ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3528/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4795/COM din 25 septembrie 2007 a Tribunalului Constanța a fost admisă cererea formulată de reclamanta T. SCM în contradictoriu cu pârâta M. SCM, sens în care s-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul situat în Constanța. Pentru a pronunța această hotărâre a reținut prima instanță că la data de 23 decembrie 2002, părțile au încheiat contractul, prin care reclamanta, în calitate de proprietar – locator a închiriat pârâtei imobilul situat în Constanța, termenul de închiriere a fost prelungit ulterior momentului încheierii actului, prin acte adiționale, până la data de 1 iulie 2006. Prin adresa din 1 martie 2007 reclamanta a notificat pârâtei intenția de a reintra în posesia spațiului închiriat ca urmare a încetării contractului de închiriere, prin ajungere la termen, pârâta însă nu a dat curs acestei notificări.

Potrivit art. 1431 C. civ., la încetarea contractului de locațiune, locatarul este obligat să restituie bunul închiriat. În cauză, deși contractul de închiriere a încetat, reclamanta exprimându-și intenția de a nu mai prelungi contractul de închiriere, pârâta nu și-a îndeplinit obligația de predare a bunului închiriat, astfel că, în temeiul art. 1431 C. civ., instanța a dispus evacuarea pârâtei din spațiul în litigiu. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta M. SCM, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că Tribunalul nu era competent să judece, întrucât părțile au prevăzut în contractul de închiriere că „litigiile de orice fel decurgând din executarea contractului se vor soluționa pe cale amiabilă, în caz contrar va fi dedus spre soluționare Curții de Arbitraj de pe lângă UCECOM București”.

Un alt motiv de apel invocat de M. SCM a vizat nerespectarea dreptului său la apărare, în condițiile în care apărătorul ales al acesteia nu s-a prezentat la termenul de judecată și nu și-a dus la îndeplinire angajamentul. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 55/COM din 26 martie 2008, a respins apelul, ca nefondat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut cu privire la motivul de apel legat de încălcarea competenței materiale că dispozițiile clauzei compromisorii din contractul părților trebuie raportate la ceea ce legea permite prin art. 340 C. proc. civ., ori față de natura litigiului care nu este patrimonial, și normele legale incidente și aplicate corect de instanța de fond, respectiv art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ., rezultă că prima instanță a fost legal investită. Cu privire la susținerile referitoare la încălcarea dreptului la apărare s-a reținut că instanța de fond a respectat dispozițiile art. 156 C. proc. civ., partea nesolicitând amânarea judecății pentru lipsă de apărare, iar neîndeplinirea mandatului avocatului excede limitelor controlului de legalitate în cauză. Pârâta a formulat recurs, în termenul legal invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 3, 7 și 8 C. proc. civ. și a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Arbitrajului UCECOM. Prin motivele circumscrise art. 304 pct. 3 și 8 C. proc. civ., a susținut că instanța de apel trebuia să dea eficiență art. 10 din contractul părților conținând clauza compromisorie în condițiile în care este în vigoare, nedesființată și constituie pe deplin voința părților.

Totodată, a arătat că, întrucât, contractul de închiriere este patrimonial, toate litigiile ce izvorăsc din acest contract sunt de natură patrimonială încât nici din această perspectivă hotărârea nu este legală. Prin motivul de recurs circumscris art. 304 pct. 7 C. proc. civ., a susținut că motivarea hotărârii nu este concludentă, prin raportare la ceea ce s-a susținut și ceea ce instanța avea de fapt de analizat, anume că apărătorul ales nu și-a îndeplinit mandatul neasigurând apărarea părții la termenul când cauza s-a soluționat. Analizând recursul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate se găsește nefondat. În ceea ce privește încălcarea competenței materiale prin raportare la conținutul clauzei înscrisă în art. 10 din contract trebuie arătat în primul rând că instanța de apel nu a denaturat voința părților pentru a se putea reține incidența art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., ci plecând tocmai de la conținutul clauzei compromisorii cuprinsă în art. 10 potrivit căreia litigiile de orice fel decurgând din executarea contractului se vor soluționa de Curtea de Arbitraj UCECOM București a interpretat-o în contextul dispozițiilor art. 340 C. proc. civ. care stabilesc cadrul legal al arbitrajului, concluzionând asupra competenței materiale. Prin urmare, nu se poate reține incidența art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Cât privește nesocotirea normelor de competență materială, critica subsumându-se, de fapt, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este reală susținerea recurentei – pârâte sub aspectul caracterului patrimonial, neevaluabil în bani al acțiunii în evacuare, dar ceea ce interesează în cauză, este faptul că pentru a fi incidentă clauza compromisorie era necesar ca partea să o invoce în fața instanței de fond investită de reclamantă, ceea ce nu a făcut până la judecata în fond, așa cum rezultă din aplicarea dispozițiilor art. 343 C. proc.

civ. Or, neinvocându-se clauza concluzia instanței de apel că prima instanță a fost competentă să soluționeze cauza, conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. este corectă astfel că, motivul de recurs nu este fondat și va fi respins cu substituirea motivării instanței de apel în sensul arătat. În ceea ce privește motivul de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată că instanța de apel a argumentat pentru care motive a considerat nefondat motivul de apel vizând încălcarea dreptului la apărare, nemulțumirea părții nefiind suficientă pentru a se reține încălcarea art. 261 C. proc. civ., instanța reținând că încălcarea mandatului de către avocat nu intră sub cenzura instanței față de obiectul judecății, ceea ce dovedește că hotărârea a fost motivată și sub acest aspect.

Așa fiind, recursul este nefondat și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta M. SCM Constanța, împotriva deciziei Curții de Apel Constanța nr. 55 din 26 martie 2008, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2008.