ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1457/2010

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 441 din data de 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, s-au dispus următoarele:

La data de 14 iulie 2008, lucrători din cadrul B.C.C.O. Craiova, s-au sesizat din oficiu cu faptul că pe raza municipiului Craiova, își desfășoară activitatea o grupare infracțională ce are în preocupări fraude cu carduri bancare, coordonată de G.N., că sus-numitul se deplasează frecvent în țări ale Uniunii Europene de regulă Germania, unde cu ajutorul unor complici copiază datele cardurilor bancare de la ATM-uri, date care apoi sunt transferate pe „blancuri" cu ajutorul cărora accesează, fără drept ATM-urile băncilor din România.

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpații G.C.D. și G.N. din infracțiunile prevăzute de art. 24 pct. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. în două infracțiuni, respectiv infracțiuni prev. de art. 24 pct. 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și infr. prev de art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza disp. art. 24 pct. 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă pe fiecare dintre inculpații G.N., cetățean român, divorțat, un copil major, fără antecedente penale, și G.C.D., studii medii, căsătorit, fără copii, stagiul militar satisfăcut, cetățean român, fără antecedente penale, la câte 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă pe aceeași inculpați la câte 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 25 din Legea nr. 365/2002 condamnă pe aceeași inculpați la câte 2 ani închisoare.

În baza disp. art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă pe aceeași inculpați la câte 4 ani închisoare.

În baza disp. art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă pe aceeași inculpați la câte 4 ani închisoare.

În baza disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. fiecare inculpat va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Deduce arestul preventiv de la 18 noiembrie 2008 la zi pentru inculpatul G.C.D., respectiv de la 4 iulie 2009 la zi pentru inculpatul G.N. și menține starea de arest a inculpaților.

Pe durata executării pedepsei inculpaților le sunt interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 118 lit. b), c), f) C. pen. confiscă de la inculpații G.C.D. și G.N. corpurile delicte conform proceselor-verbale de ridicare.

În baza disp. art. 118 lit. e) C. pen. confiscă de la fiecare inculpat suma de 34.109 RON.

Se ia act că BCR București, cu sediul în București, U.T.B. București, cu sediul în București, B.T. Cluj Napoca cu sediul în Cluj Napoca și B.G.S.G. București cu sediul în București, nu s-au constituit părți civile în cauză.

Obligă fiecare inculpat la câte 3.000 RON fiecare cheltuieli judiciare statului.

Cu apel în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă și inculpații arestați.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

S-a stabilit astfel că numitul G.N. săvârșea faptele infracționale împreună cu G.C.D., că în perioada 19 - 20 iulie 2008 cei doi inculpați, având asupra lor mai multe carduri bancare contrafăcute în modalitatea descrisă anterior, s-au deplasat în municipiul Craiova și în alte localități din județe limitrofe județului Dolj, ocazie cu care au retras, în mod repetat, anumite sume de bani.

Împotriva sentinței au declarat apel inculpații G.N. și G.C.D.

În motivele de apel, sentința a fost criticată sub următoarele aspecte:

- reindividualizarea pedepselor aplicate cu acordarea circumstanțelor atenuante;

- schimbarea modalității de executare în suspendare sub supraveghere sau suspendare condiționată.

Prin Decizia penală nr. 26 din data de 4 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus următoarele:

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații G.N. și G.C.D. (ambii deținuți în cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranță Craiova), împotriva Sentinței penale nr. 441 pronunțată la data de 22 octombrie 2009 de Tribunalul Dolj, secția penală, în Dosarul cu nr. 2434/63/2009.

Deduce, în continuare, detenția preventivă de la 22 octombrie 2009 la zi și menține arestarea preventivă față de ambii apelanți - inculpați.

Obligă apelanții - inculpați la plata a câte 30 RON fiecare cheltuieli judiciare statului, iar pe inculpatul - apelant G.N. și la plata a 300 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor rezultante stabilite pentru fiecare dintre apelanții - inculpați, se constată că regimul privativ de libertate este de natură a garanta reinserția socială a inculpaților, raportat la pericolul social concret produs prin activitatea infracțională, estimat în raport de sumele importante obținute de inculpați (68.318 RON) prin extrageri repetate de la ATM-uri bancare situate pe raza a trei județe (municipiile Craiova, Slatina, Filiași - în județul Dolj; Târgu Jiu, Turceni, Motru - în județul Gorj, și Râmnicu Vâlcea - în județul Vâlcea).

Criticile apelanților - inculpați, care vizează reținerea circumstanțelor personale atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen. (lipsa antecedentelor penale și sinceritatea manifestată în cursul procesului), apar astfel ca nefondate, întrucât, împrejurările personale favorabile au fost apreciate corespunzător în cauză prin stabilirea cuantumului pedepselor aplicate către minimul special.

Împotriva deciziei instanței de apel, au formulat recurs, inculpații G.N. și G.C.D., care critică soluția instanței de apel ca fiind netemeinică și nelegală, invocând motivul de casare prev. de disp. art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege).

Astfel inculpatul-recurent. G.N., solicită reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia avându-se în vedere circumstanțele reale în care s-a săvârșit fapta cât și cele personale (tânăr, a recunoscut fapta, regretă sincer, a avut o conduită bună după săvârșirea faptei, este căsătorit, are doi copii minori în întreținere).

Inculpatul recurent G.C.D., solicită reducerea pedepsei avându-se în vedere circumstanțele reale în care s-a comis fapta, cât și circumstanțele personale.

Solicită totodată să i se aplice dispozițiile legale referitoare la suspendarea executării pedepsei, față de împrejurarea că este tânăr, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, are o situație dificilă familială.

Examinând legalitatea și temeinicia soluției instanței de apel, din punct de vedere al motivelor de recurs, Înalta Curte constată criticile formulate ca fiind nefondate, urmând a se respinge recursurile formulate de recurenți ca nefondate, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a aplicat celor doi inculpați, pedepse just individualizate având în vedere disp. art. 72 C. pen., cât și circumstanțele reale și personale ale recurenților, prin prisma prejudiciului mare cauzat, care nu a fost recuperat, instituțiile bancare nu s-au constituit părți civile în cauză.

Astfel, cum rezultă din referatele de evaluare fiecare dintre inculpați are perspective de reintegrare în societate de nivel mediu, beneficiază de susținerea materială și morală a familiei, conștientizează pericolul faptelor săvârșite și nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.

Se apreciază astfel că pedeapsa închisorii situată spre minimul special prevăzut de lege pentru fiecare infracțiune săvârșită de fiecare inculpat, în speță urmând a se face aplicarea art. 33 - 34 C. pen., pedeapsa rezultată urmând a fi executată în regim de detenție, este de natură să asigure atingerea scopului general și special al prevenției sociale.

Față de această situație, cât și de faptul că recurenții abia în ultima cale de atac ordinară au înțeles să-și recunoască vinovăția, Înalta Curte apreciază că recursurile formulate sunt nefondate.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se vor respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații G.N. și G.C.D.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.N. și G.C.D. împotriva Deciziei penale nr. 26 din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive, pentru inculpatul G.C.D. de la 18 noiembrie 2008 la 16 aprilie 2010 iar pentru inculpatul G.N. de la 4 iulie 2009 la 16 aprilie 2010.

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință, publică azi 16 aprilie 2010.