ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3528/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4795/COM din 25 septembrie

2007 a Tribunalului Constanța a fost admisă cererea formulată de reclamanta T.

SCM în contradictoriu cu pârâta M. SCM, sens în care s-a dispus evacuarea

pârâtei din spațiul situat în Constanța.

Pentru a pronunța această

hotărâre a reținut prima instanță că la data de 23 decembrie 2002, părțile au

încheiat contractul, prin care reclamanta, în calitate de proprietar – locator

a închiriat pârâtei imobilul situat în Constanța, termenul de închiriere a fost

prelungit ulterior momentului încheierii actului, prin acte adiționale, până la

data de 1 iulie 2006.

Prin adresa din 1 martie

2007 reclamanta a notificat pârâtei intenția de a reintra în posesia spațiului

închiriat ca urmare a încetării contractului de închiriere, prin ajungere la

termen, pârâta însă nu a dat curs acestei notificări.

Potrivit art. 1431 C. civ.,

la încetarea contractului de locațiune, locatarul este obligat să restituie

bunul închiriat.

În cauză, deși contractul de

închiriere a încetat, reclamanta exprimându-și intenția de a nu mai prelungi

contractul de închiriere, pârâta nu și-a îndeplinit obligația de predare a

bunului închiriat, astfel că, în temeiul art. 1431 C. civ., instanța a dispus

evacuarea pârâtei din spațiul în litigiu.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel pârâta M. SCM, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

arătând că Tribunalul nu era competent să judece, întrucât părțile au prevăzut

în contractul de închiriere că „litigiile de orice fel decurgând din executarea

contractului se vor soluționa pe cale amiabilă, în caz contrar va fi dedus spre

soluționare Curții de Arbitraj de pe lângă UCECOM București”.

Un alt motiv de apel invocat

de M. SCM a vizat nerespectarea dreptului său la apărare, în condițiile în care

apărătorul ales al acesteia nu s-a prezentat la termenul de judecată și nu și-a

dus la îndeplinire angajamentul.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

decizia civilă nr. 55/COM din 26 martie 2008, a respins apelul, ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut cu privire la motivul de apel legat de încălcarea

competenței materiale că dispozițiile clauzei compromisorii din contractul

părților trebuie raportate la ceea ce legea permite prin art. 340 C. proc. civ.,

ori față de natura litigiului care nu este patrimonial, și normele legale

incidente și aplicate corect de instanța de fond, respectiv art. 2 pct. 1 lit.

a) C. proc. civ., rezultă că prima instanță a fost legal investită.

Cu privire la susținerile

referitoare la încălcarea dreptului la apărare s-a reținut că instanța de fond

a respectat dispozițiile art. 156 C. proc. civ., partea nesolicitând amânarea

judecății pentru lipsă de apărare, iar neîndeplinirea mandatului avocatului excede

limitelor controlului de legalitate în cauză.

Pârâta a formulat recurs, în

termenul legal invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 3, 7 și 8

C. proc. civ. și a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei spre

competentă soluționare Arbitrajului UCECOM.

Prin motivele circumscrise art.

304 pct. 3 și 8 C. proc. civ., a susținut că instanța de apel trebuia să dea

eficiență art. 10 din contractul părților conținând clauza compromisorie în

condițiile în care este în vigoare, nedesființată și constituie pe deplin

voința părților.

Totodată, a arătat că,

întrucât, contractul de închiriere este patrimonial, toate litigiile ce

izvorăsc din acest contract sunt de natură patrimonială încât nici din această

perspectivă hotărârea nu este legală.

Prin motivul de recurs

circumscris art. 304 pct. 7 C. proc. civ., a susținut că motivarea hotărârii nu

este concludentă, prin raportare la ceea ce s-a susținut și ceea ce instanța

avea de fapt de analizat, anume că apărătorul ales nu și-a îndeplinit mandatul

neasigurând apărarea părții la termenul când cauza s-a soluționat.

Analizând recursul prin

prisma motivelor de fapt și de drept invocate se găsește nefondat.

În ceea ce privește

încălcarea competenței materiale prin raportare la conținutul clauzei înscrisă

în art. 10 din contract trebuie arătat în primul rând că instanța de apel nu a

denaturat voința părților pentru a se putea reține incidența art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., ci plecând tocmai de la conținutul clauzei compromisorii cuprinsă

în art. 10 potrivit căreia litigiile de orice fel decurgând din executarea

contractului se vor soluționa de Curtea de Arbitraj UCECOM București a

interpretat-o în contextul dispozițiilor art. 340 C. proc. civ. care stabilesc

cadrul legal al arbitrajului, concluzionând asupra competenței materiale.

Prin urmare, nu se poate

reține incidența art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Cât privește nesocotirea

normelor de competență materială, critica subsumându-se, de fapt, art. 304 pct.

9 C. proc. civ., este reală susținerea recurentei – pârâte sub aspectul

caracterului patrimonial, neevaluabil în bani al acțiunii în evacuare, dar ceea

ce interesează în cauză, este faptul că pentru a fi incidentă clauza

compromisorie era necesar ca partea să o invoce în fața instanței de fond

investită de reclamantă, ceea ce nu a făcut până la judecata în fond, așa cum

rezultă din aplicarea dispozițiilor art. 343 C. proc. civ.

Or, neinvocându-se clauza

concluzia instanței de apel că prima instanță a fost competentă să soluționeze

cauza, conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. este corectă astfel că,

motivul de recurs nu este fondat și va fi respins cu substituirea motivării

instanței de apel în sensul arătat.

În ceea ce privește motivul

de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată că instanța

de apel a argumentat pentru care motive a considerat nefondat motivul de apel

vizând încălcarea dreptului la apărare, nemulțumirea părții nefiind suficientă

pentru a se reține încălcarea art. 261 C. proc. civ., instanța reținând că

încălcarea mandatului de către avocat nu intră sub cenzura instanței față de

obiectul judecății, ceea ce dovedește că hotărârea a fost motivată și sub acest

aspect.

Așa fiind, recursul este

nefondat și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta M. SCM Constanța, împotriva deciziei Curții de Apel Constanța nr. 55

din 26 martie 2008, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 noiembrie 2008.