ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3120/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 23 mai 2006, reclamanții C.I. și C.M. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Constanța prin Primar, Primarul Municipiului Constanța și Consiliul Local Constanța, obligarea pârâților la restituirea în natură a imobilului compus din teren și construcție situat în Constanța. În motivarea acțiunii, s-a arătat că imobilul revendicat a fost dobândit de reclamanți prin titlul de proprietate nr. 16236 din 29 aprilie 1975 transcris sub nr. 8072 din 10 mai 1975, că a fost preluat abuziv în proprietatea statului și că pârâții nu au dat curs notificării prin care au solicitat restituirea imobilului conform Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 416 din 19 februarie 2007 Tribunalul Constanța, secția civilă, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâții să restituie reclamanților, în natură, construcția compusă din două camere, două holuri, baie și bucătărie, în suprafață de 62,79 mp, situată în Constanța, și a respins cererea de restituire a terenului aferent construcției în suprafață de 66 mp, ca nefondată. Apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârâți a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 176/C din 21 mai 2007 a Curții de Apel Constanța, în considerentele căreia s-a reținut că imobilul în litigiu a fost naționalizat în baza Decretului-lege nr. 92/1950 și se încadrează în categoria celor preluate abuziv, în accepțiunea art. 2 lit. a) și i) din Legea nr. 10/2001, pentru că în raport de data preluării actul normativ menționat nu era aplicabil speței de față.

Prin decizia nr. 8031 din 27 noiembrie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâți, a casat decizia atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. În motivare s-a reținut, că instanțele nu au administrat un probatoriu concludent pentru a lămuri modalitatea preluării imobilului în legătură cu care s-a formulat cererea de restituire, data preluării și calitatea de proprietari a notificatorilor. Astfel, deși din adresa nr. 10130 din 3 octombrie 2006 a R.A.E.D.P.P. Constanța rezultă că imobilul a fost preluat inițial în baza Decretului nr. 92/1950 pe numele lui B.A., niciuna din probele administrate nu lămurește împrejurarea în care acesta a trecut din nou, la 1 octombrie 1976, în proprietatea statului.

Soluția de restituire în natură, deși corectă în măsura în care s-ar fi dovedit caracterul de preluare abuzivă, nu poate fi fundamentată pe relațiile confuze primite de la R.A.E.D.P.P. Constanța, care în adresa nr. 466 din 29 noiembrie 1996, a precizat că imobilul a trecut în proprietatea statului la 1 octombrie 1976, în proporție de 100% în baza Decretului nr. 92/1950 fără a menționa care era situația părții de imobil cumpărată de soții C. la data acestei a doua preluări. A mai constatat instanța supremă, că se impune a se stabili cum a fost posibil și în ce temei legal ca după dobândirea titlului de proprietate din 1975 apartamentul să fie preluat de stat, la aproximativ 3 ani de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu O.J.C.V.L.

Constanța și dacă această preluare nu a fost consecința nerespectării clauzelor contractului de împrumut nr. 80/1973 încheiat cu C.E.C. Constanța, împrumut garantat prin instituirea ipotecii asupra imobilului astfel dobândit. În sensul dispozițiilor stabilite prin decizia de casare instanța de apel a solicitat relații de la C.E.C. Constanța cu privire la modalitatea de recuperare a creditului acordat reclamanților prin contractul de împrumut nr. 80 din 24 noiembrie 1973. Urmare a acestui demers au fost depuse la dosar adresele nr. 10076 din 29 aprilie 2008, nr. 14192 din 10 iunie 2008, nr. 17966 din 17 iulie 2008, nr. 18849 din 28 iulie 2008 și nr. 20301 din 8 august 2008 a C.E.C.B., sucursala Constanța, și încheierea nr. 164 din 25 august 2008 a O.C.P.I.

Constanța prin care s-a radiat ipoteca asupra imobilului din litigiu. Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale prin decizia nr. nr.195/C din 17 septembrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții Municipiul Constanța prin Primar, Consiliul Local Constanța și Primarul Municipiului Constanța împotriva sentinței civile nr. 416 din 19 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în contradictoriu cu reclamanții C.I. și C.M. Pentru a decide astfel, curtea de apel, a reținut, în esență, următoarele: Probele dosarului nu au confirmat preluarea imobilului în litigiu în temeiul Decretului nr. 92/1950 și nici ca urmare a nerespectării clauzelor contractului de împrumut nr. 80 din 24 noiembrie 1973 încheiat cu C.E.C.

Constanța, în cadrul unei eventuale proceduri de executare silită a acestei convenții, garantată prin ipoteca înscrisă sub nr. 1323-1324 din 22 mai 1974 în Registrul de transcripțiuni al Notariatului de Stat Constanța. Din adresele nr. 17966 din 17 iulie 2008 și nr. 20301 din 8 august 2008 ale C.E.C.B., sucursala Constanța, rezultă că împrumutul acordat reclamanților prin contractul nr. 80 din 24 noiembrie 1973 a fost achitat integral, nefiind necesară declanșarea procedurii de executare silită. Curtea, a reținut că imobilul dobândit de reclamanți prin titlul de proprietate nr. 16236 din 29 aprilie 1975 transcris la Notariatul de Stat al județului Constanța sub nr. 8072 din 10 mai 1975 a trecut în proprietatea statului în absența oricărui titlu sau temei legal de preluare.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța prin Primar invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Dezvoltând criticile de nelegalitate recurenții au susținut că instanța de apel a lăsat nesoluționată problema modului în care imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului și persoana care era proprietar la momentul preluării. În aceste condiții, recurenții-pârâți apreciază că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, astfel încât se impune admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului și al respingerii acțiunii ca nefondată.

La data de 30 aprilie 2009 S.G. a formulat cerere de intervenție în interes alăturat recurenților-pârâți Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța prin Primar. În motivarea cererii sale, intervenienta a susținut că în baza contractului de locațiune nr. 4179 din 25 mai 2005 încheiat cu R.A.E.D.P.P. Constanța deține imobilul în litigiu în calitate de chiriaș, iar reclamanții au trecut la executarea silită a deciziei civile nr. 195/C din 17 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța solicitând executorului judecătoresc restituirea în natură a imobilului, cu consecința evacuării sale din locuință, deși nu există nicio dispoziție expresă în acest sens, justificându-și interesul în formularea cererii de intervenție.

Verificând legalitatea hotărârii recurate prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză de către pârâții Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța prin Primar cât și cererea de intervenție în interesul recurenților formulată de S.G. sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Situația de fapt a fost pe deplin lămurită în concordanță cu îndrumările instanței supreme stabilite prin decizia nr. 8031 din 27 noiembrie 2007 și cu probele administrate. Astfel, din adresele nr. 10076 din 19 aprilie 2008, nr. 14192 din 10 iunie 2008, nr. 17966 din 17 iulie 2008, nr. 18849 din 18 iulie 2008 și nr. 20301 din 8 august 2008 a C.E.C. B., sucursala Constanța, a contractului de împrumut nr. 80 din 24 noiembrie 1973 încheiat cu C.E.C.

Constanța și a titlului de proprietate nr. 16236 din 29 aprilie 1975 transcris la Notariatul de Stat al județului Constanța sub nr. 8072 din 10 iulie 1975 rezultă fără nici o putință de tăgadă că reclamanții-intimați C.I. și C.M. sunt proprietarii imobilului preluat în mod abuziv. Probele dosarului nu au confirmat preluarea imobilului ca urmare a nerespectării clauzelor contractului de împrumut nr. 80 din 24 noiembrie 1973 încheiat cu C.E.C. Constanța, eventual în cadrul unei proceduri de executare silită și nici din alte motive. În lipsa unui act întocmit de autoritățile de la acea vreme, există prezumția că imobilul din litigiu a fost preluat abuziv. Prezumția fiind relativă, aceasta putea fi răsturnată prin probe contrare.

Așa fiind, potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia lui se afla în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și liberi de orice sarcini. Este nefondată și cererea de intervenție în interesul alăturat recurenților-pârâți formulată de intervenienta S.G., dat fiind că din adresa nr. 41 din 6 ianuarie 2010 emisă de R.A.E.D.P.P. Constanța, rezultă că începând cu data de 1 ianuarie 2010 a încetat locațiunea nemaiavând astfel un drept locativ asupra imobilului din litigiu. În consecință, recursul declarat în cauză de pârâții Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța va fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. Va respinge ca nefondată cererea de intervenție formulată de S.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de intervenție formulată de intervenienta S.G. în interesul pârâților. Respinge recursul formulat de pârâții Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța prin primar împotriva deciziei nr. 195 din 17 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2010.