ÎCCJ, decizie (scj.ro #84141)

Mandat european de arestare. Compunerea completului. Complet de divergență. Arestarea persoanei solicitate Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare Indice alfabetic : Drept procesual penal - mandat european de arestare - compunerea completului - complet de divergență - arestarea persoanei solicitate C. proc . pen ., art . 308 alin. (5) Legea nr . 302/2004, art . 88 1 , art . 89 1. În procedura de executare a unui mandat european de arestare, completul de judecată este format, potrivit art . 88 1 alin. (1) din Legea nr . 302/2004, din doi judecători.

Dacă, în cadrul procedurilor prealabile reglementate în art . 88 1 din Legea nr . 302/2004, unanimitatea nu poate fi întrunită cu privire la solicitarea de informații suplimentare autorității judiciare emitente a mandatului european de arestare, această chestiune se soluționează în complet de divergență, potrivit art . 308 alin. (5) C. proc . pen ., format din trei judecători. În acest caz, după soluționarea divergenței din cadrul procedurilor prealabile, cauza privind executarea mandatului european de arestare se soluționează pe fond în complet format din doi judecători, iar nu în complet de divergență. 2. Instanța română dispune arestarea persoanei solicitate prin încheiere motivată, în temeiul art . 89 alin. (3) din Legea nr . 302/2004, fără a emite un mandat de arestare, întrucât arestarea se dispune în procedura de executare a unui mandat european de arestare emis de autoritatea judiciară din statul solicitant.

I.C.C.J ., secția penală, decizia nr . 1451 din 14 martie 2007 Prin sentința nr . 22 din 2 martie 2007, Curtea de Apel Craiova, Secția penală, a dispus executarea mandatelor europene de arestare emise de Curtea de Apel Lyon - Tribunalul de Mare Instanță Lyon pe numele persoanelor solicitate I.S . și P.A . și predarea acestora către statul solicitant sub condiția prevăzută în art . 87 alin. (2) din Legea nr . 302/2004, menținând starea de arest în vederea predării.

Recursurile declarate de persoanele solicitate, prin care s-a susținut, între altele, că hotărârea este lovită de nulitate absolută deoarece completul de divergență format din trei judecători care s-a pronunțat cu privire la procedurile prealabile trebuia să se regăsească și la judecata pe fond a cauzei, iar judecătorul care a emis mandatul de arestare este incompatibil să judece cauza pe fond, sunt nefondate . Prin încheierea din 22 februarie 2007, Curtea de Apel Craiova, Secția penală, având pe rol soluționarea cererii de executare a mandatelor europene de arestare emise pe numele persoanelor solicitate I.S . și P.A ., cu ocazia deliberărilor, a constatat existența unei divergențe referitoare la completarea informațiilor cu date suplimentare de la Tribunalul de Mare Instanță Lyon și a procedat conform dispozițiilor art . 308 alin. (5) C. proc . pen ., în sensul că a repus cauza pe rol pentru soluționarea în complet de divergență.

După repunerea pe rol a cauzei, la 22 februarie 2007, în complet de divergență, s-a amânat cauza la 26 februarie 2007, pentru studierea dosarului. La 26 februarie 2007, în urma deliberărilor, efectuate în completul de divergență, s-a decis că se impun relații suplimentare de la autoritățile franceze privind împrejurările în care au fost săvârșite infracțiunile, cu indicarea momentului, locului, rolului concret și a gradului de participare a fiecăruia, motiv pentru care s-a repus cauza pe rol. La 27 februarie 2007, Tribunalul de Mare Instanță Lyon a transmis informațiile solicitate. Ca urmare, cauza s-a reluat la 2 martie 2007, dată la care completul de judecată, format din doi judecători, s-a pronunțat.

Încheierea nu este lovită de nulitate absolută, așa cum susțin apărătorii recurenților, deoarece completul a fost format din trei judecători numai datorită stării de divergență. Or, fiind depășită această stare, s-a revenit la componența completului de judecată îndrituit cu soluționarea cauzei pe fond. Referitor la susținerea că judecătorul care a emis mandatul de arestare este incompatibil, se constată că aceasta este nefondată , deoarece mandatul de arestare a fost emis de autoritățile judiciare din Lyon , iar nu de un judecător român. Instanța română este investită numai cu cererea de executare a mandatelor europene de arestare emise pe numele persoanelor solicitate. În acest sens, instanța a verificat conținutul mandatelor europene de arestare emise pe numele recurenților și a constatat că acesta corespunde cerințelor art . 79 alin. (1) din Legea nr . 302/2004.

Față de aceste considerente, recursurile persoanelor solicitate au fost respinse.