ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2862/2007

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 63

din 15 mai 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală, s-a dispus executarea

mandatelor europene de arestare emise de Tribunalul de Mare Instanță din

Marsilia privind persoanele solicitate: C.M. și T.S. și predarea acestora către

autoritățile solicitante, sub condiția prevăzută de art. 87 alin. (2) din Legea

nr. 302/2004.

S-a menținut starea de

arest, în continuare, în vederea predării și s-a stabilit ca toate cheltuielile

judiciare să rămână în sarcina statului.

Pentru a pronunța această

soluție prima instanță a reținut că Tribunalul de Mare Instanță din Marsilia a

emis mandate de arestare europene pe numele celor două persoane pentru

săvârșirea până la data de 2 martie 2006 la Marsilia și Toulon și în cursul

anului 2006 pe teritoriul statului francez a mai multor infracțiuni respectiv

escrocherii comise de bandă organizată, falsificare de carduri de plată sau

retrageri de numerar și uz și tăinuire de carduri de plată contrafăcute sau

falsificate, prevăzute și pedepsite cu sancțiuni privative de libertate de

maxim 10 ani de Codul monetar și financiar francez și de Codul penal francez.

După verificarea prealabilă

impusă de art. 88

1

din Legea nr. 302/2004 și reținerea celor două

persoane de către procuror, prin încheierea din 13 martie 2007 a Curții de Apel

Craiova s-a dispus în baza art. 89 alin. (3) din aceeași lege, arestarea

acestor persoane, soluția rămânând definitivă prin respingerea recursurilor prin

decizia penală nr. 1515 din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală.

Audiate de către instanță,

persoanele solicitate și-au exprimat opoziția cu privire la predarea lor către

autoritățile franceze susținând că nu se fac vinovate de săvârșirea faptelor reținute

în mandatele europene și că datele de stare civilă nu ar fi reale.

De asemenea, persoanele

solicitate au mai invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.

79 lit. c), art. 89 alin. (2) și (3) și art. 88 din Legea nr. 302/2004,

respinsă prin decizia nr. 419 din 30 mai 2007 a Curții Constituționale.

S-a apreciat de instanța de

fond că mandatele europene de arestare emise pe numele celor două persoane

solicitate îndeplinesc condițiile a formă prevăzute de art. 79 lit. d) și e)

din Legea nr. 302/2004 fiind precizate natura și încadrarea juridică a faptelor

și fiind descrise circumstanțele în care au fost comise infracțiunile,

momentele, locurile și gradul de implicare al respectivelor persoane și că nu

există motive de refuz sau condiționare a predării.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs în termen legal persoanele solicitate C.M. și T.S. care au

susținut că dispoziția de executare a mandatelor europene nu este legală în

raport cu prevederile art. 5 și 6 din C.E.A.D.O.L.F. și ale art. 88, art. 88

1

și 74 din Legea nr. 302/2004, că măsura arestării a fost luată în ședința

secretă, că același complet s-a soluționat pe fondul cauzei și totodată că nu

sunt prevăzute garanțiile procesuale pe care le vor avea persoanele în fața

autorităților judiciare franceze.

S-a solicitat admiterea recursului,

casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei.

Recursul declarat nu este

întemeiat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 77 din Legea nr. 302/2004 mandatul european de arestare este

o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat

membru al Uniunii Europene în vederea arestării și predării către un alt stat

membru, a unei persoane pentru efectuarea urmăririi penale, a judecății sau în

scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.

Mandatul european de

arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce

în conformitate cu dispozițiile Deciziei cadru a Consiliului nr. 584/ JAI din

13 iunie 2002 și trebuie să cuprindă informațiile prevăzute de art. 79 din legea

arătată.

Din examinarea dispozițiilor

art. 77, 88

1

, 89, 90 și 94 din Legea nr. 302/2004 privitoare la punerea

în executare a mandatului european de arestare se constată că judecătorul român

hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, numai după ce,

potrivit legii, a verificat în prealabil, dacă au fost respectate condițiile

necesare referitoare la emiterea mandatului, el neputându-se pronunța cu

privire la temeinicia urmăririi sau la oportunitatea arestării, decât cu

atingerea principiului referitor la recunoașterea reciprocă a hotărârilor

penale, ceea ce nu este admisibil.

Or, în cauză, prima instanță

respectând dispozițiile legale evocate și constatând că nu există impedimente

la executare din cele prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004, a dispus în

mod corect punerea în executare a mandatelor europene de arestare și predarea

celor două persoane cu respectarea condiției prevăzute de art. 87 alin. (2) din

aceeași lege.

Persoanele solicitate vor

avea desigur posibilitatea de a-și exercita în cadrul procedurilor ce se vor

desfășura în fața autorităților judiciare solicitante drepturile procesual

penale statornicite de legislația statului francez.

Privitor la susținerea

formulată în recurs în sensul că măsura arestării trebuia luată în ședința

publică aceasta nu poate fi primită.

Potrivit art. 12 din Legea nr.

302/2004 statul român are obligația de a asigura confidențialitatea cererilor

statului solicitant în domeniile reglementate de această lege, astfel că măsura

arestării recurenților s-a luat în baza art. 89 din aceeași lege, în mod

corect, în camera de consiliu.

De altfel, împotriva

încheierii din 13 martie 2007 a Curții de Apel Craiova prin care cele două

persoane au fost arestate, s-a exercitat calea recursului, acesta fiind respins

prin decizia penală nr. 1515 din 19 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, constatându-se legală și temeinică măsura luată.

De asemenea, susținerea

formulată în sensul că judecătorii care au dispus arestarea erau incompatibili să

se pronunțe asupra executării mandatului european de arestare nu poate fi

primită, reținând, din examinarea dispozițiilor art. 89 și 90 din Legea nr. 302/2004

coroborate cu cele ale art. 292 C. proc. pen., că regula, în cursul acestei

proceduri speciale este cea a continuității completului de judecată.

Ca atare, nu sunt operante

incompatibilități conform art. 47 și 48 alin. (1) lit. a) din același cod, care

privesc judecata.

Față de considerentele ce

preced constatând nefondate criticile formulate, Curtea, urmează, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a respinge recursurile

declarate de persoanele solicitate C.M. și T.S. cu obligarea acestora la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de persoanele solicitate C.M. și T.S. împotriva sentința

penale nr. 63 din 15 mai 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurenții persoane

solicitate să plătească statului suma de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 mai 2007.