanta SC H. SRL Vlădeni, a fost admis prin Decizia nr. 93 din 11 octombrie 2007 a Curții de Apel Iași, secția comercială, hotărârea tribunalului fiind desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe. Instanța de control judiciar, în argumentarea soluției a arătat că la momentul invocării excepției lipsei calității de reprezentant, pârâta SC A.S. SRL era la rândul său dizolvată și lichidată astfel că nu avea capacitatea de folosință necesară pentru a putea invoca vreo apărare sau excepție.

În acest context, în temeiul art. 129 C. proc. civ., prima instanță era obligată să pună în discuția părților această chestiune, deoarece atunci când se invocă o excepție, aceasta trebuie examinată, printre altele și în raport de persoana care o susține și atunci când aceasta este lipsită de calitate să-i dea rezolvarea cuvenită, cu atât mai mult cu cât prin deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr. 64/1995, calitatea de administrator al societății se menține pentru anumite acte. Împotriva acestei decizii a declarat recurs D.C. în calitate de dobânditor cu titlu universal al patrimoniului pârâtei SC A.S. SRL în urma lichidării acesteia, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. derivată din interpretarea greșită a prevederilor art. 161 C. proc. civ. și Legea nr. 64/1995 în vigoare în momentul deschiderii procedurii pentru reclamantă. În mod concret, recurentul invocă faptul că excepția lipsei calității de reprezentant, atrage, conform art. 161 C. proc. civ. sancțiunea anulării cererii, iar raportat la caracterul absolut al acesteia poate fi invocată de orice persoană, chiar de instanță din oficiu, fiind lipsite de relevanță atât momentul cât și persoana care o invocă.

De asemenea, arată recurenta a fost ignorată împrejurarea că prin deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, s-a desemnat administratorul judiciar care a preluat toate atribuțiile prevăzute de art. 24 din Lege, ceea ce are semnificația ridicării dreptului debitorului - în speță a reclamantei - de a-și administra bunurile și de a dispune de ele, cu atât mai mult cu cât acesta nu și-a declarat intenția de reorganizare, în condițiile art. 91 și 92 din actul normativ invocat, astfel încât acest efect s-a produs de drept. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că este întemeiat. Potrivit art. 161 alin. (1) C. proc.

civ. „când instanța constată lipsa capacității de exercițiu al drepturilor procedurale a părții sau când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri”, motiv pentru care față de invocarea excepției lipsei calității de reprezentant, de către pârâta SC A.S. SRL, la data de 16 mai 2007, tribunalul a amânat în acest sens cauza pentru termenul din 6 iunie 2007 precum și pentru a se depune dovezi referitoare la faptul că și împotriva pârâtei s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului. La termenul acordat în acest scop constatând că s-a făcut doar dovada deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 față de reclamantă precum și faptul că cererea de chemare în judecată nu a fost promovată de administratorul judiciar al acesteia a făcut aplicarea prevederilor alin. (2) al art. anterior citat, conform căruia „dacă lipsurile nu se împlinesc, instanța va anula cererea”.

Cu alte cuvinte, singura excepție invocată în prima instanță a fost aceea a lipsei calității de reprezentant, și care a fost corect soluționată. Din această perspectivă este eronat argumentul instanței de apel, în sensul că tribunalul trebuia să verifice în prealabil dacă la rândul său pârâta SC A.S. SRL are capacitate de folosință, pentru că ordinea firească de soluționare a excepțiilor era aceea referitoare la calitatea de reprezentant al persoanei care a promovat cererea de chemare în judecată pentru că în lipsa unei atari dovezi sancțiunea constând în anularea cererii rezultă că instanța nu mai poate analiza capacitatea de folosință a pârâtei. O atare analiză ar fi fost posibilă doar în ipoteza în care era investită cu o acțiune care să respecte rigorile prevăzute de art. 112 C. proc.

civ. referitoare la cuprinsul cererii de chemare în judecată, adică inclusiv a calității de reprezentant, conform pct. 2 al textului legal anterior invocat. Pe de altă parte, pârâta SC A.S. SRL a fost dizolvată și radiată prin încheierea din 19 iunie 2007 a judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Iași, adică ulterior pronunțării sentinței nr. 1163 din 6 iunie 2007, dar pe parcursul soluționării apelului, motiv pentru care și sub acest aspect decizia instanței de apel este nelegală. În consecință reținând și faptul că prin deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 în vigoare în momentul promovării acțiunii administratorului statutar i s-a ridicat prin efectul art. 24, 91 și 92 din Lege dreptul de administrare, astfel încât criticile formulate sunt întemeiate, recursul va fi admis conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. iar decizia instanței de apel modificată în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul D.C. asociat unic al SC A.S. SRL Iași împotriva Deciziei nr. 93 din 11 octombrie 2007 a Curții de Apel Iași, secția comercială, pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC H. SRL Vlădeni împotriva sentinței civile nr. 1103/E din 6 iunie 2007 a Tribunalului Iași. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2008.