ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2412/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 7 iunie 2005 (data expedierii poștale) reclamanta F. Constanța a chemat în judecată pe pârâtele SC S.T.E.F.F. SRL, SC F.F. SRL – Constanța, C. (devenită D.C. – S.C.) Constanța și pe B.Șt.C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat de C. Constanța și B.Șt. în numele firmei sale, privind imobilul B.B.C. sat Vacanță, primit în administrare prin protocolul din 18 mai 1992. Prin sentința civilă nr. 8516 din 13 decembrie 2006, Tribunalul Constanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților SC S.T.E.F.F.

SRL Constanța și B.Șt., respingând acțiunea față de aceștia ca îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Totodată, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 1404 din 8 iulie 2005, încheiat între C. Constanța și SC F.F. SRL, având ca obiect, spații cazare, anexa C. Arad situat în Satul de Vacanță cu o suprafață de 135,63 m.p. Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 94 din 12 aprilie 2007, a respins apelurile declarate de pârâta D.C. – S.C. – Constanța și SC F.F. SRL – Constanța, ca nefondate. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, pârâtele SC F.F.

SRL – Constanța și D.C. – S.C. – Constanța au declarat recurs. Prin recursul său, formulat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta SC F.F. SRL – Constanța solicită, în esență, respingerea acțiunii ca inadmisibilă întrucât a fost formulată de o persoană fără capacitate de folosință, întrucât fostul F. s-a dizolvat și s-a reorganizat într-o Societate Cooperativă de gradul II care s-a înregistrat la Registrul Comerțului la data de 10 iunie 2005. Pe fondul cauzei, recurenta pârâtă solicită respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu aparține vânzătoarei C. Constanța care a încheiat legal cu pârâta de bună credință SC F.F. SRL – Constanța contractul de vânzare-cumpărare nr. 14 din 8 iulie 2005. Prin recursul său invocând art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., pârâta D.C. – S.C. – Constanța solicită, în esență, respingerea acțiunii reclamantului, ca inadmisibilă, întrucât nu avea nici calitate procesuală activă nici capacitate de folosință și deci prematur a introdus acțiunea, iar pe fondul cauzei, instanțele au reținut greșit că reclamanta ar fi proprietara imobilului în litigiu. Recursurile declarate în cauză sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta în continuare. În ce privește recursul pârâtei, SC F.F. SRL – Constanța se constată că motivele invocate nu întrunesc condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru a se dispune modificarea hotărârii atacate așa cum greșit s-a solicitat.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 1/2005, Federațiile teritoriale ale cooperativelor de consum F. înființate prin Legea nr. 109/1996, precum și asociațiile teritoriale ale organizațiilor cooperației meșteșugărești înființate prin Decretul - Lege nr. 66/1990, s-au reorganizat: a) în una din formele de asociere, respectiv asociație sau uniune județeană, după caz, și b) în societate cooperativă de gradul 1 sau 2, după caz. În raport de aceste prevederi legale, și având în vedere certificatul eliberat de O.R.C. – Constanța, se constată că reclamanta F. Constanța s-a reorganizat în societate cooperativă de gradul 2 (aprobate prin hotărârea A.G.E.A. din data de 16 mai 2005 și înregistrată la 1 iunie 2006), așa cum corect s-a reținut și prin hotărârea atacată.

În această situație, nu poate fi vorba de o lipsă a capacității de folosință a reclamantei aflată în procesul de reorganizare, potrivit legii menționate mai sus, când personalitatea sa nu a încetat, situație în care avea și calitate procesuală activă. În ceea ce privește susținerile pe fondul cauzei, trebuie constatat că pârâta recurentă cumpărătoare, care invocă buna sa credință în încheierea contractului de vânzare-cumpărare, întrucât a considerat că adevăratul proprietar ar fi pârâta C.C. (devenită D.C.), nu a făcut dovezi concludente în acest sens.

Astfel, este de reținut că, instanțele au apreciat corect că adevăratul proprietar al imobilului, din momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare a cărui nulitate s-a solicitat prin acțiune, este F. – Constanța, întrucât acesta a fost edificat pe baza autorizațiilor de construcție din 1979 și a celor de executare lucrări din 1990, aflate la dosar, titular fiind U.J.E.C.O.O.P., iar protocoalele din 1992 și 2000 fac dovada predării în administrare a spațiilor proprietate a F. În consecință, potrivit probatoriului administrat în cauză referitor la modul de edificare a imobilului, cât și a faptului că acesta s-a aflat în proprietatea F. care l-a dat în administrare către C.C., iar prin operațiunea de dezafiliere a acesteia din urmă nu s-a dovedit că aceasta ar fi devenit proprietara bunului, se constată că ilegal aceasta a dispus vânzarea unui bun al altuia, măsura nulității absolute a contractului dispusă de instanță fiind corectă.

Cu alte cuvinte, cât timp pârâtele recurente, vânzătoarea și cumpărătoarea au procedat la tranzacționarea unui bun ce aparținea altui proprietar, dovedind rea credință, întrucât cunoșteau situația juridică a bunului, nulitatea contractului de vânzare cumpărare astfel încheiat reprezintă sancțiunea legală aplicată corespunzător de instanță. În legătură cu recursul pârâtei D.C. – S.C. – Constanța, se reține că motivele invocate nu întrunesc în nici un fel dispozițiile art. 304, pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ., pe care s-a întemeiat. Astfel că, în ceea ce privește lipsa capacității de folosință a reclamantei și respectiv prematuritatea acțiunii sale, motivarea reținută mai sus privind această apărare, din recursul primei copârâte, rămâne valabil și în acest caz.

În consecință, nu pot fi primite susținerile privind lipsa capacității de folosință a reclamantei la momentul introducerii acțiunii, întrucât aceasta se afla în reorganizare și deci vor fi înlăturate și prematuritatea acțiunii și lipsa calității procesuale active. În ceea ce privește susținerile privind fondul cauzei, din probatoriile administrate, cum s-a reținut mai sus, această pârâtă nu a dovedit că deținea în proprietate bunul asupra căruia s-a dispus vânzarea, acesta aflându-se numai în administrarea sa care de altfel i-a fost retrasă în 2001. În consecință, prin susținerile sale această pârâtă nu a putut dovedi că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, că ar fi fost interpretat greșit actul juridic dedus judecății sau că hotărârea instanței ar fi încălcat legea.

De altfel, această recurentă tratează mai mult aspecte privind situația de fapt, fără să facă dovezi concludente în legătură cu greșita aplicare a legii prin hotărârea ce se atacă. În consecință, recursurile declarate în cauză se privesc ca nefondate și vor fi respinse ca atare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâții SC F.F. SRL – Constanța și D.C. – S.C. împotriva deciziei nr. 94/ COM din 12 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și Fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2008.