ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4748/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 62 din 4 februarie 2002, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul local Constanța, Municipiul Constanța și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și a fost admisă în parte, acțiunea formulată de reclamantul V.V.I. împotriva pârâtei SC C. SA Constanța, care a fost obligată să-i lase reclamantului, în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Constanța, compus din etajul II, jumătate din terasă și pod.

Același tribunal a pronunțat încheierea din 27 aprilie 2006, prin care a fost admisă cererea formulată de reclamant și a fost lămurit dispozitivul sentinței, în sensul că imobilul se compune din patru camere și dependințe (bucătărie, cameră de serviciu, două grupuri sanitare, hol), casa scării, cu o suprafață utilă de 152,61 mp, precum și patru balcoane, cu o suprafață de 28,94 mp, trei aflându-se pe străzile G. și M.C. și unul la bucătărie, spre curtea interioară, pe fațada posterioară. Apelul declarat de pârâta SC C. SA împotriva acestei încheieri a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 390/C din 20 decembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale.

Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs pârâta SC C. SA Constanța, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ. Recurenta a susținut, în esență, prin recursul declarat că instanța de apel s-a pronunțat asupra excepției decăderii reclamantului din dreptul de a formula cererea de lămurire a înțelesului și întinderii sentinței doar în considerentele deciziei, iar nu și prin dispozitivul acesteia, că nu a motivat de ce a fost necesară descrierea integrală a bunului, că sunt lovite de nulitate încheierile din martie 2006, întrucât nu este menționată și ziua, din 6 aprilie 2006, deoarece nu au fost arătate motivele repunerii pe rol și din 20 aprilie 2006, întrucât i-a fost încălcat dreptul la apărare, respingându-i-se cererea de amânare, că reclamantul era decăzut din dreptul de a formula cererea, conform art. 281 1 C. proc.

civ., în redactarea în vigoare la data pronunțării sentinței și că prin încheierea atacată cu recurs s-a completat sentința, în sensul că din imobil face parte și casa scării, acțiunea nefiind admisă pentru această parte comună, precum și pentru boxa de la subsol și terenul aferent, în suprafață de 70 mp. Recursul este nefondat. Reclamantul a formulat cererea de lămurire a întinderii dispozitivului sentinței la data de 6 martie 2006, dată la care erau în vigoare prevederile art. 281 1 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005, conform cărora, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori aceasta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

Instanța de fond, a cărei soluție a fost confirmată de instanța de apel, a făcut o corectă aplicare a acestor prevederi legale, constatând că reclamantul nu este decăzut din dreptul de a formula cererea, deoarece în acest text de lege nu este menționat nici un termen în care poate fi formulată cererea. Instanța de apel nu avea obligația să se pronunțe asupra acestei excepții prin dispozitiv, ci o putea analiza și prin considerente, astfel cum a procedat. Nu era necesară motivarea necesității descrierii integrale a imobilului, instanța făcând trimitere la raportul de expertiză efectuat în cauză. În privința celor trei încheieri la care se referă recurenta, legal a stabilit instanța de apel că nu sunt lovite de nulitate, data primei încheieri fiind menționată în finalul acesteia, cererea de repunere pe rol fiind motivată, în admiterea cererii de amânare pentru lipsă de apărare nefiind obligatorie.

Totodată, se constată că prin încheierea din 27 aprilie 2006 nu a fost completată sentința, ci doar a fost lămurită întinderea dispozitivului acesteia. În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. La cererea intimatului V.V.I., conform art. 274 C. proc. civ., recurenta urmează a fi obligată la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C. SA împotriva deciziei nr. 390/C din 20 decembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția civilă. Obligă pe recurentă la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată față de intimatul V.V.I. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 iunie 2007.