ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1130/2010

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Tribunalul Constanța, secția civilă, sub nr. 5276/118/2007, la data de 4

iunie 2007, reclamanta

F.(B.)I. a chemat în judecată pe pârâta SC M.C. SA, pentru ca, prin hotărârea

ce se va pronunța, să fie obligată să-i lase în deplină proprietate și

liniștită posesie, imobilul situat în municipiul Constanța, compus din teren în

suprafață de 76,64 mp și construcție cu trei etaje, acțiunea fiind întemeiată

pe prevederile art. 480 C. civ.

Prin sentința nr. 2005

din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă, a

fost respinsă acțiunea, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001,

sunt inadmisibile acțiunile în revendicare formulate pe calea dreptului comun,

privind imobilele preluate abuziv de către stat, în speță imobilul fiind trecut

în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950.

Apelul declarat de

reclamantă a fost admis, prin decizia nr. 304/C din 18 decembrie 2008,

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie,

litigii de muncă și asigurări sociale, a fost desființată sentința tribunalului

și a fost trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, reținându-se că

reclamantei i-a fost încălcat liberul acces la justiție și i-a fost afectată

însăși substanța dreptului de proprietate.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs pârâta SC M.C. SA, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9

C. proc. civ. și susținând, în esență, că a fost pronunțată cu nerespectarea

deciziei nr. 33 din 9 iunie 2008, pronunțată în cadrul recursului în interesul

legii, de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și că

reclamantei nu i-a fost încălcat liberul acces la justiție.

Recursul este fondat.

În conformitate cu prevederile

art. 329 alin. (3) C. proc. civ., dezlegarea problemelor de drept judecate în

cadrul recursului în interesul legii, de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți

de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțe.

Prin decizia nr. 33 din 9

iunie 2008, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și

Justiție a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a

stabilit că în cazul concursului dintre legea specială și legea generală

primează legea specială, iar în situația în care există neconcordanțe între

legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001 și Convenția europeană a

drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate.

Instanța de apel a

ignorat această decizie obligatorie, deși s-a pronunțat ulterior și anume la

data de 18 decembrie 2008.

Acțiunea reclamantei

formulată pe calea dreptului comun, la data de 4 iunie 2007, după intrarea în

vigoare a Legii nr. 10/2001 nu este admisibilă, deoarece legea specială este

aplicabilă, cu precădere.

Nu există neconcordanță

între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001 și Convenția europeană a

drepturilor omului, iar accesul liber la justiție este asigurat prin

posibilitatea atacării dispoziției sau deciziei prin care a fost finalizată

faza administrativă, în instanță, prin contestație și apoi, prin exercitarea

celorlalte căi de atac specifice fazei judiciare.

În consecință, recursul

urmează a fi admis, conform art. 314 C. proc. civ. și a fi modificată decizia

curții de apel în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva

sentinței tribunalului.

La cererea recurentei,

conform art. 274 C. proc. civ., urmează a fi obligată intimata la plata sumei

de 1785 lei, reprezentând cheltuieli de judecată suportate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul pârâtei SC M.C. SA

împotriva deciziei nr. 304/C din 18 decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și de familie, litigii de muncă și asigurări

sociale.

Modifică decizia în sensul că

respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta F.(B.)I. împotriva sentinței

nr. 2005 din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Constanța, secția civilă.

Obligă pe intimată la 1785 lei

cheltuieli de judecată către recurentă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie

2010.