ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1798/2010

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 28 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 10314/101/2008, Curtea de Apel Craiova - ca instanță de apel - în baza art. 139 alin. (1), (3) 5 C. proc. pen. a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților G.M. și P.V.A., cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145 1 C. proc. pen. Instanța a stabilit, totodată, și obligațiile pe care urmează să le respecte inculpații, în conformitate cu prevederile art. 145 1 alin. (1) 1 C. proc. pen., pe durata măsurii. Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că cei doi inculpați au fost arestați preventiv, în temeiul art. 148 lit. f) C. proc.

pen., prin încheierea nr. 20 din 30 noiembrie 2008 a Tribunalului Mehedinți, având în vedere că aceștia au fost depistați de organele de poliție în timp ce efectuau operațiuni financiare la un ATM aparținând R.B. din Orșova, folosind carduri contrafăcute. Asupra inculpatului G.M. au fost găsite 39 carduri, înscrisuri ce conțineau coduri pin și suma de 17.450 lei, iar în autoturismul inculpatului P.V. s-au găsit 19 carduri, două liste cu coduri pin și suma de 13.160 lei. S-a apreciat de către judecătorul însărcinat cu soluționarea propunerii de arestare preventivă că în cauză există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor, sumele mari de bani retrase ilegal din bancomate și rezonanța unor astfel de fapte în rândul comunității.

Măsura a fost prelungită în cursul urmăririi penale, inculpații fiind apoi trimiși în judecată în stare de arest. Prin sentința penală nr. 199 din 25 mai 2009 Tribunalul Mehedinți i-a condamnat pe cei doi inculpați la pedepsele rezultante de câte 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 24 pct. 2 din Legea 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Mehedinți și inculpații G.M. și P.V.A., cauza fiind înregistrată la data de 2 iulie 2009 pe rolul Curții de Apel Craiova. Instanța a apreciat, la termenul din 28 aprilie 2010, că în prezent una dintre condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., avută în vedere la arestarea preventivă, respectiv existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nu mai este îndeplinită. În acest sens, s-a arătat că pericolul pentru ordinea publică trebuie apreciat nu numai cu referire la gravitatea faptei și a pedepsei posibile de aplicat, ci și la alte împrejurări, cum ar fi: caracterul inculpaților, moralitatea lor, domiciliul, profesia, legăturile familiale. Inculpații sunt la primul conflict cu legea penală, au dat declarații amănunțite în cauză iar pericolul a scăzut odată cu timpul petrecut în detenție preventivă. Apelând la jurisprudența C.E.D.O., instanța a relevat că pericolul pentru ordinea publică nu poate fi invocat de o manieră abstractă, autoritățile trebuind să se bazeze pe probe, nu pe prezumții și presupuneri.

În cauză s-a concluzionat că în prezent nu mai pot fi identificate probe concrete din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol pentru ordinea publică și că, odată puși în libertate, aceștia s-ar putea sustrage procesului penal, ar influența aflarea adevărului sau ar săvârși noi infracțiuni. Împotriva acestei încheieri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Se susține, prin motivele scrise și concluziile orale, că și în prezent se menține pericolul pentru ordinea publică ce ar exista prin punerea în libertate a inculpaților, persistând rezonanța socială negativă a faptelor, de comiterea cărora sunt bănuiți aceștia și impunându-se să se acorde prioritate protejării ordinii publice, existând pericolul ca, odată lăsați în liberate, să-și reia activitatea infracțională.

Asemenea, s-a arătat că nu a fost încălcat nici termenul rezonabil de arestare preventivă, deși inculpații sunt în detenție preventivă de circa un an și jumătate, întrucât prelungirea în timp nu este datorată organelor judiciare ci complexității cauzei și conduitei procesuale a inculpaților, necooperante. Verificând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova este fondat. În cauză inculpații au fost arestați preventiv prin încheierea nr. 20 din 30 noiembrie 2008 a Tribunalului Mehedinți, în considerarea cazului prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen. S-a reținut, în adevăr, cum consemnează și instanța de apel, că la data de 28 noiembrie 2008 inculpații au fost prinși în flagrant în timp ce efectuau operațiuni de retragere sume de bani la un ATM aparținând R.B. din Orșova, folosind carduri contrafăcute, ocazie cu care s-au descoperit asupra inculpaților alte zeci de carduri, înscrisuri ce conțineau coduri pin și diferite sume de bani. Ceea ce nu a mai consemnat instanța în conturarea activității infracționale de săvârșirea căreia sunt bănuiți inculpații, este că urmare cercetărilor, au fost descoperite la domiciliile acestora alte dovezi, care arată gradul înalt de pregătire în comiterea fărădelegilor și amploarea actelor de această natură.

Astfel, la domiciliul inculpatului P.V.A. au fost descoperite 147 carduri, liste cu coduri pin și suma de 900 lei, iar la domiciliul inculpatului G.M. alte 38 carduri, liste cu coduri pin și suma de 1700 lei. Asemenea, s-a mai stabilit că inculpații au efectuat operațiuni de retragere sume de bani cu carduri contrafăcute și de la bancomate aparținând B.C.R. și B.R.D. din Orșova. Suma totală retrasă de pe 113 dintre cele 236 carduri găsite de inculpați, în perioada 1 octombrie – 28 noiembrie 2008, în mod fraudulos, este de 241.650 lei. Prin sentința penală nr. 199 din 25 mai 2009 Tribunalul Mehedinți i-a condamnat pe cei doi inculpați la pedepsele rezultante de câte 5 ani închisoare cu executare în regim privativ de libertate.

Este necontestat că infracțiunile de săvârșirea cărora sunt bănuiți inculpații prezintă un ridicat grad de pericol social. La toate cele arătate mai sus, este semnificativ de relevat și că sumele de bani au fost retrase prin carduri contrafăcute din conturi emise de instituții bancare din străinătate, în special Italia, ceea ce evocă posibilul caracter transnațional al actelor infracționale. Gradul de pericol social al faptelor nu se confundă cu pericolul concret pentru ordinea publică ce ar rezulta din lăsarea în libertate a inculpaților însă nici nu este exclus, regăsindu-se în acesta din urmă, alături de alte date circumstanțiale, dintre care sunt de evidențiat cele privind rezonanța în colectivitate a unor astfel de fapte, amplificată de frecvența acestora și posibilitatea repetării lor, susținută de multitudinea datelor descoperite la percheziții.

Toate aceste date definitorii pentru pericolul pentru ordinea publică se completează cu starea de neliniște și sentimentul de insecuritate și injustiție resimțit de comunitate în cazul lăsării în libertate a inculpaților. Față de complexitatea cauzei, conduita procesuală a inculpaților și probele a căror administrare a fost cerută în apărare, durata arestării preventive este rezonabilă, inculpații fiind lipsiți de libertate în prezent și în baza condamnării pronunțate de un tribunal competent, chiar dacă hotărârea nu este definitivă. Împrejurările la care face trimitere instanța, de luat în seamă la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, respectiv caracterul și moralitatea inculpaților, domiciliul, profesia și legăturile lor familiale, nu sunt noi, ci ele au existat încă din momentul arestării inculpaților, așa încât nu se constată, în cauză, încetarea temeiurilor care au determinat privarea de libertate.

Față de cele ce preced, admițând recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, va fi casată încheierea atacată numai cu privire la dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților G.M. și P.V.A. cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145 1 C. proc. pen., pe care o va înlătura. Înalta Curte, pentru motivele arătate, va menține arestarea preventivă a inculpaților sus-numiți, în conformitate cu dispozițiile art. 160 b alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova împotriva încheierii din 28 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în Dosarul nr. 10314/101/2008, privind pe inculpații G.M. și P.V.A. Casează încheierea atacată numai cu privire la dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților G.M. și P.V.A. cu măsura obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art. 145 1 C. proc. pen., pe care o înlătură. Menține arestarea preventivă a inculpaților G.M. și P.V.A. Onorariile apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 25 lei, se vor plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2010.