ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1511/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr.

1169 din 24 octombrie 2008 Tribunalul Constanța a respins acțiunea formulată de

reclamantul B.L. ca nefondată.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut că reclamantul nu a fost niciodată

proprietarul terenului în suprafață de 129 mp acesta trecând la stat, în baza

art. 30 din Legea nr. 58/1974, la momentul când locuința a fost cumpărată de

reclamant.

Prin dispozițiile art. 36

alin. (3) din Legea nr. 18/1991, legiuitorul a stabilit că terenurile atribuite

în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca

efect al art. 30 din Legea nr. 58/1974, trec în proprietatea actualilor

titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.

Locuința a fost înstrăinată

chiriașilor S.S. și S., conform Legii nr. 112/1995, în baza contractului nr.

30554 din 13 iunie 2000, terenul nu poate fi restituit reclamantului, chiriașii

cumpărători având vocația de a obține titlul de proprietate pentru terenul

aferent construcției, cererea reclamantei de acordare de despăgubiri pentru

acest teren nu face obiectul Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal a declarat apel reclamantul B.L., iar prin decizia nr. 67/C din

4 martie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă minori și familie,

litigii de muncă și asigurări sociale, s-a respins ca nefondat apelul formulat

de reclamantul B.L., reținându-se în speță că în dovedirea dreptului lor de

proprietate asupra terenului situat în Constanța, reclamanții au invocat actul

de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6074 din 7 iulie 1981, potrivit

căruia terenul aferent casei de locuit în suprafață de 129 mp a trecut în

proprietatea statului în condițiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974.

Prin urmare, proprietarul

casei locuite preluate de stat în baza Decretului nr. 223/1974 și ulterior

înstrăinată chiriașilor conform Legii nr. 112/1995 nu poate cere restituirea

terenului trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974, nici

despăgubiri, întrucât la momentul preluării abuzive acesta nu avea calitatea de

proprietar al terenului.

În condițiile în care

reclamanții nu au făcut dovada că după încheierea actului de vânzare-cumpărare

din 1971 au devenit proprietarii terenului aferent construcției cumpărate în

baza unui act translativ de proprietate sau prin felul legii, calitatea lor de

persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii reglementate de Legea

nr. 10/2001 pentru acest imobil nu poate fi reținută.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul B.L. solicitând admiterea recursului prin

desființarea hotărârii instanței de apel în rejudecarea fondului admiterea

acțiunii privind acordarea parțială a Dispoziției nr. 1172 din 29 februarie

2008 emisă de Primarul Municipiului Constanța. Criticile aduse hotărârii

instanței de apel vizează nelegalitatea hotărârii sub următoarele aspecte:

În mod greșit instanțele de

fond au reținut că reclamantul nu este îndreptățit la măsuri reparatorii pentru

terenul aferent locuinței preluate de stat în baza Decretului nr. 223/1974.

Acest teren, deși la

momentul perfectării actului de vânzare-cumpărare nr. 6074 din 7 iulie 1981 a trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974, a făcut obiectul

contractului de vânzare-cumpărare, părțile contractante stabilind prețul

vânzării și în raport cu suprafața de teren de 129 mp.

În mod greșit s-a reținut că

acest teren poate fi atribuit actualilor proprietari ai locuinței în baza art.

36 din Legea nr. 10/2001, aceste dispoziții legale se aplică numai

proprietarilor locuințelor dobândite de la persoane fizice în anul 1989, iar nu

și chiriașilor cumpărători în temeiul Legii nr. 112/1995.

Examinând hotărârea atacată

prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 C. proc.

civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Având în vedere și Normele

Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobată prin H.G. nr. 250/2007

art. 1.4. lit. c), reclamantul nu a fost niciodată titularul dreptului de

proprietate asupra acestui teren astfel că nu poate pretinde că preluarea a

avut caracter abuziv, ca urmare a neacordării unei juste și prealabile

despăgubiri, iar în prezent locuința nu se mai află în patrimoniul reclamantei,

fiind înstrăinată chiriașilor cumpărători în baza Legii nr. 112/1995, astfel

există în favoarea dobânditorilor construcției dreptul substanțial de a obține

titluri de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate.

Astfel, conform art. 26 alin.

ultim din Legea nr. 112/1995 și art. 37 din Normele metodologice de aplicare a

acestei legi, republicată în baza art. II din H.G. nr. 11/1992 prevăd că în

situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și dacă este cazul a

anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se

dobândește și asupra terenului aferent.

Prin interpretarea

sistematică a acestor dispoziții legale rezultă că, dacă terenurile care

depășesc suprafața aferentă construcției rămân în proprietatea statului, per a

contrario cele care nu depășesc această suprafață, respectiv cele care asigură

o utilizare normală a construcției, redobândesc în virtutea legii o

proprietate, odată cu cumpărarea construcției, situația acestui drept urmând a

fi rezolvată ulterior pe cale administrativă, respectiv prin ordin al

prefectului, conform art. 36 din Legea nr. 18/1991.

Cum motivele de recurs

invocate nu se circumscriu în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recursul urmează a fi respins ca nefondat.

În temeiul art. 274 C. proc.

civ. urmează a fi obligat recurentul – reclamant să plătească intimatului –

pârât Primarul Municipiului Constanța suma de 357 lei, reprezentând cheltuieli

de judecată parțiale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamantul B.L. împotriva deciziei nr. 67 C din 4 ianuarie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.

Obligă recurentul-reclamant B.L. să

plătească intimatului-pârât Primarul Municipiului Constanța suma de 357 lei,

reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2010.