ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1511/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1169 din 24 octombrie 2008 Tribunalul Constanța a respins acțiunea formulată de reclamantul B.L. ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamantul nu a fost niciodată proprietarul terenului în suprafață de 129 mp acesta trecând la stat, în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, la momentul când locuința a fost cumpărată de reclamant. Prin dispozițiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, legiuitorul a stabilit că terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al art. 30 din Legea nr. 58/1974, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.

Locuința a fost înstrăinată chiriașilor S.S. și S., conform Legii nr. 112/1995, în baza contractului nr. 30554 din 13 iunie 2000, terenul nu poate fi restituit reclamantului, chiriașii cumpărători având vocația de a obține titlul de proprietate pentru terenul aferent construcției, cererea reclamantei de acordare de despăgubiri pentru acest teren nu face obiectul Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel reclamantul B.L., iar prin decizia nr. 67/C din 4 martie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul B.L., reținându-se în speță că în dovedirea dreptului lor de proprietate asupra terenului situat în Constanța, reclamanții au invocat actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6074 din 7 iulie 1981, potrivit căruia terenul aferent casei de locuit în suprafață de 129 mp a trecut în proprietatea statului în condițiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974.

Prin urmare, proprietarul casei locuite preluate de stat în baza Decretului nr. 223/1974 și ulterior înstrăinată chiriașilor conform Legii nr. 112/1995 nu poate cere restituirea terenului trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974, nici despăgubiri, întrucât la momentul preluării abuzive acesta nu avea calitatea de proprietar al terenului. În condițiile în care reclamanții nu au făcut dovada că după încheierea actului de vânzare-cumpărare din 1971 au devenit proprietarii terenului aferent construcției cumpărate în baza unui act translativ de proprietate sau prin felul legii, calitatea lor de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001 pentru acest imobil nu poate fi reținută.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B.L. solicitând admiterea recursului prin desființarea hotărârii instanței de apel în rejudecarea fondului admiterea acțiunii privind acordarea parțială a Dispoziției nr. 1172 din 29 februarie 2008 emisă de Primarul Municipiului Constanța. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea hotărârii sub următoarele aspecte: În mod greșit instanțele de fond au reținut că reclamantul nu este îndreptățit la măsuri reparatorii pentru terenul aferent locuinței preluate de stat în baza Decretului nr. 223/1974. Acest teren, deși la momentul perfectării actului de vânzare-cumpărare nr. 6074 din 7 iulie 1981 a trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974, a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, părțile contractante stabilind prețul vânzării și în raport cu suprafața de teren de 129 mp.

În mod greșit s-a reținut că acest teren poate fi atribuit actualilor proprietari ai locuinței în baza art. 36 din Legea nr. 10/2001, aceste dispoziții legale se aplică numai proprietarilor locuințelor dobândite de la persoane fizice în anul 1989, iar nu și chiriașilor cumpărători în temeiul Legii nr. 112/1995. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Având în vedere și Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobată prin H.G. nr. 250/2007 art. 1.4.

lit. c), reclamantul nu a fost niciodată titularul dreptului de proprietate asupra acestui teren astfel că nu poate pretinde că preluarea a avut caracter abuziv, ca urmare a neacordării unei juste și prealabile despăgubiri, iar în prezent locuința nu se mai află în patrimoniul reclamantei, fiind înstrăinată chiriașilor cumpărători în baza Legii nr. 112/1995, astfel există în favoarea dobânditorilor construcției dreptul substanțial de a obține titluri de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate. Astfel, conform art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 și art. 37 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, republicată în baza art. II din H.G. nr. 11/1992 prevăd că în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și dacă este cazul a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent.

Prin interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale rezultă că, dacă terenurile care depășesc suprafața aferentă construcției rămân în proprietatea statului, per a contrario cele care nu depășesc această suprafață, respectiv cele care asigură o utilizare normală a construcției, redobândesc în virtutea legii o proprietate, odată cu cumpărarea construcției, situația acestui drept urmând a fi rezolvată ulterior pe cale administrativă, respectiv prin ordin al prefectului, conform art. 36 din Legea nr. 18/1991. Cum motivele de recurs invocate nu se circumscriu în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat. În temeiul art. 274 C. proc. civ. urmează a fi obligat recurentul – reclamant să plătească intimatului – pârât Primarul Municipiului Constanța suma de 357 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.L. împotriva deciziei nr. 67 C din 4 ianuarie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă. Obligă recurentul-reclamant B.L. să plătească intimatului-pârât Primarul Municipiului Constanța suma de 357 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2010.