ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5531/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor cauzei constată următoarele: D.L. și M.M. au contestat dispoziția nr. 3770 din 30 iulie 2007 emisă de Primarul municipiului Constanța solicitând anularea parțială a acesteia în sensul restituirii în natură a diferenței de teren în suprafață de 84 mp, situată în Constanța, ori prin echivalent, sau despăgubiri conform art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001. De asemenea, au cerut despăgubiri pentru construcția existentă pe teren și demolată în temeiul art. 11.5 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobată prin H.G. nr. 250/2007.

În motivarea acțiunii reclamanții au învederat că dispoziția nr. 3770 din 30 iulie 2007 a rezolvat doar parțial notificarea adresată prin executorul judecătoresc Primăriei Constanța în sensul că s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 332,09 mp fără să se explice ce se întâmplă cu diferența de teren până la 416 mp solicitați și cu despăgubirile pentru construcția demolată. S-a mai susținut că prin dispoziția contestată nu s-a lămurit dacă imobilul în litigiu a fost preluat abuziv. Or, prin Decretul de expropriere nr. 69/1960 nepublicat a fost trecută în proprietatea statului de la autorii reclamanților (M.I. și M.M.) numai construcția care ulterior a fost demolată în anul 1986 iar terenul a fost preluat fără să se fi emis vreun act normativ sau administrativ.

Pe cale de consecință reclamanții au considerat că atât construcția cât și terenul în discuție au fost preluate fără titlu valabil fiind incidente dispozițiile art. 2 lit. f) din Legea nr. 10/2001. Totodată au susținut că prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001 nu impun persoanei îndreptățite obligația de a determina „cât și ce solicită”, astfel că sintagma din dispoziția atacată potrivit căreia ar fi cerut restituirea în natură numai a suprafeței de 358 mp nu era conformă cu legea și oricum a fost restituită numai suprafața de 332,09 mp fără să se precizeze motivul pentru care nu s-a restituit și diferența. În ceea ce privește construcția, dispoziția contestată menționează doar că vor fi acordate despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 ceea ce face ca în realitate problema despăgubirilor pentru construcție să nu-și fi găsit rezolvarea.

Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința F.N. din 10 aprilie 2008 a admis în parte contestația, a dispus anularea în parte a dispoziției nr. 3770 din 30 iulie 2007 emisă de Primarul municipiului Constanța și restituirea în natură a suprafeței de 416 mp teren situat în municipiul Constanța, astfel cum a fost identificat prin anexele 1 și 2 la raportul de expertiză topografică efectuată în cauză de către expert Jianu Nicolae, anexe parte integrantă a sentinței și cu vecinătățile precizate în dispozitiv. A respins cererea reclamanților de obligare a Primarului municipiului Constanța la acordarea de despăgubiri în condițiile solicitate de reclamanți. A menținut celelalte prevederi ale Dispoziției nr. 3770 din 30 iulie 2007 emisă de Primarul municipiului Constanța.

În considerentele sentinței, instanța de fond a reținut că reclamanții au probat dreptul de proprietate al autorilor lor pentru o suprafață totală de teren de 416 mp, așa cum rezulta din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1328/1932 și transcris sub nr. 1996/1931 la grefa Tribunalului Constanța și respectiv Decizia nr. 472 din 07 decembrie 1981 emisă de fostul Birou permanent al Comitetului executiv al Consiliului popular al județului Constanța în care se menționează suprafața de 416 mp teren, adresa nr. X emisă de SPITVBL Constanța privind istoricul de rol fiscal al imobilului în litigiu și planul anexă nr. 119 din 21 ianuarie 1997 emisă de SC P. SA Constanța. Pe terenul în discuție autoarea M.M.

în baza autorizației nr. 5191/1933 a edificat o construcție. Prin Decretul de expropriere nr. 284/1984 imobilul în litigiu a fost expropriat, în tabelul anexă la decret la poz. 137 figurând ca proprietari ai imobilului din Constanța, succesorii M.S.I. și P.G. cu teren în suprafață de 344 mp din care suprafața construită de 200,43 mp. Conform procesului-verbal nr. 12 din 03 august 1984 Comisia județeană de evaluare a construcțiilor și terenurilor a stabilit o despăgubire în sumă de 83.892 lei. De asemenea, potrivit adresei din 03 octombrie 2006 a Serviciului de cadastru, în urma efectuării de măsurători topo cadastrale a reieșit o suprafață de 419,11 mp din care, suprafața ce se putea restitui în natură era de 332,09 mp.

Astfel fiind, prin dispoziția contestată s-a reținut greșit că reclamanții au probat dreptul de proprietate numai pentru suprafața de 412,33 mp când de fapt, dovezile administrate atestă dreptul de proprietate al autorilor reclamanților, pentru o suprafață de teren de 416 mp. Pe de altă parte, expertiza tehnică efectuată în cauză a constatat că în prezent, pe terenul în litigiu se află spațiu verde în suprafață de 305 mp, alei în suprafață de 101 mp și o parcare în suprafață de 10 mp, ceea ce a determinat judecătorul fondului să aprecieze că întrucât nici spațiul și nici aleile existente nu serveau unei utilități publice, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 reclamanților le putea fi restituit în natură întreg terenul de 416 mp.

Referitor la despăgubirile vizând construcția demolată, s-a conchis că în cauză corect s-a propus prin dispoziția contestată acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 207/C din 24 septembrie 2008 a admis apelul declarat de Primarul municipiului Constanța împotriva sentinței F.N. din 10 aprilie 2008 a Tribunalului Constanța, secția civilă, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins contestația. Instanța de apel a reținut că deși potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1328/1932 și transcris sub nr. 1996/1932 la grefa Tribunalului Constanța, autoarea inițială M.S.M.

a dobândit o suprafață de teren de 416 mp la adresa din Constanța, la momentul preluării de către stat a imobilului în baza Legii nr. 4/1973 prin Decizia nr. 472 din 07 decembrie 1981 și în temeiul Decretului nr. 248/1984, suprafața terenului era de 412,33 mp (68,33 mp+344 mp) astfel încât raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 dreptul reclamanților la măsuri reparatorii se limitează pentru suprafața de teren preluată de stat (68,33 mp+344 mp). Pe de altă parte, potrivit planului de situație întocmit de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, pe terenul în discuție se află o alee de beton ce permite accesul din str. X, o parcare betonată și spațiu verde.

În acest context, conform art. 11(3) din Legea nr. 10/2001, apare cu evidență că zona în care este situat imobilul este sistematizată, lucrările pentru care s-a făcut exproprierea au fost realizate, iar terenul este parțial ocupat funcțional de lucrări de utilitate publică, respectiv alee de acces și parcare. Prin urmare, în cauză nu erau incidente dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, așa cum greșit a reținut instanța de fond. În contra menționatei decizii au declarat recurs reclamanții D.L. și M.M. invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând în esență că instanța de apel a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 întrucât în accepțiunea textului sunt doar trei situații limitativ prevăzute în care nu se pot restitui în natură terenurile și anume când sunt ocupate de construcții autorizate, când sunt afectate de servituți legale sau există amenajări de utilitate publică.

Or, partea de alei nu reprezintă amenajări de utilitate publică, această sintagmă referindu-se și la existența de conducte de gaz, electricitate, canalizare apă și nu alee betonată. Soluția dată în apel îi prejudiciază pentru că s-a revenit la situația din dispoziția contestată prin care se preluau 84 mp teren fără nici o precizare a temeiului pentru care nu se restituiau în natură, sau măcar prin echivalent. De asemenea, instanța de apel nu a delimitat printr-un supliment la raportul de expertiză suprafața restituită de 332,09 mp și pentru care se putea intra în posesia terenului astfel încât sunt obligați să introducă o contestație la executare privind explicația întinderii dreptului lor.

Referitor la aleea betonată, recurenții au învederat că aceasta nu reprezintă o amenajare de utilitate publică și că accesul la parcarea existentă între blocuri se face prin două alei betonate astfel că în situația restituirii întregului teren de 416,11 mp accesul la parcare se poate realiza prin cea de a doua alee betonată. Mai mult, accesul la parcare nu se realizează prin str. X ci prin str. Y pe unde există un drum asfaltat pentru autoturisme. Per cale de consecință, recurenții au solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței instanței de fond. Recursul este întemeiat pentru motivele ce succed. Cu notificarea nr. 30109 din 28 februarie 2001 adresată Primăriei municipiului Constanța M.M.

și D.L. au solicitat, în temeiul art. 22 din Legea nr. 10/2001 restituirea în natură a suprafeței de teren de 358 mp situată în Constanța, și acordarea de despăgubiri pentru suprafața de teren de 58 mp care constituia diferența până la suprafața inițială totalizând 416 mp, despăgubiri constând într-un alt teren echivalent din punct de vedere edilitar, urbanistic și funcțional, iar în subsidiar în alte forme prevăzute la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în redactarea de la data notificării. Notificatorii au învederat că imobilul în discuție a aparținut autorilor l.M.S. și M.M. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1328 din 25 iunie 1932, transcris la grefa Tribunalului Constanța sub nr. 1996/1932 și că aceștia în baza autorizației de construire nr. 5191 din 12 august 1933 au edificat o casă.

În anul 1960 construcția a fost preluată abuziv de stat în vederea edificării ansamblului Gara Veche – Gara Nouă, iar demolarea a avut loc în anul 1986. Terenul a rămas liber pentru suprafața restituibilă de 358 mp având în vedere distanța care trebuie să existe față de blocurile din zonă, numai diferența de 58 mp fiind afectată (fila 59 Dosar nr. 8560/118/2007). Ulterior au solicitat despăgubiri și pentru construcția demolată. Prin dispoziția nr. 3770 din 30 iulie 2007 emisă de Primarul municipiului Constanța s-a admis cererea de restituire în natură către notificatorii M.M. și D.L., cărora li s-a recunoscut calitatea de persoane îndreptățite conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, a terenului în suprafață de 332,09 mp, conform planului de situație anexat, condiționat de restituirea sumei de 413,25 RON reprezentând valoarea actualizată a despăgubirilor la momentul exproprierii.

În art. 2 al dispoziției s-a decis respingerea cererii de restituire în natură pentru suprafața de 3,67 mp pe considerentul că nu a fost făcută dovada proprietății la momentul exproprierii. Art. 3 al aceleiași dispoziții a statuat că pentru construcția demolată și pentru care s-au acordat despăgubiri conform actelor de expropriere, s-au propus despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente (fila 7 Dosar nr. 8560/118/2007). Din dosar a rezultat că imobilul în litigiu ce a constituit proprietatea autorilor M.S. și M.M. a fost preluat de stat în două etape.

Astfel, prin Decizia nr. 472 din 07 noiembrie 1984, emisă de fostul Birou permanent al Comitetului executiv al Consiliului popular al județului Constanța, în baza Legii nr. 4/1973 și a opțiunii formulate de autoarea M.M., s-a trecut în proprietatea statului apartamentul compus din două camere și dependințe în suprafață de 68,33 mp împreună cu terenul indiviz aferent apartamentului în suprafață de 68,33 mp din suprafața totală de 416 mp, întrucât reprezenta cea de a doua locuință neînstrăinată în termenul legal urmând a se achita fostei proprietare suma de 27.202 lei reprezentând contravaloarea imobilului.

Ulterior, prin Decretul nr. 248 din 11 iulie 1984, în scopul construirii în municipiul Constanța a unui număr de 2131 apartamente și a dotărilor comerciale și tehnico-edilitare aferente în ansamblul de locuințe s-a dispus exproprierea și trecerea în proprietatea statului a terenurilor în suprafață de 21.915 mp, construcțiilor în suprafață de 10.186,81 mp, precum și împrejmuirilor în suprafață de 1035,25 m, proprietatea persoanelor prevăzute în anexa 1 la decret (fila 138 Dosar nr. 8560/118/2007). În menționata anexă apare că imobilul a fost expropriat de la M.I. și P.D.G. descendenții autorilor inițiali M.M. și M.S. și pe care aceștia i-au moștenit (filele 105, 106 Dosar nr. 8560/118/2007) și că s-a preluat o suprafață de teren de 344 mp și o construcție în suprafață de 200,93 mp cum și împrejmuiri de 148,66 m (fila 141 Dosar nr. 8560/118/2007).

Din examinarea acestor înscrisuri coroborate și cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1238/1932 de Tribunalul județean Constanța, transcris sub nr. 1996/1932 la grefa Tribunalului Constanța (filele 40 și 100 Dosar nr. 8560/118/2007) rezultă fără echivoc că autorii reclamanților respectiv M.M. a avut în proprietate o suprafață de teren de 416 mp, întinderea acestui teren fiind confirmată, așa cum deja s-a relevat chiar prin decizia nr. 472 din 07 decembrie 1981 a fostului Comitet executiv al Consiliului popular al județului Constanța. Astfel fiind, critica recurenților, la rândul lor moștenitori ai descendenților M.I. și P.G. potrivit căreia erau îndrituiți la măsuri reparatorii pentru întreg terenul de 416 mp ce a aparținut ascendenților lor este corectă.

În adevăr, dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 invocate de instanța de apel își găsesc aplicarea numai „în absența unor probe contrare” ori în speță așa cum deja s-a evidențiat, reclamanții au prezentat titlul de proprietate al autorilor lor care atestă întinderea terenului în discuție ca fiind de 416 mp și prin urmare nu se poate lua în calcul suprafața înscrisă în decretul de expropriere, așa cum greșit a procedat instanța de apel. Astfel fiind și având în vedere că prin dispoziția contestată s-a restituit în natură notificatorilor o suprafață de teren de 322,09 mp aceștia urmează a beneficia pentru diferența de teren la care sunt îndrituiți de 84 mp (416 mp – 322 mp) de măsuri reparatorii în echivalent, probele dosarului atestând că cei 84 mp sunt afectați de utilități publice în sensul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

În acest sens, planul de situație întocmit de SC B.G. SRL Târgoviște și însușit de Primăria municipiului Constanța – Serviciul cadastru (filele 26-28 Dosar nr. 8560/118/2007 apel) evidențiază că pe respectivul teren sunt amplasate o alee betonată, ce permite accesul din str. X, o parcare betonată și spațiu verde, amenajări de utilitate publică ce deservesc ansamblul de locuințe pentru edificarea cărora a fost dispusă exproprierea conform Decretului nr. 248/1984, în cuprinsul căruia de altfel s-a făcut expres vorbire despre dotări tehnico-edilitare aferente (fila 117 Dosar nr. 8560/118/2007). Prin urmare, critica recurenților în sensul că greșit li s-a refuzat restituirea în natură și a terenului de 84 mp nu poate fi primită, cu atât mai mult cu cât art. 11 pct. 3 cu trimitere la art. 10.3 din norma metodologică aprobată prin H.G.

nr. 250/2007 obligă unitatea deținătoare să verifice destinația actuală a terenului solicitat pentru a nu fi afectate căile de acces, existența pe terenul respectiv a unor parcări amenajate și altele asemenea, cum este și cazul în speță. De asemenea, nu poate fi primită nici critica potrivit căreia instanța de apel trebuia să delimiteze printr-un supliment la expertiza tehnică efectuată la instanța de fond, suprafața restituită prin dispoziție de 332,09 mp pentru a facilita reclamanților-recurenți intrarea în posesie cât timp ei înșiși nu au cerut o atare probă, iar apelul fusese formulat de unitatea deținătoare și prin urmare instanța de control judiciar era obligată să se pronunțe în limitele sesizării acestei părți.

Astfel fiind, recursul urmează a fi admis pentru considerentele expuse, a casa în parte hotărârile pronunțate în fond și apel și a modifica art. 3 din dispoziția nr. 3770 din 30 iulie 2007 emisă de Primarul municipiului Constanța în sensul acordării de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul de 84 mp ce nu poate fi restituit în natură conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Totodată urmează a fi anulat art. 2 din aceeași dispoziție și a fi menținute celelalte prevederi ale sentinței și deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții D.L. și M.M. împotriva Deciziei nr. 207/C din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Casează decizia atacată precum și sentința din 10 aprilie 2008 a Tribunalului Constanța, secția civilă, în parte, în sensul că modifică art. 3 al dispoziției nr. 3770 din 30 iulie 2007 emisă de Primarul Municipiului Constanța, după cum urmează: Pentru terenul de 84 mp situat în Municipiul Constanța, ce nu poate fi restituit în natură și construcția demolată de la aceeași adresă, se propune acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției precum și unele măsuri adiacente.

Anulează art. 2 din aceeași dispoziție. Menține celelalte măsuri dispuse prin sentință. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2009.