ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4630/2010

Asupra recursurilor de față În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele: Prin Sentința penală nr. 681 din 15 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.Ș. la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 24 alin. (1) și (2), art. 25 și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul Y.N. la pedeapsa rezultantă de 4 ani. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpatul D.D. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare. S-a reținut astfel că, în perioada octombrie 2009 - ianuarie 2010, în realizarea, aceleiași rezoluții infracționale inculpații H.Ș., Y.N.

și D.D., s-au deplasat pe teritoriul României unde au instalat dispozitive confecționate artizanal de copiere a cardurilor, constând în fixarea la fanta de introducere a cardului în ATM aparținând B.C.R., amplasate pe raza Municipiului București, a unui dispozitiv electronic, destinat să rețină datele înscrise pe banda magnetică și în instalarea în partea superioară a display-ului a unui alt dispozitiv, destinat înregistrării video a momentului tastării codului de securitate PIN, informațiile astfel obținute fiind prelucrate și inscripționate pe diferiți suporți cu bandă magnetică pe care ulterior îi foloseau la retragerea frauduloasă a sumelor de bani din contul aparținând diferitelor persoane fizice.

În acest mod, inculpații au reușit, ca în decursul celor patru luni, să prejudicieze prin copierea informațiilor de pe banda magnetică a cardurilor și retragerile frauduloase, mai multor persoane fizice. Sub aspectul laturii subiective, vinovăția celor trei inculpați rezultă din faptul că se deplasau în România deținând dispozitive de copiere a cardurilor, pe care le montau pe monitoarele bancomatelor aparținând B.C.R. amplasate în București, ulterior procedând la prelucrarea datelor astfel copiate și inscripționarea acestora pe carduri false. Acestea din urmă erau ulterior puse în circulație de inculpați prin efectuarea operațiunea de retragere de numerar din conturile aferente cardurilor copiate.

Aceștia foloseau blancurile cunoscând că sunt falsificate cu intenția de a-și însuși sume de bani. Reținând vinovăția inculpaților, Tribunalul în raport de criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. a aplicat inculpaților pedeapsa de 4 ani, 4 ani și respectiv 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpați H.Ș., Y.N. și D.D., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, sub nr. 16591/3/2010. Prin încheierea de ședință din data de 2 decembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 16591/3/2010, în baza art. 300 2 C. proc. pen. a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive față de inculpați H.Ș., Y.N.

și D.D. Astfel, Curtea de Apel verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, în temeiul art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen., a constat că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri și nu au intervenit elemente noi care să justifice încetarea acesteia. S-a reținut, totodată că în cauză nu s-a depășit durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, inculpații fiind arestați din ianuarie 2010. Împotriva acestei încheieri de ședință au declarat, în termen legal, recurs inculpați H.Ș., Y.N. și D.D. fără a arăta în scris motivele de casare a încheierii de ședință atacate, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20 decembrie 2010 sub numărul 10437/1/2010.

La termenul fixat pentru soluționarea recursului, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenții inculpați, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii privative nu mai subzistă. Concluziile apărătorului recurenților inculpați, ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al fiecărui inculpat au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursul declarat de către inculpați H.Ș., Y.N. și D.D. prin prisma dispozițiilor prevăzute de art. 385 6 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursurile nefondate pentru considerentele ce se vor arăta: Astfel, Înalta Curte reține că în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 C. proc.

pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive; iar potrivit art. 160 b alin. (3) din același cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată menținerea stării de arest. Din examinarea actelor dosarului se constată că, împotriva inculpaților H.Ș., Y.N. și D.D. s-a luat măsura arestării preventive în baza art. 143 și art. 148 lit. c) și f) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 25 și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, constând în aceea că în perioada octombrie - decembrie 2009 Y.N., H.Ș.

și D.D. au venit din Bulgaria în România cu intenția de a frauda carduri bancare, ocazie cu care au montat dispozitive de copiere a cardurilor pe ATM-uri aparținând B.C.R., toate model N., prevăzute cu dispozitiv antiskimming, după care informațiile de pe banda magnetică a cardurilor bancare astfel copiate au fost descărcate din dispozitive, prelucrate și inscripționate pe cartele PVC cu bandă magnetică, cu care ulterior au efectuat tranzacții frauduloase la bancomate din București și Constanța.

Cu referire la cauza, Înalta Curte, apreciază că, în raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptei și de importanța relațiilor sociale încălcate de fiecare inculpat prin săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave, precum și de persoana fiecărui inculpat, lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, existând totodată temerea că dacă acesta ar fi pus în libertate s-ar sustrage judecății și executării pedepsei. De altfel, în cauză, măsura arestării preventive a recurenților inculpați este justificată și de existența, pe lângă cerințele prevăzute de art. 143 C. proc.

pen. și a cazului prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestora ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Faptul că a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză nu alterează prezumția de nevinovăție, limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii precum și în prevederile art. 5 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Având în vedere probatoriul administrat și soluția pronunțată de tribunal, Înalta Curte consideră că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menținerea acestei măsuri de către instanța de apel este pe deplin justificată în raport cu dispozițiile evocate coroborate cu cele ale art. 5 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Față de considerentele arătate, constatând nefondate criticile formulate de recurenții inculpați prin apărător, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații H.Ș., Y.N. și D.D. Împotriva încheierii din 2 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 16591/3/2010. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul cuvenit interpretului de limbă bulgară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 decembrie 2010.