ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 669/2010

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 21 aprilie 2004, reclamanții G.C., G.O. și G.R. au formulat în contradictoriu cu Primarul Comunei Limanu contestație împotriva dispoziției din 23 martie 2005, solicitând anularea acesteia și obligarea Comisiei de aplicarea Legii nr. 10/2001 să emită o nouă dispoziție prin care să fie restituit terenul în suprafață de 1.092 mp. Prin sentința civilă nr. 617 din 20 aprilie 2005, Tribunalul Constanța a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanți. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că terenul ce formează obiectul contestației a fost restituit autorului celor în cauză, G.P., conform titlului de proprietate din 994, din cuprinsul căruia rezultă cu evidență că reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 a vizat și terenul intravilan în suprafață de 2.800 mp.

S-a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în raport de faptul că terenul solicitat este cuprins în terenul de 2.800 mp, ce a format obiectul restituirii, în baza legii anterioare. Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 934 din 14 decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția civilă. S-a reținut că regimul juridic al terenului în litigiu este reglementat prin Legea nr. 18/1991, în temeiul căreia a fost emis un titlu de proprietate pe numele autorului reclamanților. Prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a constatat nulitatea parțială a actului de restituire, această dispoziție vizând tocmai terenul ce formează obiectul notificării.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, iar prin Decizia nr. 1451 din 15 februarie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamanților și a casat decizia recurată, cauza fiind trimisă Curții de Apel Constanța spre rejudecare. Pentru a pronunța această decizie Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că în mod greșit instanțele de fond și apel, au considerat că în cauză, în privința terenului în suprafață de 1.092 mp, sunt incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, în raport de care cererea reclamanților nu intră în cadrul de aplicare a Legii nr. 10/2001.

S-a mai reținut că Legea nr. 10/2001 are caracter reparatoriu, de complinire a acelor situații neacoperite prin vechea reglementare, iar în condițiile în care terenul este intravilan, și nu a tăcut obiectul reconstituirii în temeiul Legii nr. 18/1991 - titlul emis conform acestei legi fiind anulat prin sentința civilă nr. 4860 din 31 martie 1998 a Judecătoriei Constanța, definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului - reclamanții au dreptul să beneficieze de dispozițiile Legii nr. 10/2001. După casare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. 2087/36/2007. Prin Decizia civilă nr. 27/C din 28 ianuarie 2009, Curtea de Apel Constanța a admis apelul formulat de apelanții reclamanți G.C., G.O.

și G.R. împotriva sentinței civile nr. 617 din 20 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul Constanța, a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis acțiunea și a anulat dispoziția din 23 martie 2004 emisă de Primarul Comunei Limanu. A obligat pârâtul să emită dispoziție cu propunere de acordare în compensare reclamanților alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv pentru terenul în suprafață de 1.092 mp, situat în comuna Limanu, identificat prin expertiza J.N. și care nu poate fi restituit în natură.

Pentru a pronunța această decizie, instanța ce apel a avut în vedere următoarele considerente: Reclamanții s-au legitimat ca succesori legali ai defunctului G.P., fost proprietar al unui teren în suprafață de 2.800 mp, situat în intravilanul localității Limanu, pe malul Mării Negre, conform actului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, încheiat la 14 mai 1946. Din probatoriul administrat și față de considerentele cuprinse în Decizia civilă nr. 145/2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, rezultă că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001, pentru terenul de 1.092 mp, preluat abuziv de stat. Acest teren a fost identificat prin expertiza efectuată în apel de ing.

J.N., ca fiind situat în curtea pichetului de drumuri cu acces spre faleză și este ocupat parțial de construcții folosite de pichetul de drumuri și poduri 2 Mai. Diferența de teren neafectată de construcții este utilizată pentru accesul la diferitele clădiri existente pe teren și pentru accesul în curtea imobilului.

Conform raportului de expertiză, terenul este ocupat în totalitate de pichetul de drumuri și poduri, motiv pentru care expertul a propus restituirea unei suprafețe de 620 mp, în două parcele, care depășesc curtea pichetului de drumuri și poduri 2 Mai, dar și vechiul amplasament al proprietății reclamanților - varianta II, parcelele 3 și 4. Pârâtul Primarul Comunei Limanu cu adresa din 16 ianuarie 2009 a comunicat instanței că terenul în litigiu intră în categoria pășune, este proprietatea Comunei Limanu și nu este de acord cu atribuirea în compensare a celor două parcele în suprafață de 620 mp, expertul depășind obiectivele stabilite de instanță, și anume identificarea terenului și stabilirea gradului de ocupare cu construcții.

Instanța a reținut că, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că terenul notificat de reclamanți se află situat în incinta pichetului de drumuri și poduri 2 Mai și este afectat parțial de construcții, iar diferența reprezintă teren aferent acestor construcții, care asigură accesul și utilizarea normală în condiții de siguranță a acestor clădiri, între care se află și un depozit de carburanți, astfel încât restituirea în natură nu se poate dispune. În aplicarea art. 26 din Legea nr. 10/2001, Curtea de Apel a constatat că unitatea deținătoare a imobilului notificat, și care nu poate fi restituit în natură, nu a făcut nici o ofertă de compensare cu alte bunuri sau servicii reclamanților și nici reclamanții nu au făcut dovada că pârâta a refuzat, nemotivat, să le dea în compensare un anumit bun care era înscris în lista bunurilor disponibile.

Cum terenul indicat de expert în cele două parcele 3 și 4 în suprafață totală de 620 mp nu este inclus în lista bunurilor disponibile întocmită conform art. 1 alin. (5) din legea modificată, iar pârâții s-au opus la atribuirea acestuia în compensare reclamanților, în schimbul terenului în suprafață de 1092 m.p., ce nu poate fi restituit în natură, instanța nu poate dispune atribuirea acestuia în compensare.

Prin urmare, instanța a admis apelul reclamanților, a anulat dispoziția din 23 martie 2004 emisă de Primarul Comunei Limanu și a obligat pârâtul Primarul Comunei Limanu să emită dispoziție cu propunere de acordare în compensare reclamanților alte bunuri sau servicii - de care dispune unitatea deținătoare, și sunt menționate în tabelul bunurilor disponibile întocmit conform art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 - iar în ipoteza în care astfel de bunuri nu sunt identificate sau reclamanții nu le acceptă, să propună acordare de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru terenul în suprafață de 1.092 mp ce nu poate fi restituit în natură. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat și motivat recurs pârâții Primarul Comunei Limanu și Consiliul Local Limanu.

Prin motivele de recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.., se formulează următoarele critici de nelegalitate: 1. În mod greșit a fost admis apelul in contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Limanu, întrucât acesta nu are capacitate procesuală față de dispozițiile Legii nr. 215/2001. 2. Pe fond cauzei se susține nelegalitatea deciziei recurate, arătându-se că reclamanții nu au făcut dovada preluării abuzive a terenului în litigiu și nici dovada dreptului lor de proprietate pentru cei 1092 mp., întrucât din suprafața totala de 2.800 mp dobândită în anul 1946, G.P. și G.M. au vândut o suprafață de 2.044 mp celor doi fii, rămânând astfel un teren în suprafață de 756 mp.

În prezent, reclamanții au în proprietate suprafața totală de 1.708 mp., în baza sentinței civile nr. 4860 din 31 martie 1998 a Judecătoriei Constanța. Titlul de proprietate din 16 august 1994 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Constanța a fost anulat parțial, pentru suprafața de 1.092 mp, pe care se aflau construcții ale pichetului de drumuri și poduri 2 Mai. Față de prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, regimul juridic pentru întregul teren pentru care s­a cerut reconstituirea dreptului de proprietate este același, și anume Legea fondului funciar, impunându-se respingerea acțiunii formulate de reclamanți.

Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente: 1. Așa cum rezultă din cuprinsul considerentelor și al dispozitivului deciziei recurate, instanța de apel a stabilit în sarcina pârâtului Primarul Comunei Limanu obligația de a emite o nouă dispoziție, în temeiul Legii nr. 10/2001, în condițiile expuse în cuprinsul hotărârii pronunțate. Prin urmare, întrucât prin decizia Curții de Apel în sarcina recurentului-pârât Consiliul Local Limanu nu a fost stabilită vreo obligație, apare ca fiind lipsită de interes susținerea formulată prin motivele de recurs, în sensul lipsei capacității procesuale a acestui recurent.

Numai în măsura în care, prin hotărârea pronunțată de instanța de apel, ca efect al admiterii acțiunii formulate de reclamanți, pârâtul Consiliul Local Limanu ar fi fost ținut de îndeplinirea unei anume obligații, ar fi existat un interes, un folos practic justificat în solicitarea de a obține modificarea deciziei recurate în sensul respingerii cererii formulate de reclamanți împotriva acestui pârât pentru lipsa capacității sale procesuale. 2. Prin Decizia civilă nr. 1451 din 15 februarie 2007, pronunțată în finalizarea primului ciclu procesual derulat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că regimul juridic al imobilului în suprafață de 1.092 mp (în privința căruia titlul de proprietate din 16 august 1994) este cel reglementat de Legea nr. 10/2001, în mod greșit instanțele anterioare făcând aplicarea prevederilor art. 8 din acest act normativ.

Dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că „în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”. Față de conținutul acestor prevederi legale, problemele de drept dezlegate prin decizia de casare vizând regimul juridic aplicabil imobilului în litigiu, întinderea terenului a cărui retrocedare se cere și caracterul abuziv al preluării bunului de către stat, nu mai puteau fi reanalizate de instanța de apel și, pe cale de consecință, nu mai pot fi nici reiterate în cadrul motivelor de recurs formulate împotriva hotărârii pronunțate după rejudecarea pricinii.

Prin urmare, respectând dispozițiile art. 315 C. proc. civ., instanța de apel a soluționat pretențiile reclamanților sub aspectul anulării dispoziției emise de Primarul Comunei Limanu și al naturii măsurilor reparatorii ce li se cuvin, pornind de la dezlegările obligatorii cuprinse în decizia de casare pronunțată de instanța de recurs care vizau aplicarea în cauză a regimului juridic reglementat de Legea nr. 10/2001, preluarea abuzivă a bunului de către stat și întinderea suprafeței de teren a cărei retrocedare se solicită. Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat. Controlul judiciar nu va fi efectuat din perspectiva art. 304 pct. 7 și 8 C. proc.

civ., deoarece, deși se indică aceste cazuri de modificare a hotărârii atacate, niciuna din criticile cuprinse în motivarea cererii de recurs nu poate fi încadrată în aceste prevederi legale, astfel încât Înalta Curte nu se consideră legal învestită cu analizarea legalității deciziei pronunțate de instanța de apel în baza acestor dispoziții legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții Primarul Comunei Limanu și Consiliul Local al Comunei Limanu împotriva Deciziei nr. 27/C din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, Secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 februarie 2010.