ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5531/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5531/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

cauzei constată următoarele:

D.L. și M.M. au contestat dispoziția nr. 3770 din 30

iulie 2007 emisă de Primarul municipiului Constanța solicitând anularea

parțială a acesteia în sensul restituirii în natură a diferenței de teren în

suprafață de 84 mp, situată în Constanța, ori prin echivalent, sau despăgubiri

conform art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.

De asemenea, au cerut

despăgubiri pentru construcția existentă pe teren și demolată în temeiul art. 11.5

din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobată prin H.G. nr. 250/2007.

În motivarea acțiunii

reclamanții au învederat că dispoziția nr. 3770 din 30 iulie 2007 a rezolvat

doar parțial notificarea adresată prin executorul judecătoresc Primăriei

Constanța în sensul că s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 332,09

mp fără să se explice ce se întâmplă cu diferența de teren până la 416 mp

solicitați și cu despăgubirile pentru construcția demolată. S-a mai susținut că

prin dispoziția contestată nu s-a lămurit dacă imobilul în litigiu a fost

preluat abuziv. Or, prin Decretul de expropriere nr. 69/1960 nepublicat a fost

trecută în proprietatea statului de la autorii reclamanților (M.I. și M.M.)

numai construcția care ulterior a fost demolată în anul 1986 iar terenul a fost

preluat fără să se fi emis vreun act normativ sau administrativ.

Pe cale de consecință

reclamanții au considerat că atât construcția cât și terenul în discuție au

fost preluate fără titlu valabil fiind incidente dispozițiile art. 2 lit. f)

din Legea nr. 10/2001.

Totodată au susținut că prevederile

art. 22 din Legea nr. 10/2001 nu impun persoanei îndreptățite obligația de a

determina „cât și ce solicită”, astfel că sintagma din dispoziția atacată

potrivit căreia ar fi cerut restituirea în natură numai a suprafeței de 358 mp

nu era conformă cu legea și oricum a fost restituită numai suprafața de 332,09

mp fără să se precizeze motivul pentru care nu s-a restituit și diferența.

În ceea ce privește

construcția, dispoziția contestată menționează doar că vor fi acordate

despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 ceea ce face ca în

realitate problema despăgubirilor pentru construcție să nu-și fi găsit

rezolvarea.

Tribunalul Constanța, secția

civilă, prin sentința F.N. din 10 aprilie 2008 a admis în parte contestația, a

dispus anularea în parte a dispoziției nr. 3770 din 30 iulie 2007 emisă de

Primarul municipiului Constanța și restituirea în natură a suprafeței de 416 mp

teren situat în municipiul Constanța, astfel cum a fost identificat prin

anexele 1 și 2 la raportul de expertiză topografică efectuată în cauză de către

expert Jianu Nicolae, anexe parte integrantă a sentinței și cu vecinătățile

precizate în dispozitiv.

A respins cererea

reclamanților de obligare a Primarului municipiului Constanța la acordarea de

despăgubiri în condițiile solicitate de reclamanți.

A menținut celelalte

prevederi ale Dispoziției nr. 3770 din 30 iulie 2007 emisă de Primarul

municipiului Constanța.

În considerentele sentinței,

instanța de fond a reținut că reclamanții au probat dreptul de proprietate al

autorilor lor pentru o suprafață totală de teren de 416 mp, așa cum rezulta din

contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1328/1932 și transcris sub

nr. 1996/1931 la grefa Tribunalului Constanța și respectiv Decizia nr. 472 din 07

decembrie 1981 emisă de fostul Birou permanent al Comitetului executiv al

Consiliului popular al județului Constanța în care se menționează suprafața de

416 mp teren, adresa nr. X emisă de SPITVBL Constanța privind istoricul de rol

fiscal al imobilului în litigiu și planul anexă nr. 119 din 21 ianuarie 1997

emisă de SC P. SA Constanța.

Pe terenul în discuție

autoarea M.M. în baza autorizației nr. 5191/1933 a edificat o construcție.

Prin Decretul de expropriere

nr. 284/1984 imobilul în litigiu a fost expropriat, în tabelul anexă la decret

la poz. 137 figurând ca proprietari ai imobilului din Constanța, succesorii M.S.I.

și P.G. cu teren în suprafață de 344 mp din care suprafața construită de 200,43

mp.

Conform procesului-verbal nr.

12 din 03 august 1984 Comisia județeană de evaluare a construcțiilor și

terenurilor a stabilit o despăgubire în sumă de 83.892 lei.

De asemenea, potrivit

adresei din 03 octombrie 2006 a Serviciului de cadastru, în urma efectuării de

măsurători topo cadastrale a reieșit o suprafață de 419,11 mp din care,

suprafața ce se putea restitui în natură era de 332,09 mp.

Astfel fiind, prin

dispoziția contestată s-a reținut greșit că reclamanții au probat dreptul de

proprietate numai pentru suprafața de 412,33 mp când de fapt, dovezile

administrate atestă dreptul de proprietate al autorilor reclamanților, pentru o

suprafață de teren de 416 mp.

Pe de altă parte, expertiza

tehnică efectuată în cauză a constatat că în prezent, pe terenul în litigiu se

află spațiu verde în suprafață de 305 mp, alei în suprafață de 101 mp și o

parcare în suprafață de 10 mp, ceea ce a determinat judecătorul fondului să

aprecieze că întrucât nici spațiul și nici aleile existente nu serveau unei

utilități publice, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 reclamanților

le putea fi restituit în natură întreg terenul de 416 mp.

Referitor la despăgubirile

vizând construcția demolată, s-a conchis că în cauză corect s-a propus prin

dispoziția contestată acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din

Legea nr. 247/2005.

Curtea de Apel Constanța,

secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin

decizia nr. 207/C din 24 septembrie 2008 a admis apelul declarat de Primarul

municipiului Constanța împotriva sentinței F.N. din 10 aprilie 2008 a

Tribunalului Constanța, secția civilă, pe care a schimbat-o în tot, în sensul

că a respins contestația.

Instanța de apel a reținut

că deși potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1328/1932

și transcris sub nr. 1996/1932 la grefa Tribunalului Constanța, autoarea

inițială M.S.M. a dobândit o suprafață de teren de 416 mp la adresa din

Constanța, la momentul preluării de către stat a imobilului în baza Legii nr. 4/1973

prin Decizia nr. 472 din 07 decembrie 1981 și în temeiul Decretului nr. 248/1984,

suprafața terenului era de 412,33 mp (68,33 mp+344 mp) astfel încât raportat la

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 dreptul reclamanților la măsuri

reparatorii se limitează pentru suprafața de teren preluată de stat (68,33

mp+344 mp).

Pe de altă parte, potrivit

planului de situație întocmit de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, pe

terenul în discuție se află o alee de beton ce permite accesul din str. X, o

parcare betonată și spațiu verde.

În acest context, conform art.

11(3) din Legea nr. 10/2001, apare cu evidență că zona în care este situat

imobilul este sistematizată, lucrările pentru care s-a făcut exproprierea au

fost realizate, iar terenul este parțial ocupat funcțional de lucrări de

utilitate publică, respectiv alee de acces și parcare.

Prin urmare, în cauză nu

erau incidente dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, așa cum

greșit a reținut instanța de fond.

În contra menționatei

decizii au declarat recurs reclamanții D.L. și M.M. invocând motivul de casare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând în esență că instanța de

apel a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001 întrucât în accepțiunea textului sunt doar trei situații limitativ

prevăzute în care nu se pot restitui în natură terenurile și anume când sunt

ocupate de construcții autorizate, când sunt afectate de servituți legale sau

există amenajări de utilitate publică. Or, partea de alei nu reprezintă

amenajări de utilitate publică, această sintagmă referindu-se și la existența

de conducte de gaz, electricitate, canalizare apă și nu alee betonată.

Soluția dată în apel îi

prejudiciază pentru că s-a revenit la situația din dispoziția contestată prin

care se preluau 84 mp teren fără nici o precizare a temeiului pentru care nu se

restituiau în natură, sau măcar prin echivalent.

De asemenea, instanța de

apel nu a delimitat printr-un supliment la raportul de expertiză suprafața

restituită de 332,09 mp și pentru care se putea intra în posesia terenului

astfel încât sunt obligați să introducă o contestație la executare privind

explicația întinderii dreptului lor.

Referitor la aleea betonată,

recurenții au învederat că aceasta nu reprezintă o amenajare de utilitate

publică și că accesul la parcarea existentă între blocuri se face prin două

alei betonate astfel că în situația restituirii întregului teren de 416,11 mp

accesul la parcare se poate realiza prin cea de a doua alee betonată.

Mai mult, accesul la parcare

nu se realizează prin str. X ci prin str. Y pe unde există un drum asfaltat

pentru autoturisme.

Per cale de consecință,

recurenții au solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în

sensul respingerii apelului și menținerii sentinței instanței de fond.

Recursul este întemeiat

pentru motivele ce succed.

Cu notificarea nr. 30109 din

28 februarie 2001 adresată Primăriei municipiului Constanța M.M. și D.L. au

solicitat, în temeiul art. 22 din Legea nr. 10/2001 restituirea în natură a

suprafeței de teren de 358 mp situată în Constanța, și acordarea de despăgubiri

pentru suprafața de teren de 58 mp care constituia diferența până la suprafața

inițială totalizând 416 mp, despăgubiri constând într-un alt teren echivalent

din punct de vedere edilitar, urbanistic și funcțional, iar în subsidiar în

alte forme prevăzute la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în redactarea de

la data notificării.

Notificatorii au învederat

că imobilul în discuție a aparținut autorilor l.M.S. și M.M. în baza

contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1328 din 25 iunie 1932,

transcris la grefa Tribunalului Constanța sub nr. 1996/1932 și că aceștia în

baza autorizației de construire nr. 5191 din 12 august 1933 au edificat o casă.

În anul 1960 construcția a

fost preluată abuziv de stat în vederea edificării ansamblului Gara Veche –

Gara Nouă, iar demolarea a avut loc în anul 1986. Terenul a rămas liber pentru

suprafața restituibilă de 358 mp având în vedere distanța care trebuie să

existe față de blocurile din zonă, numai diferența de 58 mp fiind afectată (fila

59 Dosar nr. 8560/118/2007).

Ulterior au solicitat

despăgubiri și pentru construcția demolată.

Prin dispoziția nr. 3770 din

30 iulie 2007 emisă de Primarul municipiului Constanța s-a admis cererea de

restituire în natură către notificatorii M.M. și D.L., cărora li s-a recunoscut

calitatea de persoane îndreptățite conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

a terenului în suprafață de 332,09 mp, conform planului de situație anexat,

condiționat de restituirea sumei de 413,25 RON reprezentând valoarea

actualizată a despăgubirilor la momentul exproprierii.

În art. 2 al dispoziției s-a

decis respingerea cererii de restituire în natură pentru suprafața de 3,67 mp

pe considerentul că nu a fost făcută dovada proprietății la momentul

exproprierii.

Art. 3 al aceleiași

dispoziții a statuat că pentru construcția demolată și pentru care s-au acordat

despăgubiri conform actelor de expropriere, s-au propus despăgubiri în

condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile

proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente (fila 7 Dosar nr. 8560/118/2007).

Din dosar a rezultat că

imobilul în litigiu ce a constituit proprietatea autorilor M.S. și M.M. a fost

preluat de stat în două etape. Astfel, prin Decizia nr. 472 din 07 noiembrie 1984,

emisă de fostul Birou permanent al Comitetului executiv al Consiliului popular

al județului Constanța, în baza Legii nr. 4/1973 și a opțiunii formulate de

autoarea M.M., s-a trecut în proprietatea statului apartamentul compus din două

camere și dependințe în suprafață de 68,33 mp împreună cu terenul indiviz

aferent apartamentului în suprafață de 68,33 mp din suprafața totală de 416 mp,

întrucât reprezenta cea de a doua locuință neînstrăinată în termenul legal

urmând a se achita fostei proprietare suma de 27.202 lei reprezentând

contravaloarea imobilului.

Ulterior, prin Decretul nr. 248

din 11 iulie 1984, în scopul construirii în municipiul Constanța a unui număr

de 2131 apartamente și a dotărilor comerciale și tehnico-edilitare aferente în

ansamblul de locuințe s-a dispus exproprierea și trecerea în proprietatea

statului a terenurilor în suprafață de 21.915 mp, construcțiilor în suprafață

de 10.186,81 mp, precum și împrejmuirilor în suprafață de 1035,25 m,

proprietatea persoanelor prevăzute în anexa 1 la decret (fila 138 Dosar nr. 8560/118/2007).

În menționata anexă apare că

imobilul a fost expropriat de la M.I. și P.D.G. descendenții autorilor inițiali

M.M. și M.S. și pe care aceștia i-au moștenit (filele 105, 106 Dosar nr. 8560/118/2007)

și că s-a preluat o suprafață de teren de 344 mp și o construcție în suprafață

de 200,93 mp cum și împrejmuiri de 148,66 m (fila 141 Dosar nr. 8560/118/2007).

Din examinarea acestor

înscrisuri coroborate și cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.

1238/1932 de Tribunalul județean Constanța, transcris sub nr. 1996/1932 la

grefa Tribunalului Constanța (filele 40 și 100 Dosar nr. 8560/118/2007) rezultă

fără echivoc că autorii reclamanților respectiv M.M. a avut în proprietate o

suprafață de teren de 416 mp, întinderea acestui teren fiind confirmată, așa

cum deja s-a relevat chiar prin decizia nr. 472 din 07 decembrie 1981 a

fostului Comitet executiv al Consiliului popular al județului Constanța.

Astfel fiind, critica

recurenților, la rândul lor moștenitori ai descendenților M.I. și P.G. potrivit

căreia erau îndrituiți la măsuri reparatorii pentru întreg terenul de 416 mp ce

a aparținut ascendenților lor este corectă.

În adevăr, dispozițiile art.

24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 invocate de instanța de apel își găsesc

aplicarea numai „în absența unor probe contrare” ori în speță așa cum deja s-a

evidențiat, reclamanții au prezentat titlul de proprietate al autorilor lor

care atestă întinderea terenului în discuție ca fiind de 416 mp și prin urmare

nu se poate lua în calcul suprafața înscrisă în decretul de expropriere, așa

cum greșit a procedat instanța de apel.

Astfel fiind și având în

vedere că prin dispoziția contestată s-a restituit în natură notificatorilor o

suprafață de teren de 322,09 mp aceștia urmează a beneficia pentru diferența de

teren la care sunt îndrituiți de 84 mp (416 mp – 322 mp) de măsuri reparatorii

în echivalent, probele dosarului atestând că cei 84 mp sunt afectați de

utilități publice în sensul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

În acest sens, planul de

situație întocmit de SC B.G. SRL Târgoviște și însușit de Primăria municipiului

Constanța – Serviciul cadastru (filele 26-28 Dosar nr. 8560/118/2007 apel)

evidențiază că pe respectivul teren sunt amplasate o alee betonată, ce permite

accesul din str. X, o parcare betonată și spațiu verde, amenajări de utilitate

publică ce deservesc ansamblul de locuințe pentru edificarea cărora a fost

dispusă exproprierea conform Decretului nr. 248/1984, în cuprinsul căruia de

altfel s-a făcut expres vorbire despre dotări tehnico-edilitare aferente (fila

117 Dosar nr. 8560/118/2007).

Prin urmare, critica

recurenților în sensul că greșit li s-a refuzat restituirea în natură și a

terenului de 84 mp nu poate fi primită, cu atât mai mult cu cât art. 11 pct. 3

cu trimitere la art. 10.3 din norma metodologică aprobată prin H.G. nr. 250/2007

obligă unitatea deținătoare să verifice destinația actuală a terenului

solicitat pentru a nu fi afectate căile de acces, existența pe terenul

respectiv a unor parcări amenajate și altele asemenea, cum este și cazul în

speță.

De asemenea, nu poate fi

primită nici critica potrivit căreia instanța de apel trebuia să delimiteze

printr-un supliment la expertiza tehnică efectuată la instanța de fond,

suprafața restituită prin dispoziție de 332,09 mp pentru a facilita

reclamanților-recurenți intrarea în posesie cât timp ei înșiși nu au cerut o

atare probă, iar apelul fusese formulat de unitatea deținătoare și prin urmare

instanța de control judiciar era obligată să se pronunțe în limitele sesizării

acestei părți.

Astfel fiind, recursul

urmează a fi admis pentru considerentele expuse, a casa în parte hotărârile

pronunțate în fond și apel și a modifica art. 3 din dispoziția nr. 3770 din 30

iulie 2007 emisă de Primarul municipiului Constanța în sensul acordării de

măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul de 84 mp ce nu poate fi

restituit în natură conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Totodată urmează a fi anulat

art. 2 din aceeași dispoziție și a fi menținute celelalte prevederi ale

sentinței și deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanții D.L. și M.M. împotriva Deciziei nr. 207/C din 24 septembrie 2008 a

Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și

asigurări sociale.

Casează decizia atacată

precum și sentința din 10 aprilie 2008 a Tribunalului Constanța, secția civilă,

în parte, în sensul că modifică art. 3 al dispoziției nr. 3770 din 30 iulie 2007

emisă de Primarul Municipiului Constanța, după cum urmează:

Pentru terenul de 84 mp

situat în Municipiul Constanța, ce nu poate fi restituit în natură și

construcția demolată de la aceeași adresă, se propune acordarea de despăgubiri

în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile

proprietății și justiției precum și unele măsuri adiacente.

Anulează art. 2 din aceeași

dispoziție.

Menține celelalte măsuri

dispuse prin sentință.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 mai 2009.