ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7537/2007

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 13 septembrie 1993, reclamanta A.H. a chemat în judecată pe pârâții RA C.U. Constanța, Consiliul local Constanța și Oficiul Farmaceutic Constanța, solicitând conform art. 480 C. civ. obligarea acestora la lăsarea în deplină posesie și proprietate a imobilului situat în Constanța, compus din parter (ocupat de Farmacia nr. 6) și 6 apartamente (la etajele superioare). Pe parcursul procesului, V.I., F.G., D.E., L.C. și M.A., chiriași în apartamentele revendicate, au formulat, conform art. 49 alin. (3) C. proc. civ., cerere de intervenție în interesul pârâților RA C.U. Constanța și Consiliul local Constanța.

Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 120/6 din 17 octombrie 1995, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Constanța, pe considerentul că, potrivit expertizei efectuate în cauză, valoarea imobilului revendicat se ridică la 167.000.000 lei. După declinarea de competență, în cauză au fost introduși, la cererea reclamantei, Statul Român (prin Ministerul de Finanțe și D.G.F.P.S. Constanța) și Primarul municipiului Constanța (în calitate de pârâți), iar I.S. și K.O., precum și Asociația H. au formulat cereri separate de intervenție în interes propriu. Tribunalul Constanța-secția civilă, prin sentința nr. 387 din 17 mai 1999, a admis acțiunea principală și cererea de intervenție în interes propriu formulată de I.S.

și K.O., a obligat pe pârâți și pe intervenienții accesorii să lase imobilul revendicat în deplina posesie și proprietate a părților adverse și a respins, ca nefondată, cererea de intervenție accesorie. Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 99 din 25 iunie 2003, a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român și a schimbat parțial sentința, în sensul respingerii acțiunii și cererii de intervenție principală față de acest apelant. Totodată, curtea a menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a respins , ca nefondate, apelurile declarate de pârâții S.C. H. S.A., Consiliul local Constanța, R.A.E.D.P.P. Constanța și intervenienții accesorii. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 3145 din 20 aprilie 2005, a respins recursurile declarate de pârâtele R.A.E.D.P.P.

Constanța, S.C. H. Constanța și intervenienții accesorii (ca nefondate), precum și de intervenientul L.C. (ca inadmisibil). La 29 august 2006, reclamanta A.H. a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței nr. 387/1999 a Tribunalului Constanța În motivarea cererii, întemeiate pe art. 281 1 C. proc. civ., reclamanta a susținut că în dispozitivul sentinței menționate, imobilul nu este descris complet, impunându-se indicarea amplasamentului (Constanța, str. R. nr. 18) și compunerea (teren de 175 mp și construcție pe mai multe nivele, respectiv subsol, parter, 3 etaje și mansardă). Tribunalul Constanța, secția civilă, prin încheierea nr. 2327 din 21 noiembrie 2006, a respins cererea ca nefondată și a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtei R.A.E.D.P.P.

Constanța 150 lei cheltuieli de judecată. S-a reținut că: - acțiunea în revendicare promovată de reclamantă și intervenienții în interes propriu avea ca obiect „imobilul situat în Constanța, compus din parter ocupat de Farmacia nr. 6 și șase apartamente la etajele superioare”; - prin cererea dedusă judecății se tinde la completarea acestui obiect, ulterior soluționării definitive și irevocabile a litigiului, ceea ce ar aduce atingere fondului cauzei. Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și de familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 53 din 14 februarie 2007, a admis apelul declarat de reclamantă și intervenienții în interes propriu, a schimbat parțial hotărârea atacată, a admis în parte cererea și a explicitat dispozitivul sentinței nr. 387/1999, în sensul că imobilul revendicat este realizat pe 6 nivele, respectiv subsol, parter, 3 etaje și mansardă dar a menținut dispozițiile privitoare la teren.

S-a reținut că: - potrivit considerentelor hotărârilor pronunțate în litigiul având ca obiect acțiunea în revendicare, construcția solicitată a fost realizată de autorul reclamantei pe baza unei autorizații în care este specificată structura edificiului; - această structură nu este însă reluată în dispozitivul sentinței de restituire a imobilului revendicat; - din contractele de închiriere încheiate cu intervenienții accesorii rezultă că locuințele închiriate erau compuse din camere, holuri, dependințe principale, boxe, precum și magazii de zid situate la subsol și la mansardă; - în înțelesul Legilor nr. 5/1973 ( în vigoare la data încheierii contractelor de închiriere) și nr. 114/1996, dependințele de la subsol și mansardă au caracter accesoriu față de cele 6 apartamente închiriate și restituite reclamantei și intervenienților principali; - acest caracter justifică recunoașterea dreptului de proprietate, mai ales că dependințele în discuție au fost menționate în contractele de închiriere și utilizate ca atare de chiriași; - omisiunea instanței de fond din procesul de revendicare, de a se pronunța și cu privire la restituirea terenului aferent construcției excede procedurii reglementate de art. 281 1 C. proc.

civ. și poate fi remediată doar în căile de atac sau printr-o cerere în completare a dispozitivului sentinței nr. 387/1999, conform art. 281 2 C. proc. civ. Pârâții R.A.E.D.P.P. Constanța, Municipiul Constanța și Consiliul local Constanța, intervenientul accesoriu F.G., reclamanta și intervenienții principali au declarat recurs, solicitând modificarea ultimei hotărâri, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței (primii 4 recurenți) și, respectiv, admiterii în totalitate a cererii de explicitare dedusă judecății, inclusiv cu privire la terenul de 175 mp (ceilalți 3 recurenți). Recurenta R.A.E.D.P.P. Constanța și-a întemeiat recursul pe art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținând că: - acțiunea în revendicare avea ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în Constanța, compus din parter ocupat de Farmacia nr. 6 și șase apartamente la etajele superioare; - mansarda, spațiile comerciale de la parter și subsolul nu au format obiectul acțiunii în revendicare, obiectul acestei acțiuni nu a fost modificat, iar în cauză nu s-a efectuat o expertiză tehnică de identificare a imobilului; - în atare situație, soluția atacată constituie o modificare a sentinței nr. 387/1999, și nu o explicitare a dispozitivului aceleiași hotărâri. Recurenții Municipiul Constanța și Consiliul local Constanța și-au întemeiat recursul tot pe art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținând că: - sentința pronunțată în litigiul având ca obiect acțiunea în revendicare se referă strict la obiectul cererii de chemare în judecată; - reclamanta și intervenienții în interes propriu nu au adus precizări la cererea introductivă și nu au solicitat efectuarea unei expertize de identificare a imobilului revendicat; - deoarece expertiza din cauză a fost de evaluare, și nu de identificare, consemnările expertului cu privire la structura construcției nu pot fi luate în considerare; - autorizația de construire eliberată autorului reclamantei prevede o altă structură arhitectonică decât cea stabilită de expert; - în lipsa cererii de revendicare a dependințelor precum și identificării acestor spații, caracterul lor accesoriu este irelevant.

Recurentul F.G. și-a întemeiat recursul pe art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținând că: - există diferențe majore între imobilul revendicat și imobilul descris în autorizația de construire; - reclamanta nu a atacat sentința nr. 387/1999 pe motiv că instanța i-ar fi acordat mai puțin decât a cerut; - în precedentul proces a avut calitatea de intervenient în interes propriu, și nu de intervenient accesoriu; - instanța de apel a recunoscut dreptul de proprietate (al reclamantei și intervenienților principali) asupra unui imobil care are altă compunere. La rândul lor, recurenții A.H., I.K.O. și I.S., care și-au întemeiat recursul pe art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., au susținut că: - acțiunea (în revendicare) introductivă se referă la întregul imobil (construcție și teren de 175 mp); - referiri la terenul revendicat apare și în copia autorizației de construcție atașată acțiunii; precizările ulterioare, foaia de date pentru cartea funciară din anul 1940 și raportul de expertiză tehnică.

Primele 3 recursuri sunt nefondate deoarece: - reclamanta și intervenienții în interes propriu au revendicat „imobilul situat în Constanța”, despre care au susținut că ar fi fost preluat abuziv de stat în anul 1949, după ce s-au refugiat în Moldova, ca urmare a privării de libertate și condamnării autorului lor pentru infracțiuni politice; - perioada lungă de timp scursă de la preluarea abuzivă, împrejurările concrete în care a avut loc această deposedare, precum și inexistența cărții funciare nu au permis descrierea amănunțită a clădirii solicitate dar anexarea la cererea introductivă a contractului de vânzare-cumpărare a terenului de 175 mp și autorizației de construire, ambele din anul 1937, creează convingerea că revendicarea avea ca obiect întregul imobil, și nu doar spațiile enumerate succint în cuprinsul acțiunii principale; - recurenții nu au pretins că imobilul construcție revendicat ar fi altul decât clădirea edificată de autorul reclamantei și intervenienților principali ori că ulterior preluării abuzive ar fi avut loc transformări constructive; - o eventuală expertiză de identificare a construcției nu era așadar necesară, mai ales că această probă nici nu a fost solicitată, iar potrivit expertizei tehnice efectuate la cererea reclamantei, structura actuală a clădirii revendicate corespunde datelor consemnate în autorizația de construire emisă în anul 1937;

- Tribunalul Constanța, secția civilă, a reprodus în dispozitivul sentinței nr. 387/1999 compunerea imobilului menționată în acțiune dar în considerentele aceleiași hotărâri a reținut că autorul reclamantei și intervenienților principali era proprietarul unui loc viran de 175 mp (situat la adresa indicată de succesorii săi), pe care, conform autorizației de construire obținute în anul 1937, a edificat o clădire; - prin urmare, soluția criticată de recurenți nu modifică situația reținută cu putere de lucru judecat în procesul de fond, ci lămurește dispozitivul incomplet al sentinței pronunțate în acel proces; - niciuna din criticile formulate de recurentul F.G. nu se încadrează în motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc.

civ. În schimb, recursul declarat de reclamantă și intervenienții principali este fondat deoarece: - după cum s-a arătat, din cuprinsul acțiunii în revendicare, actelor anexate acesteia și cererii de intervenție în interes propriu rezultă că reclamanta și intervenienții principali au urmărit restituirea întregului imobil care aparținuse autorului lor și era compus din construcție și teren de 175 mp; - pârâții nu au contestat dreptul de proprietate al autorului reclamantei și intervenienților principali asupra terenului de 175 mp, care a fost avut în vedere și de expertul tehnic; - instanța de fond învestită cu soluționarea acțiunii în revendicare a reținut în considerentele sentinței că autorul reclamantei și intervenienților principali era proprietarul unui loc viran de 175 mp pe care a edificat în anul 1937 o construcție autorizată, dar în dispozitivul aceleiași hotărâri nu a mai făcut referire la terenul menționat.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) și art. 281 1 C. proc. civ., recursul declarat de reclamantă și intervenienții principali va fi admis și, drept consecință, se va modifica parțial hotărârea atacată, se va admite în totalitate cererea dedusă judecății și se va lămuri dispozitivul sentinței nr. 387/1999 a Tribunalului Constanța, în sensul că imobilul retrocedat cuprinde și terenul de 175 mp. Totodată, din hotărârea atacată se vor menține dispozițiile referitoare la construcție, iar recursurile declarate de pârâții Consiliul local Constanța, Municipiul Constanța și R.A.E.D.P.P. Constanța și intervenientul F.G. vor fi respinse, ca nefondate. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta A.H. și intervenienții I.K.O. și I.S. împotriva deciziei nr. 53 C din 14 februarie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Modifică în parte decizia astfel: Admite în totalitate cererea de rectificare a reclamantei A.H., lămurește dispozitivul sentinței nr. 387 din 17 mai 1999 a Tribunalului Constanța, în sensul că imobilul revendicat cuprinde și terenul de 175 mp. Menține celelalte dispoziții ale deciziei referitoare la construcție. Respinge recursurile declarate de pârâții Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța prin Primar, R.A.E.D.P.P. Constanța și intervenientul F.G. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2007.