ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7537/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7537/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra
recursurilor de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
La 13 septembrie 1993, reclamanta
A.H. a chemat în judecată pe pârâții RA C.U. Constanța, Consiliul local
Constanța și Oficiul Farmaceutic Constanța, solicitând conform art. 480 C. civ.
obligarea acestora la lăsarea în deplină posesie și proprietate a imobilului
situat în Constanța, compus din parter (ocupat de Farmacia nr. 6) și 6
apartamente (la etajele superioare).
Pe parcursul procesului, V.I., F.G.,
D.E., L.C. și M.A., chiriași în apartamentele revendicate, au formulat, conform
art. 49 alin. (3) C. proc. civ., cerere de intervenție în interesul pârâților
RA C.U. Constanța și Consiliul local Constanța.
Judecătoria Constanța, prin sentința
civilă nr. 120/6 din 17 octombrie 1995, și-a declinat competența în favoarea
Tribunalului Constanța, pe considerentul că, potrivit expertizei efectuate în
cauză, valoarea imobilului revendicat se ridică la 167.000.000 lei.
După declinarea de competență, în
cauză au fost introduși, la cererea reclamantei, Statul Român (prin Ministerul
de Finanțe și D.G.F.P.S. Constanța) și Primarul municipiului Constanța (în
calitate de pârâți), iar I.S. și K.O., precum și Asociația H. au formulat
cereri separate de intervenție în interes propriu.
Tribunalul Constanța-secția civilă,
prin sentința nr. 387 din 17 mai 1999, a admis acțiunea principală și cererea
de intervenție în interes propriu formulată de I.S. și K.O., a obligat pe
pârâți și pe intervenienții accesorii să lase imobilul revendicat în deplina
posesie și proprietate a părților adverse și a respins, ca nefondată, cererea
de intervenție accesorie.
Curtea de Apel Galați, secția
civilă, prin decizia nr. 99 din 25 iunie 2003, a admis apelul declarat de
pârâtul Statul Român și a schimbat parțial sentința, în sensul respingerii
acțiunii și cererii de intervenție principală față de acest apelant.
Totodată, curtea a menținut
celelalte dispoziții ale sentinței și a respins , ca nefondate, apelurile
declarate de pârâții S.C. H. S.A., Consiliul local Constanța, R.A.E.D.P.P.
Constanța și intervenienții accesorii.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală, prin decizia nr. 3145 din 20 aprilie 2005, a respins recursurile
declarate de pârâtele R.A.E.D.P.P. Constanța, S.C. H. Constanța și
intervenienții accesorii (ca nefondate), precum și de intervenientul L.C. (ca
inadmisibil).
La 29 august 2006, reclamanta A.H. a
solicitat lămurirea dispozitivului sentinței nr. 387/1999 a Tribunalului
Constanța
În motivarea cererii, întemeiate pe
art. 281
1
C. proc. civ., reclamanta a susținut că în dispozitivul
sentinței menționate, imobilul nu este descris complet, impunându-se indicarea
amplasamentului (Constanța, str. R. nr. 18) și compunerea (teren de 175 mp și
construcție pe mai multe nivele, respectiv subsol, parter, 3 etaje și
mansardă).
Tribunalul Constanța, secția
civilă, prin încheierea nr. 2327 din 21 noiembrie 2006, a respins cererea ca
nefondată și a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtei R.A.E.D.P.P.
Constanța 150 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că:
- acțiunea în revendicare promovată
de reclamantă și intervenienții în interes propriu avea ca obiect „imobilul
situat în Constanța, compus din parter ocupat de Farmacia nr. 6 și șase
apartamente la etajele superioare”;
- prin cererea dedusă judecății se
tinde la completarea acestui obiect, ulterior soluționării definitive și
irevocabile a litigiului, ceea ce ar aduce atingere fondului cauzei.
Curtea de Apel Constanța, secția
civilă, minori și de familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin
decizia nr. 53 din 14 februarie 2007, a admis apelul declarat de reclamantă și
intervenienții în interes propriu, a schimbat parțial hotărârea atacată, a
admis în parte cererea și a explicitat dispozitivul sentinței nr. 387/1999, în
sensul că imobilul revendicat este realizat pe 6 nivele, respectiv subsol,
parter, 3 etaje și mansardă dar a menținut dispozițiile privitoare la teren.
S-a reținut că:
- potrivit considerentelor
hotărârilor pronunțate în litigiul având ca obiect acțiunea în revendicare,
construcția solicitată a fost realizată de autorul reclamantei pe baza unei
autorizații în care este specificată structura edificiului;
- această structură nu este însă
reluată în dispozitivul sentinței de restituire a imobilului revendicat;
- din contractele de închiriere
încheiate cu intervenienții accesorii rezultă că locuințele închiriate erau
compuse din camere, holuri, dependințe principale, boxe, precum și magazii de
zid situate la subsol și la mansardă;
- în înțelesul Legilor nr. 5/1973 (
în vigoare la data încheierii contractelor de închiriere) și nr. 114/1996,
dependințele de la subsol și mansardă au caracter accesoriu față de cele 6
apartamente închiriate și restituite reclamantei și intervenienților
principali;
- acest caracter justifică
recunoașterea dreptului de proprietate, mai ales că dependințele în discuție au
fost menționate în contractele de închiriere și utilizate ca atare de chiriași;
- omisiunea instanței de fond din
procesul de revendicare, de a se pronunța și cu privire la restituirea
terenului aferent construcției excede procedurii reglementate de art. 281
1
C. proc. civ. și poate fi remediată doar în căile de atac sau printr-o cerere
în completare a dispozitivului sentinței nr. 387/1999, conform art. 281
2
C. proc. civ.
Pârâții R.A.E.D.P.P. Constanța,
Municipiul Constanța și Consiliul local Constanța, intervenientul accesoriu
F.G., reclamanta și intervenienții principali au declarat recurs, solicitând
modificarea ultimei hotărâri, în sensul respingerii apelului și menținerii
sentinței (primii 4 recurenți) și, respectiv, admiterii în totalitate a cererii
de explicitare dedusă judecății, inclusiv cu privire la terenul de 175 mp
(ceilalți 3 recurenți).
Recurenta R.A.E.D.P.P. Constanța
și-a întemeiat recursul pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că:
- acțiunea în revendicare avea ca
obiect restituirea în natură a imobilului situat în Constanța, compus din
parter ocupat de Farmacia nr. 6 și șase apartamente la etajele superioare;
- mansarda, spațiile comerciale de
la parter și subsolul nu au format obiectul acțiunii în revendicare, obiectul
acestei acțiuni nu a fost modificat, iar în cauză nu s-a efectuat o expertiză
tehnică de identificare a imobilului;
- în atare situație, soluția atacată
constituie o modificare a sentinței nr. 387/1999, și nu o explicitare a
dispozitivului aceleiași hotărâri.
Recurenții Municipiul Constanța și
Consiliul local Constanța și-au întemeiat recursul tot pe art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., susținând că:
- sentința pronunțată în litigiul
având ca obiect acțiunea în revendicare se referă strict la obiectul cererii de
chemare în judecată;
- reclamanta și intervenienții în
interes propriu nu au adus precizări la cererea introductivă și nu au solicitat
efectuarea unei expertize de identificare a imobilului revendicat;
- deoarece expertiza din cauză a
fost de evaluare, și nu de identificare, consemnările expertului cu privire la
structura construcției nu pot fi luate în considerare;
- autorizația de construire
eliberată autorului reclamantei prevede o altă structură arhitectonică decât
cea stabilită de expert;
- în lipsa cererii de revendicare a
dependințelor precum și identificării acestor spații, caracterul lor accesoriu
este irelevant.
Recurentul F.G. și-a întemeiat
recursul pe art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținând că:
- există diferențe majore între imobilul
revendicat și imobilul descris în autorizația de construire;
- reclamanta nu a atacat sentința
nr. 387/1999 pe motiv că instanța i-ar fi acordat mai puțin decât a cerut;
- în precedentul proces a avut
calitatea de intervenient în interes propriu, și nu de intervenient accesoriu;
- instanța de apel a recunoscut
dreptul de proprietate (al reclamantei și intervenienților principali) asupra
unui imobil care are altă compunere.
La rândul lor, recurenții A.H.,
I.K.O. și I.S., care și-au întemeiat recursul pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
au susținut că:
- acțiunea (în revendicare)
introductivă se referă la întregul imobil (construcție și teren de 175 mp);
- referiri la terenul revendicat
apare și în copia autorizației de construcție atașată acțiunii; precizările
ulterioare, foaia de date pentru cartea funciară din anul 1940 și raportul de
expertiză tehnică.
Primele 3 recursuri sunt nefondate
deoarece:
- reclamanta și intervenienții în
interes propriu au revendicat „imobilul situat în Constanța”, despre care au
susținut că ar fi fost preluat abuziv de stat în anul 1949, după ce s-au
refugiat în Moldova, ca urmare a privării de libertate și condamnării autorului
lor pentru infracțiuni politice;
- perioada lungă de timp scursă de
la preluarea abuzivă, împrejurările concrete în care a avut loc această
deposedare, precum și inexistența cărții funciare nu au permis descrierea
amănunțită a clădirii solicitate dar anexarea la cererea introductivă a
contractului de vânzare-cumpărare a terenului de 175 mp și autorizației de
construire, ambele din anul 1937, creează convingerea că revendicarea avea ca
obiect întregul imobil, și nu doar spațiile enumerate succint în cuprinsul
acțiunii principale;
- recurenții nu au pretins că
imobilul construcție revendicat ar fi altul decât clădirea edificată de autorul
reclamantei și intervenienților principali ori că ulterior preluării abuzive ar
fi avut loc transformări constructive;
- o eventuală expertiză de
identificare a construcției nu era așadar necesară, mai ales că această probă
nici nu a fost solicitată, iar potrivit expertizei tehnice efectuate la cererea
reclamantei, structura actuală a clădirii revendicate corespunde datelor
consemnate în autorizația de construire emisă în anul 1937;
- Tribunalul Constanța, secția
civilă, a reprodus în dispozitivul sentinței nr. 387/1999 compunerea imobilului
menționată în acțiune dar în considerentele aceleiași hotărâri a reținut că
autorul reclamantei și intervenienților principali era proprietarul unui loc
viran de 175 mp (situat la adresa indicată de succesorii săi), pe care, conform
autorizației de construire obținute în anul 1937, a edificat o clădire;
- prin urmare, soluția criticată de
recurenți nu modifică situația reținută cu putere de lucru judecat în procesul
de fond, ci lămurește dispozitivul incomplet al sentinței pronunțate în acel
proces;
- niciuna din criticile formulate de
recurentul F.G. nu se încadrează în motivele prevăzute limitativ de art. 304 C.
proc. civ.
În schimb, recursul declarat de
reclamantă și intervenienții principali este fondat deoarece:
- după cum s-a arătat, din cuprinsul acțiunii în
revendicare, actelor anexate acesteia și cererii de intervenție în interes
propriu rezultă că reclamanta și intervenienții principali au urmărit
restituirea întregului imobil care aparținuse autorului lor și era compus din
construcție și teren de 175 mp;
- pârâții nu au contestat dreptul de
proprietate al autorului reclamantei și intervenienților principali asupra
terenului de 175 mp, care a fost avut în vedere și de expertul tehnic;
- instanța de fond învestită cu
soluționarea acțiunii în revendicare a reținut în considerentele sentinței că
autorul reclamantei și intervenienților principali era proprietarul unui loc
viran de 175 mp pe care a edificat în anul 1937 o construcție autorizată, dar
în dispozitivul aceleiași hotărâri nu a mai făcut referire la terenul
menționat.
Așa fiind, conform art. 312 alin.
(1) și (3) și art.
281
1
C. proc. civ., recursul declarat
de reclamantă și intervenienții principali va fi admis și, drept consecință, se
va modifica parțial hotărârea atacată, se va admite în totalitate cererea
dedusă judecății și se va lămuri dispozitivul sentinței nr. 387/1999 a
Tribunalului Constanța, în sensul că imobilul retrocedat cuprinde și terenul de
175 mp.
Totodată, din hotărârea atacată se
vor menține dispozițiile referitoare la construcție, iar recursurile declarate
de pârâții Consiliul local Constanța, Municipiul Constanța și R.A.E.D.P.P.
Constanța și intervenientul F.G. vor fi respinse, ca nefondate.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta
A.H. și intervenienții I.K.O. și I.S. împotriva deciziei nr. 53 C din 14
februarie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie,
litigii de muncă și asigurări sociale.
Modifică în parte decizia astfel:
Admite în totalitate cererea de
rectificare a reclamantei A.H., lămurește dispozitivul sentinței nr. 387 din 17
mai 1999 a Tribunalului Constanța, în sensul că imobilul revendicat cuprinde și
terenul de 175 mp.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei
referitoare la construcție.
Respinge recursurile declarate de pârâții
Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța prin Primar, R.A.E.D.P.P.
Constanța și intervenientul F.G. împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 7 noiembrie 2007.