ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9861/2009

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe data de 19 septembrie 2006 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanții G.D.C.A. și M.Z. s-au adresat instanței, formulând cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei P.C. Limanu județul Constanța, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr. 147 din 12 septembrie 2006 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 de Primarul comunei Limanu, cu consecința restituirii în natură a terenului situat în localitatea Vama Veche, în suprafață de 750 m 2 , lotul nr. 167 din planul cadastral al comunei din anul 1938. Prin sentința civilă nr. 1234 din 4 noiembrie 2008, Tribunalul Constanța a admis acțiunea promovată de reclamanți așa cum a fost formulată dispunând anularea dispoziției nr. 147 din 12 septembrie 2006 emisă de Primarul comunei Limanu și obligarea pârâtei P.C.

Limanu județul Constanța să restituie în natură reclamanților G.D.C.A. și M.Z. imobilul teren în suprafață de 750 m 2 situat în localitatea Vama Veche, în cote de ½ pentru fiecare, conform planului cadastral din anul 1938, lotul nr. 167. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanții sunt persoane îndreptățite la restituirea terenului solicitat, făcând dovada dreptului de proprietate al autorilor acestora cu actul de vânzare – cumpărare încheiat în anul 1943 prin care M.Z. a cumpărat împreună cu autorul reclamantului G.D. (G.A.) terenul respectiv; a transmiterii dreptului de proprietate prin efectul succesiunii legale; a preluării abuzive de către stat a imobilului, precum și faptul că terenul este liber în prezent, putându-se dispune restituirea în natură.

Împotriva hotărârii respective, în termen legal, a declarat apel pârâta P.C. Limanu prin Primar care a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 72/ c din 11 martie 2009, a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că sunt nefondate motivele de apel formulate de pârâtă, în mod corect Tribunalul Constanța dispunând restituirea în natură către reclamanți a imobilului solicitat, conform dispozițiilor art. 1, art. 7 și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată. S-a constatat că în mod întemeiat s-a reținut calitatea de persoane îndreptățite în sensul legii al celor doi reclamanți, dovada proprietății imobilului și a transmiterii prin succesiune legală către reclamantul G.D.

a preluării abuzive de către stat, precum și faptul că terenul este situat într-o zonă care nu este ocupată de construcții. Împotriva deciziei respective, la data de 9 iunie 2009, în termen legal, a declarat recurs pârâtul P.C. Limanu, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., și solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului declarat împotriva hotărârii primei instanțe, schimbarea în totalitate a acesteia, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a dispoziției nr. 147 din 12 septembrie 2006. Prin dezvoltarea motivelor de recurs s-a susținut că decizia recurată este nelegală întrucât nu s-a făcut dovada existenței dreptului de proprietate al reclamanților, precum și a preluării abuzive de către stat, ca și dovada transmiterii proprietății de la autorul G.A.

către reclamantul G.D., neexistând în masa succesorală imobilul revendicat pentru a putea fi transmis, Curtea de Apel Constanța menținând hotărârea primei instanțe prin care a fost obligat recurentul să restituie în natură un teren, potrivit unui plan parcelar din anul 1938 care în realitate nu există. Recursul declarat de pârâtul P.C. Limanu – județul Constanța este nul și se va respinge, ca atare, avându-se în vedere următoarele argumente: Potrivit dispozițiilor art. 302 1 lit. c), C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 304 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc.

civ. Per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este aceea a constatării nulității recursului. În speță, pârâtul – recurent a invocat prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., însă criticile dezvoltate prin motivele de recurs nu pot fi încadrate în cele două motive de modificare invocate, ca de altfel în niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute la celelalte puncte în art. 304 C. proc.

civ., respectiv pct. 1 – 7. Astfel, criticile formulate de către recurent nu îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate, ci de netemeinicie, în condițiile în care se face trimitere la probatoriul administrat în cauză și la modul de interpretare al acestuia de către instanța de apel, susținându-se că reclamanții nu și-au dovedit dreptul de proprietate asupra terenului solicitat și a preluării abuzive de către stat. Aceste aspecte reflectă situația de fapt reținută de cele două instanțe de fond pe baza interpretării probatoriului administrat în cauză care nu mai pot fi cenzurate de instanța de control judiciar, cenzură strict limitată prin dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Modalitatea de redactare a căii de atac adoptată de către recurent este defectuoasă atâta vreme cât nu se arată în concret, în ce constă greșelile instanței de apel a cărei decizie a atacat-o și care dispoziții ale Legii nr. 10/2001 au fost interpretate greșit în cauză.

Se va reține astfel faptul că motivele de recurs prevăzute în art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., au fost invocate doar formal de către recurent, atâta vreme cât nu s-a arătat în concret care act juridic dedus judecății a fost interpretat în mod greșit de către instanța de apel, prin schimbarea naturii ori a înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, iar decizia recurată a fost întemeiată în drept, cu respectarea și aplicarea corectă a Legii nr. 10/2001. În această privință succesiune de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic în așa fel încât să se poată reține, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar. În condițiile în care recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ., iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, Înalta Curte va constata nulitatea recursului, conform art. 302 1 alin. (1) lit. c), coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul P.C. Limanu împotriva deciziei nr. 72/ C din 11 martie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2009.