ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9861/2009

Deliberând asupra recursului

de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

data de 19 septembrie 2006 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanții

G.D.C.A. și M.Z. s-au adresat instanței, formulând cerere de chemare în

judecată împotriva pârâtei P.C. Limanu județul Constanța, solicitând ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr. 147 din 12

septembrie 2006 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 de Primarul comunei Limanu,

cu consecința restituirii în natură a terenului situat în localitatea Vama Veche,

în suprafață de 750 m

2

, lotul nr. 167 din planul cadastral al

comunei din anul 1938.

Prin sentința civilă nr.

1234 din 4 noiembrie 2008, Tribunalul Constanța a admis acțiunea promovată de

reclamanți așa cum a fost formulată dispunând anularea dispoziției nr. 147 din

12 septembrie 2006 emisă de Primarul comunei Limanu și obligarea pârâtei P.C.

Limanu județul Constanța să restituie în natură reclamanților G.D.C.A. și M.Z.

imobilul teren în suprafață de 750 m

2

situat în localitatea Vama

Veche, în cote de ½ pentru fiecare, conform planului cadastral din anul

1938, lotul nr. 167.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că reclamanții sunt persoane îndreptățite la restituirea

terenului solicitat, făcând dovada dreptului de proprietate al autorilor acestora

cu actul de vânzare – cumpărare încheiat în anul 1943 prin care M.Z. a cumpărat

împreună cu autorul reclamantului G.D. (G.A.) terenul respectiv; a transmiterii

dreptului de proprietate prin efectul succesiunii legale; a preluării abuzive

de către stat a imobilului, precum și faptul că terenul este liber în prezent,

putându-se dispune restituirea în natură.

Împotriva hotărârii

respective, în termen legal, a declarat apel pârâta P.C. Limanu prin Primar

care a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 72/ c din 11 martie

2009, a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de

muncă și asigurări sociale.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că sunt nefondate motivele de apel formulate de pârâtă, în

mod corect Tribunalul Constanța dispunând restituirea în natură către

reclamanți a imobilului solicitat, conform dispozițiilor art. 1, art. 7 și art.

9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.

S-a constatat că în mod

întemeiat s-a reținut calitatea de persoane îndreptățite în sensul legii al

celor doi reclamanți, dovada proprietății imobilului și a transmiterii prin

succesiune legală către reclamantul G.D. a preluării abuzive de către stat,

precum și faptul că terenul este situat într-o zonă care nu este ocupată de construcții.

Împotriva deciziei

respective, la data de 9 iunie 2009, în termen legal, a declarat recurs pârâtul

P.C. Limanu, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

și solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în

sensul admiterii apelului declarat împotriva hotărârii primei instanțe,

schimbarea în totalitate a acesteia, cu consecința menținerii ca legală și

temeinică a dispoziției nr. 147 din 12 septembrie 2006.

Prin dezvoltarea motivelor

de recurs s-a susținut că decizia recurată este nelegală întrucât nu s-a făcut

dovada existenței dreptului de proprietate al reclamanților, precum și a

preluării abuzive de către stat, ca și dovada transmiterii proprietății de la

autorul G.A. către reclamantul G.D., neexistând în masa succesorală imobilul

revendicat pentru a putea fi transmis, Curtea de Apel Constanța menținând

hotărârea primei instanțe prin care a fost obligat recurentul să restituie în

natură un teren, potrivit unui plan parcelar din anul 1938 care în realitate nu

există.

Recursul declarat de pârâtul

P.C. Limanu – județul Constanța este nul și se va respinge, ca atare, avându-se

în vedere următoarele argumente:

Potrivit dispozițiilor art.

302

1

lit. c), C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub

sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor, iar potrivit art. 304 alin. (3) C. proc. civ., indicarea

greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea

acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de casare sau

modificare prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ.

Per a contrario, dacă

dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din

cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc.

civ., sancțiunea care intervine este aceea a constatării nulității recursului.

În speță, pârâtul – recurent

a invocat prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., însă criticile

dezvoltate prin motivele de recurs nu pot fi încadrate în cele două motive de

modificare invocate, ca de altfel în niciunul din motivele de casare sau

modificare prevăzute la celelalte puncte în art. 304 C. proc. civ., respectiv

pct. 1 – 7.

Astfel, criticile formulate

de către recurent nu îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate, ci de

netemeinicie, în condițiile în care se face trimitere la probatoriul

administrat în cauză și la modul de interpretare al acestuia de către instanța

de apel, susținându-se că reclamanții nu și-au dovedit dreptul de proprietate

asupra terenului solicitat și a preluării abuzive de către stat.

Aceste aspecte reflectă

situația de fapt reținută de cele două instanțe de fond pe baza interpretării

probatoriului administrat în cauză care nu mai pot fi cenzurate de instanța de

control judiciar, cenzură strict limitată prin dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

Modalitatea de redactare a

căii de atac adoptată de către recurent este defectuoasă atâta vreme cât nu se

arată în concret, în ce constă greșelile instanței de apel a cărei decizie a

atacat-o și care dispoziții ale Legii nr. 10/2001 au fost interpretate greșit

în cauză.

Se va reține astfel faptul

că motivele de recurs prevăzute în art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., au fost

invocate doar formal de către recurent, atâta vreme cât nu s-a arătat în

concret care act juridic dedus judecății a fost interpretat în mod greșit de

către instanța de apel, prin schimbarea naturii ori a înțelesului lămurit și

vădit neîndoielnic al acestuia, iar decizia recurată a fost întemeiată în

drept, cu respectarea și aplicarea corectă a Legii nr. 10/2001.

În această privință

succesiune de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este

structurată din punct de vedere juridic în așa fel încât să se poată reține,

măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de

modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora se

poate exercita controlul judiciar.

În condițiile în care

recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc.

civ., iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru

legal, Înalta Curte va constata nulitatea recursului, conform art. 302

1

alin. (1) lit. c), coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de pârâtul P.C. Limanu împotriva deciziei nr. 72/ C din 11 martie 2009

a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă

și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 decembrie 2009.