ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 669/2010

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Constanța la data de 21 aprilie 2004, reclamanții G.C., G.O. și G.R.

au formulat în contradictoriu cu Primarul Comunei Limanu contestație împotriva

dispoziției din 23 martie 2005, solicitând anularea acesteia și obligarea

Comisiei de aplicarea Legii nr. 10/2001 să emită o nouă dispoziție prin care să

fie restituit terenul în suprafață de 1.092 mp.

Prin sentința civilă nr.

617 din 20 aprilie 2005, Tribunalul Constanța a respins, ca nefondată, acțiunea

formulată de reclamanți.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că terenul ce formează obiectul contestației a

fost restituit autorului celor în cauză, G.P., conform titlului de proprietate din

994, din cuprinsul căruia rezultă cu evidență că reconstituirea dreptului de

proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 a vizat și terenul intravilan în

suprafață de 2.800 mp. S-a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 8 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, în raport de faptul că terenul solicitat este

cuprins în terenul de 2.800 mp, ce a format obiectul restituirii, în baza legii

anterioare.

Apelul declarat de

reclamanți împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin Decizia

nr. 934 din 14 decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.

S-a reținut că regimul

juridic al terenului în litigiu este reglementat prin Legea nr. 18/1991, în

temeiul căreia a fost emis un titlu de proprietate pe numele autorului

reclamanților. Prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a constatat nulitatea

parțială a actului de restituire, această dispoziție vizând tocmai terenul ce

formează obiectul notificării.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, iar prin Decizia nr. 1451

din 15 februarie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

reclamanților și a casat decizia recurată, cauza fiind trimisă Curții de Apel

Constanța spre rejudecare.

Pentru a pronunța

această decizie Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că în mod greșit

instanțele de fond și apel, au considerat că în cauză, în privința terenului în

suprafață de 1.092 mp, sunt incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001,

în raport de care cererea reclamanților nu intră în cadrul de aplicare a Legii nr.

10/2001.

S-a mai reținut că

Legea nr. 10/2001 are caracter reparatoriu, de complinire a acelor situații

neacoperite prin vechea reglementare, iar în condițiile în care terenul este

intravilan, și nu a tăcut obiectul reconstituirii în temeiul Legii nr. 18/1991

- titlul emis conform acestei legi fiind anulat prin sentința civilă nr. 4860

din 31 martie 1998 a Judecătoriei Constanța, definitivă și irevocabilă prin

respingerea apelului și a recursului - reclamanții au dreptul să beneficieze de

dispozițiile Legii nr. 10/2001.

După casare, cauza a

fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. 2087/36/2007.

Prin Decizia civilă nr.

27/C din 28 ianuarie 2009, Curtea de Apel Constanța a admis apelul formulat de

apelanții reclamanți G.C., G.O. și G.R. împotriva sentinței civile nr. 617 din 20

aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul Constanța, a schimbat în tot sentința

apelată în sensul că a admis acțiunea și a anulat dispoziția din 23 martie 2004

emisă de Primarul Comunei Limanu.

A obligat pârâtul să

emită dispoziție cu propunere de acordare în compensare reclamanților alte

bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii

speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente

imobilelor preluate abuziv pentru terenul în suprafață de 1.092 mp, situat în

comuna Limanu, identificat prin expertiza J.N. și care nu poate fi restituit în

natură.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța ce apel a avut în vedere următoarele considerente:

Reclamanții s-au

legitimat ca succesori legali ai defunctului G.P., fost proprietar al unui

teren în suprafață de 2.800 mp, situat în intravilanul localității Limanu, pe

malul Mării Negre, conform actului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată,

încheiat la 14 mai 1946.

Din probatoriul

administrat și față de considerentele cuprinse în Decizia civilă nr. 145/2007 a

Înaltei Curții de Casație și Justiție, rezultă că reclamanții sunt îndreptățiți

la măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001, pentru terenul de 1.092 mp,

preluat abuziv de stat.

Acest teren a fost

identificat prin expertiza efectuată în apel de ing. J.N., ca fiind situat în

curtea pichetului de drumuri cu acces spre faleză și este ocupat parțial de

construcții folosite de pichetul de drumuri și poduri 2 Mai. Diferența de teren

neafectată de construcții este utilizată pentru accesul la diferitele clădiri

existente pe teren și pentru accesul în curtea imobilului. Conform raportului

de expertiză, terenul este ocupat în totalitate de pichetul de drumuri și

poduri, motiv pentru care expertul a propus restituirea unei suprafețe de 620

mp, în două parcele, care depășesc curtea pichetului de drumuri și poduri 2

Mai, dar și vechiul amplasament al proprietății reclamanților - varianta II,

parcelele 3 și 4.

Pârâtul Primarul

Comunei Limanu cu adresa din 16 ianuarie 2009 a comunicat instanței că terenul

în litigiu intră în categoria pășune, este proprietatea Comunei Limanu și nu

este de acord cu atribuirea în compensare a celor două parcele în suprafață de

620 mp, expertul depășind obiectivele stabilite de instanță, și anume

identificarea terenului și stabilirea gradului de ocupare cu construcții.

Instanța a reținut

că, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că terenul notificat de

reclamanți se află situat în incinta pichetului de drumuri și poduri 2 Mai și

este afectat parțial de construcții, iar diferența reprezintă teren aferent

acestor construcții, care asigură accesul și utilizarea normală în condiții de

siguranță a acestor clădiri, între care se află și un depozit de carburanți,

astfel încât restituirea în natură nu se poate dispune.

În aplicarea art. 26

din Legea nr. 10/2001, Curtea de Apel a constatat că unitatea deținătoare a

imobilului notificat, și care nu poate fi restituit în natură, nu a făcut nici

o ofertă de compensare cu alte bunuri sau servicii reclamanților și nici reclamanții

nu au făcut dovada că pârâta a refuzat, nemotivat, să le dea în compensare un

anumit bun care era înscris în lista bunurilor disponibile.

Cum terenul indicat

de expert în cele două parcele 3 și 4 în suprafață totală de 620 mp nu este

inclus în lista bunurilor disponibile întocmită conform art. 1 alin. (5) din

legea modificată, iar pârâții s-au opus la atribuirea acestuia în

compensare reclamanților, în schimbul terenului în suprafață de 1092 m.p., ce

nu poate fi restituit în natură, instanța nu poate dispune atribuirea acestuia

în compensare.

Prin urmare, instanța

a admis apelul reclamanților, a anulat dispoziția din 23 martie 2004 emisă de

Primarul Comunei Limanu și a obligat pârâtul Primarul Comunei Limanu să emită

dispoziție cu propunere de acordare în compensare reclamanților alte bunuri sau

servicii - de care dispune unitatea deținătoare, și sunt menționate în tabelul

bunurilor disponibile întocmit conform art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 -

iar în ipoteza în care astfel de bunuri nu sunt identificate sau reclamanții nu

le acceptă, să propună acordare de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr.

247/2005, pentru terenul în suprafață de 1.092 mp ce nu poate fi restituit în

natură.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal a declarat și motivat recurs pârâții Primarul Comunei

Limanu și Consiliul Local Limanu.

Prin motivele de

recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.., se

formulează următoarele critici de nelegalitate:

fost admis apelul in contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Limanu, întrucât

acesta nu are capacitate procesuală față de dispozițiile Legii nr. 215/2001.

susține nelegalitatea deciziei recurate, arătându-se că reclamanții nu au făcut

dovada preluării abuzive a terenului în litigiu și nici dovada dreptului lor de

proprietate pentru cei 1092 mp., întrucât din suprafața totala de 2.800 mp

dobândită în anul 1946, G.P. și G.M. au vândut o suprafață de 2.044 mp celor

doi fii, rămânând astfel un teren în suprafață de 756 mp.

În prezent,

reclamanții au în proprietate suprafața totală de 1.708 mp., în baza sentinței

civile nr. 4860 din 31 martie 1998 a Judecătoriei Constanța. Titlul de

proprietate din 16 august 1994 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea

dreptului de proprietate asupra terenurilor Constanța a fost anulat parțial,

pentru suprafața de 1.092 mp, pe care se aflau construcții ale pichetului de

drumuri și poduri 2 Mai.

Față de prevederile art.

8 din Legea nr. 10/2001, regimul juridic pentru întregul teren pentru care s­a

cerut reconstituirea dreptului de proprietate este același, și anume Legea

fondului funciar, impunându-se respingerea acțiunii formulate de reclamanți.

Analizând decizia

recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte

constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele

considerente:

din cuprinsul considerentelor și al dispozitivului deciziei recurate, instanța

de apel a stabilit în sarcina pârâtului Primarul Comunei Limanu obligația de a

emite o nouă dispoziție, în temeiul Legii nr. 10/2001, în condițiile expuse în

cuprinsul hotărârii pronunțate.

Prin urmare, întrucât

prin decizia Curții de Apel în sarcina recurentului-pârât Consiliul Local Limanu

nu a fost stabilită vreo obligație, apare ca fiind lipsită de interes

susținerea formulată prin motivele de recurs, în sensul lipsei capacității

procesuale a acestui recurent.

Numai în măsura în

care, prin hotărârea pronunțată de instanța de apel, ca efect al admiterii

acțiunii formulate de reclamanți, pârâtul Consiliul Local Limanu ar fi fost

ținut de îndeplinirea unei anume obligații, ar fi existat un interes, un folos

practic justificat în solicitarea de a obține modificarea deciziei recurate în

sensul respingerii cererii formulate de reclamanți împotriva acestui pârât

pentru lipsa capacității sale procesuale.

nr. 1451 din 15 februarie 2007, pronunțată în finalizarea primului ciclu

procesual derulat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că

regimul juridic al imobilului în suprafață de 1.092 mp (în privința căruia

titlul de proprietate din 16 august 1994) este cel reglementat de Legea nr. 10/2001,

în mod greșit instanțele anterioare făcând aplicarea prevederilor art. 8 din

acest act normativ.

Dispozițiile art. 315

alin. (1) C. proc. civ. prevăd că „în caz de casare, hotărârile instanței de

recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității

administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.

Față de conținutul

acestor prevederi legale, problemele de drept dezlegate prin decizia de casare

vizând regimul juridic aplicabil imobilului în litigiu, întinderea terenului a

cărui retrocedare se cere și caracterul abuziv al preluării bunului de către

stat, nu mai puteau fi reanalizate de instanța de apel și, pe cale de

consecință, nu mai pot fi nici reiterate în cadrul motivelor de recurs

formulate împotriva hotărârii pronunțate după rejudecarea pricinii.

Prin urmare,

respectând dispozițiile art. 315 C. proc. civ., instanța de apel a soluționat

pretențiile reclamanților sub aspectul anulării dispoziției emise de Primarul

Comunei Limanu și al naturii măsurilor reparatorii ce li se cuvin, pornind de

la dezlegările obligatorii cuprinse în decizia de casare pronunțată de instanța

de recurs care vizau aplicarea în cauză a regimului juridic reglementat de

Legea nr. 10/2001, preluarea abuzivă a bunului de către stat și întinderea

suprafeței de teren a cărei retrocedare se solicită.

Pentru considerentele

expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca

nefondat, recursul declarat.

Controlul judiciar nu

va fi efectuat din perspectiva art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., deoarece,

deși se indică aceste cazuri de modificare a hotărârii atacate, niciuna din

criticile cuprinse în motivarea cererii de recurs nu poate fi încadrată în

aceste prevederi legale, astfel încât Înalta Curte nu se consideră legal

învestită cu analizarea legalității deciziei pronunțate de instanța de apel în

baza acestor dispoziții legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâții Primarul Comunei Limanu și Consiliul

Local al Comunei Limanu împotriva Deciziei nr. 27/C din 28 ianuarie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, Secția civilă, minori și familie,

litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 04 februarie 2010.