ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2412/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 7 iunie

2005 (data expedierii poștale) reclamanta F. Constanța a chemat în judecată pe

pârâtele SC S.T.E.F.F. SRL, SC F.F. SRL – Constanța, C. (devenită D.C. – S.C.)

Constanța și pe B.Șt.C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat de C. Constanța

și B.Șt. în numele firmei sale, privind imobilul B.B.C. sat Vacanță, primit în

administrare prin protocolul din 18 mai 1992.

Prin sentința civilă nr.

8516 din 13 decembrie 2006, Tribunalul Constanța a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâților SC S.T.E.F.F. SRL Constanța și B.Șt.,

respingând acțiunea față de aceștia ca îndreptată împotriva unor persoane fără

calitate procesuală pasivă.

Totodată, a fost

respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și s-a

constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat

cu nr. 1404 din 8 iulie 2005, încheiat între C. Constanța și SC F.F. SRL, având

ca obiect, spații cazare, anexa C. Arad situat în Satul de Vacanță cu o

suprafață de 135,63 m.p.

Curtea de Apel

Constanța, prin decizia civilă nr. 94 din 12 aprilie 2007, a respins apelurile

declarate de pârâta D.C. – S.C. – Constanța și SC F.F. SRL – Constanța, ca

nefondate.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri judecătorești, pârâtele SC F.F. SRL – Constanța și D.C. – S.C. –

Constanța au declarat recurs.

Prin recursul său,

formulat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta SC F.F. SRL –

Constanța solicită, în esență, respingerea acțiunii ca inadmisibilă întrucât a

fost formulată de o persoană fără capacitate de folosință, întrucât fostul F. s-a

dizolvat și s-a reorganizat într-o Societate Cooperativă de gradul II care s-a

înregistrat la Registrul Comerțului la data de 10 iunie 2005.

Pe fondul cauzei,

recurenta pârâtă solicită respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât dreptul

de proprietate asupra imobilului în litigiu aparține vânzătoarei C. Constanța

care a încheiat legal cu pârâta de bună credință SC F.F. SRL – Constanța

contractul de vânzare-cumpărare nr. 14 din 8 iulie 2005.

Prin recursul său

invocând art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., pârâta D.C. – S.C. – Constanța

solicită, în esență, respingerea acțiunii reclamantului, ca inadmisibilă,

întrucât nu avea nici calitate procesuală activă nici capacitate de folosință

și deci prematur a introdus acțiunea, iar pe fondul cauzei, instanțele au

reținut greșit că reclamanta ar fi proprietara imobilului în litigiu.

Recursurile declarate

în cauză sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta în continuare.

În ce privește recursul pârâtei, SC F.F. SRL

– Constanța se constată că motivele invocate nu întrunesc condițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., pentru a se dispune modificarea hotărârii atacate așa cum

greșit s-a solicitat.

Potrivit dispozițiilor

Legii nr. 1/2005, Federațiile teritoriale ale cooperativelor de consum F. înființate

prin Legea nr. 109/1996, precum și asociațiile teritoriale

ale organizațiilor cooperației meșteșugărești

înființate

prin Decretul - Lege nr. 66/1990, s-au reorganizat: a) în una din formele de

asociere, respectiv asociație sau uniune județeană, după caz, și

b) în societate cooperativă de gradul 1 sau 2, după caz.

În raport de aceste

prevederi legale, și având în vedere certificatul eliberat de O.R.C. –

Constanța, se constată că reclamanta F. Constanța s-a reorganizat în societate

cooperativă de gradul 2 (aprobate prin hotărârea A.G.E.A. din data de 16 mai

2005 și înregistrată la 1 iunie 2006), așa cum corect s-a reținut și prin

hotărârea atacată.

În această situație,

nu poate fi vorba de o lipsă a capacității de folosință a reclamantei aflată în

procesul de reorganizare, potrivit legii menționate mai sus, când

personalitatea sa nu a încetat, situație în care avea și calitate procesuală

activă.

În ceea ce privește

susținerile pe fondul cauzei, trebuie constatat că pârâta recurentă

cumpărătoare, care invocă buna sa credință în încheierea contractului de

vânzare-cumpărare, întrucât a considerat că

adevăratul

proprietar ar fi pârâta C.C. (devenită D.C.), nu a făcut dovezi concludente în

acest sens.

Astfel, este de

reținut că, instanțele au apreciat corect că adevăratul proprietar al

imobilului, din momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare a cărui

nulitate s-a solicitat prin acțiune, este F. – Constanța, întrucât acesta a

fost edificat pe baza autorizațiilor de construcție din 1979 și a celor de

executare lucrări din 1990, aflate la dosar,

titular

fiind

U.J.E.C.O.O.P., iar protocoalele din 1992 și 2000 fac dovada predării în

administrare a spațiilor proprietate a F.

În consecință,

potrivit probatoriului administrat în cauză referitor la modul de edificare a

imobilului, cât și a faptului că acesta s-a aflat în proprietatea F. care l-a

dat în administrare către C.C., iar prin operațiunea de

dezafiliere

a acesteia din urmă nu s-a dovedit că aceasta ar fi

devenit proprietara bunului, se constată că

ilegal

aceasta

a dispus vânzarea unui bun al

altuia, măsura nulității absolute a contractului dispusă de instanță fiind

corectă.

Cu alte cuvinte, cât

timp

pârâtele

recurente, vânzătoarea și

cumpărătoarea au procedat la tranzacționarea unui bun ce aparținea altui

proprietar, dovedind rea credință, întrucât cunoșteau situația juridică a

bunului, nulitatea contractului de vânzare cumpărare astfel încheiat reprezintă

sancțiunea legală aplicată corespunzător de instanță.

În legătură cu recursul pârâtei D.C. –

S.C. – Constanța, se reține că motivele invocate nu întrunesc în nici un fel

dispozițiile art. 304, pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ., pe care s-a întemeiat.

Astfel că, în ceea ce

privește lipsa capacității de folosință a reclamantei și respectiv

prematuritatea acțiunii sale,

motivarea reținută mai

sus privind această apărare, din recursul primei copârâte, rămâne valabil și în

acest caz.

În consecință, nu pot

fi primite susținerile privind lipsa capacității de folosință a reclamantei la

momentul introducerii acțiunii, întrucât aceasta

se

afla în reorganizare

și deci vor fi înlăturate și prematuritatea acțiunii și lipsa

calității procesuale active.

În ceea ce privește

susținerile privind fondul cauzei, din probatoriile administrate, cum s-a

reținut mai sus, această pârâtă nu a dovedit că deținea în proprietate bunul

asupra căruia s-a dispus vânzarea, acesta aflându-se numai în administrarea sa

care de altfel i-a

fost retrasă

în 2001.

În consecință, prin

susținerile sale această pârâtă nu a putut dovedi că instanța a acordat mai

mult decât s-a cerut, că ar fi fost interpretat greșit actul juridic dedus

judecății sau că hotărârea

instanței

ar fi

încălcat legea.

De altfel, această

recurentă tratează mai mult aspecte privind situația de fapt, fără să facă

dovezi concludente în legătură cu greșita aplicare a legii prin hotărârea ce se

atacă.

În consecință,

recursurile declarate în cauză se privesc ca nefondate și vor fi respinse ca

atare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de pârâții SC F.F. SRL – Constanța și D.C. – S.C. împotriva deciziei nr.

94/ COM din 12 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și Fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 septembrie 2008.