ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1451/2007
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1451/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 22 din 2 martie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția penală,
a dispus executarea mandatelor europene de arestare emise de Curtea de Apel
Lyon, Tribunalul de Mare Instanță Lyon pe numele persoanelor
solicitate, I.S. și P.A. și predarea sus-numiților către
statul solicitant sub condiția prevăzută de art. 87 alin. (2)
din Legea nr. 302/2004.
A menținut starea de
arest, în continuare, în vederea predării.
Împotriva acestei
sentințe au declarat recurs persoanele solicitate, care au cerut admiterea
recursurilor, astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii.
Examinând hotărârea
atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu,
sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte constată
următoarele:
Prin încheierea din 22 februarie 2007, în dosarul nr. 880/54/2007,
Curtea de Apel Craiova, secția penală, având pe rol soluționarea
cererii de executare a mandatelor europene de arestare emise pe numele
persoanelor solicitate I.S. și P.A., cu ocazia deliberărilor s-a
constatat existența unei divergențe și s-a procedat conform
dispozițiilor art. 308 pct. 5 C. proc. pen., în sensul că a repus
cauza pe rol pentru soluționarea în complet de divergență.
După repunerea pe rol a
cauzei, la 22 februarie 2007, în complet de divergență, s-a amânat
cauza la 26 februarie 2007, pentru studierea dosarului.
La 26 februarie 2007, în
urma deliberărilor asupra cauzei, efectuate în completul de
divergență, s-a decis că se impun relații suplimentare de
la autoritățile franceze privind împrejurările în care au fost
săvârșite infracțiunile cu indicarea momentului, locului,
rolului concret și gradului de participare a fiecăruia, motiv pentru
care s-a repus cauza pe rol.
La 27 februarie 2007,
Tribunalul de Mare Instanță din Lyon a transmis informațiile
solicitate.
Ca urmare, cauza s-a reluat
la 2 martie 2007, dată la care completul de judecată s-a
pronunțat.
Cu privire la critica
adresă de apărare, în sensul că nu s-au arătat motivele
divergenței, nu este întemeiată deoarece, membrii completului de
judecată, au depășit starea de divergență, opinând în
sensul completării informațiilor cu date suplimentare de la
Tribunalul Lyon.
Așa încât, în mod
corect, la 2 martie 2007, instanța s-a pronunțat în completul format
din cei doi judecători.
Încheierea nu este
lovită de nulitate absolută, așa cum susțin
apărătorii recurenților, deoarece completul a fost format din 3
judecători numai datorită stării de divergență.
Or, fiind
depășită această stare, s-a revenit la componența
completului de judecată îndrituit cu soluționarea cauzei pe fond.
Referitor la susținerea
că judecătorul care a emis mandatul de arestare este incompatibil, se
constată că este nefondată deoarece mandatul de arestare a fost
emis de autoritățile judiciare de la Lyon și nu de un
judecător român.
Instanța română
este investită doar cu cererea de executare a mandatelor europene de
arestare emise pe numele persoanelor solicitate.
În acest sens, instanța
a verificat conținutul mandatelor europene de arestare emise pe numele
recurenților și a constatat că acesta corespunde cerințelor
art. 79 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Autoritatea de executare
română nu are atribuții de verificare a temeiniciei probelor sau
indiciilor în baza cărora s-a emis mandatul european de executare.
Față de motivul de
recurs prin care se solicită desființarea măsurii arestării
și punerea în libertate a inculpatului, Înalta Curte apreciază
că, în cauză, se impune măsura arestării, fiind îndeplinite
condițiile de formă ale mandatului european de arestare.
Art. 88 din Legea nr. 302/2004
reglementează cazurile în care autoritatea judiciară română de
executare refuză executarea mandatului european de arestare.
Raportând acest text de lege
la cauză se constată că nu se regăsește nici una din
ipotezele arătate în lege pentru a se proceda în sensul solicitat de
avocații recurenților, respectiv de refuz al executării acestor
mandate.
De asemenea, în cauză
au fost respectate drepturile persoanelor arestate în baza unui mandat european
de arestare, astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 91 din
Legea nr. 302/2004.
Față de toate
aceste considerente, Înalta Curte constată că încheierea atacată
este legală și temeinică, nefiind motive de casare a acesteia.
În consecință, vor
fi respinse recursurile declarate, ca nefondate, cu obligarea recurenților
la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate,
recursurile declarate de persoanele solicitate I.S. și P.A. împotriva
sentinței penale nr. 22 din 2 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția
penală, pronunțată în dosarul nr. 880/54/2007.
Obligă recurenții la
plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 120 lei.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 14 martie 2007.