ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 604/2009

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22

mai 2008 sub nr. 129 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

contestatoarea SC M.E. SRL Medgidia a formulat contestație în anulare în

temeiul art. 318 C. proc. civ. împotriva deciziei nr. 1483 din 6 mai 2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, pronunțată în dosarul

nr. 116/118/2006 solicitând admiterea contestației în anulare, anularea

deciziei atacate și rejudecarea recursului.

În motivarea contestației în anulare contestatoarea

SC M.E. SRL Medgidia a arătat că instanța de recurs a omis din greșeală să

cerceteze toate motivele de recurs astfel instanța de recurs a considerat că

prin adresa nr. 2650 din 26 iulie 2006 emisă de intimată, aceasta a anunțat

concediul contractului de închiriere „cu obligația SC M.E. SRL Medgidia de a

restitui terenul și că instanța de recurs nu a analizat motivul de recurs

formulat de SC M.E. SRL Medgidia în conformitate cu care pe terenul închiriat intimata

i-a impus SC M.E. SRL în anul 1995 realizarea unor construcții cu caracter

definitiv, situație în care evacuarea terenului nu se putea dispune pur și

simplu fără a fi analizată cauza prin prisma instituției „ construcții pe

terenul altuia” și a dispozițiilor art. 494 C. civ.

Instanța de recurs a considerat numai că

„indiferent de caracterul definitiv sau provizoriu al construcțiilor

edificate”, SC M.E. SRL Medgidia i-ar reveni sarcina de a elibera terenul

închiriat.

Instanța de recurs a omis apărarea SC

M.E. SRL Medgidia în sensul că „caracterul definitiv al construcțiilor nu este

o manifestare de voință a acesteia ci a fost o condiție impusă de intimata SC

I. SA Medgidia prin „planul de restructurare urbană a spațiului precizional SC

I. SA Medgidia”.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul

cauzei în data de 2 februarie 2009, intimata SC I. SA Medgidia a solicitat

respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.

Analizând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte constată că prin sentința civilă nr. 406 din 23 ianuarie 2007

pronunțată de Tribunalul Constanța s-a admis acțiunea și s-a dispus evacuarea

pârâtei de pe suprafața de teren de 184,2 mp cu consecința ridicării

construcției provizorii și a obligat-o la 318,30 lei cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de pârâta SC M.E. SRL Medgidia

a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 93/COM

din 12 aprilie 2007.

Prin decizia nr. 1483 din 6 mai 2008

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, s-a

respins recursul declarat de pârâta SC M.E. SRL Medgidia, ca nefondat.

Pentru a pronunța această decizie

instanța de recurs a reținut în esență că:

În condițiile în care contractul cu

termen determinat s-a prelungit tacit, prin folosința de către chiriaș a

bunului și primirea de către proprietar a prețului intervine tacita

relocațiune, care însă încetează o dată cu notificarea concediului [art. 1436

alin. (2) C. civ.].

Reclamanta prin adresa 2650 din 24 iulie

2006 a anunțat concediul contractului cu obligația de a restitui terenul „ în

starea corespunzătoare în care l-a primit, adică liber”.

Indiferent de caracterul definitiv sau

provizoriu a construcțiilor edificate pe terenul închiriat, obligația

chiriașului era, conform art. 10 lit. e) din contract să restituie terenul

liber, astfel încât în sarcina acestuia incubă toate celelalte îndatoriri

privind eliberarea suprafeței de teren de 184,2 mp.

Contestația în anulare este nefondată

pentru următoarele considerente.

Conform art. 318 C. proc. civ.,

hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea

dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând

recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze

vreunul din motivele de casare.

Dispozițiile art. 318 C. proc. civ. care

reglementează contestația în anulare specială sunt de strictă interpretare și

au în vedere numai greșeli materiale cu caracter procedural, în legătură cu

aspecte formale ale judecății, pentru verificarea cărora să nu fie necesară o

reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.

Contestatoarea în conținutul motivelor

cererii sale invocă nelegalitatea și netemeinicia deciziei pronunțate de Înalta

Curte de Casație și Justiție și necidecum o greșeală materială în sensul legii.

Cum în cauza de față nu se pot identifica

greșeli materiale ale instanței de recurs care să deschidă contestației în

anulare, fiind invocate greșeli de interpretare și aplicare a dispozițiilor

legale de către instanța de recurs ce nu pot fi analizate în această fază

procesuală, Înalta Curte va respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată

de contestatoarea SC M.E. SRL Medgidia împotriva deciziei nr. 1483 din 6 mai

2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 25 februarie 2009 .