ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2642/2010

Asupra recursului

penal de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 78 din 3 februarie 2010 Tribunalul București a condamnat

pe inculpatul P.P., fiul lui Y. și al M., la 1 an închisoare, pentru

infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 și la 2 ani

închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin.

(1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) și b) teza a II-a C. pen.

În baza art. 33

- 34 s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani

închisoare.

S-a computat

din durata pedepsei perioada arestului preventiv de la 15 august 2009 la zi.

În baza art. 117

C. pen. s-a dispus expulzarea inculpatului după executarea pedepsei.

S-au confiscat

de la inculpat o rolă scotch dublu adeziv, un telefon marca N. cu

cartelă sim, o machetă de telefon inscripționat, un dispozitiv

artizanal de copiere a cardurilor, un alt telefon marca N. de culoare argintie

cu cartelă sim.

S-au restituit

către inculpat un ceas marca F., 5 bancnote a câte 50 Leva, 1

bancnotă a 2 Leva, 6 documente în limba bulgară, autoturismul marca

P.

Inculpatul a

fost obligat la 3500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

hotărî astfel prima instanță a reținut că inculpatul

împreună cu o persoană neidentificată au instalat un dispozitiv

artizanal în zona de introducere a cardurilor bancare de la ATM aparținând BCR, situat în sectorul 2, cu ajutorul căruia au copiat

informații de pe banda magnetică a cardurilor aparținând mai

multor persoane care au efectuat tranzacții la bancomat, iar pentru copierea

codului de securitate pin au montat un dispozitiv electronic de filmat.

Cei doi

făptuitori au fost surprinși de lucrători ai B.C.C.O.

București în timp ce efectuau activitățile mai sus arătate,

fiind somați, inculpatul împreună cu cealaltă persoană au

fugit de la locul faptei. Se reține că unul a reușit să

dispară, lucrătorii de poliție neputând folosi armele din dotare

datorită trecătorilor din zonă, a căror viață ar

fi fost pusă în pericol.

Inculpatul P.P.

a fost reținut însă, percheziționat, asupra lui găsindu-se

obiectele descrise în conținutul expunerii.

Instanța

fondului a arătat că din concluziile raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 1067189 din 9 iulie 2009 întocmit de

Institutul pentru tehnologii avansate din cadrul S.R.I. cu privire la

dispozitivul artizanal de copiere a cardurilor bancare a rezultat că

dispozitivul confecționat din material plastic, montat de făptuitori

pe corpul bancomatului prezintă prin dimensiune, formă și

culoare similitudini constructive cu un echipament de tip „gură de

bancomat” care se poate monta cu ușurință peste panoul frontal

al unui echipament de tip ATM. Analiza conținutului memoriei

dispozitivului a condus la identificarea fișierului de dimensiune 93,5 MB.

A fost evidențiată o secvență de date a cărei

decodificare a condus la obținerea următorului șir alfa numeric

ce are o structură coerentă similară celei utilizate în

sistemele bancare: 4689180157573155=1008126.

Din adresa din 12

octombrie 2009 a BCR a rezultat că la data de 15 august 2009, ora 9:54:59

cardul bancar a fost tranzacționat la ATM-ul din sectorul 2.

Instanța

fondului a arătat că starea de fapt a fost reținută în baza

procesului verbal de prindere în flagrant, declarația martorului S.G.M.,

raportul de constatare tehnico-științifică mai sus citat,

adresele B.C.R. și declarațiile inculpatului.

Faptele

inculpatului P.P. de a instala un dispozitiv artizanal în zona de introducere a

cardurilor bancare cu ajutorul căruia a copiat informațiile de pe

banda magnetică a cardurilor aparținând mai multor persoane care au

efectuat tranzacții la acest bancomat, iar pentru copierea codului pin a

montat un dispozitiv electronic de filmat constituie elementele constitutive

ale infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea

falsificării instrumentelor de plată electronică și

complicitate la falsificarea instrumentelor de plată electronică

prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002 și, respectiv, art. 26 C.

pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 33 lit. a)

C. pen., a conchis instanța fondului.

Prin Decizia penală

nr. 97/ A din 22 aprilie 2010 Curtea de Apel București a admis apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpatul P.P. În baza art. 334 a schimbat încadrarea juridică dată

faptelor din art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002

în infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 26 C. pen. cu

referire la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

Instanța

apelului a înlăturat aplicarea art. 74 - 76 C. pen. și în baza art. 20

C. pen. rap. la art. 26 C. pen. cu referire la art. 24 alin. (1) din Legea

365/2002 l-a condamnat pe inculpatul P.P. la 3 ani închisoare. A făcut

și aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru

fiecare din cele 2 pedepse. În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului

drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe timp

de 2 ani pe lângă pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a făcut

aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și s-a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen.

Pentru a decide

astfel instanța de apel a constatat că este întemeiată critica

inculpatului referitoare la reținerea în sarcina sa a tentativei la

complicitate la infracțiunea de falsificare a instrumentelor de plată

în modalitatea prev. de art. 20 C. pen. și art. 26 C. pen. cu referire la art.

24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

Instanța

Curții de Apel București a motivat că hotărârea fondului

este greșită și pentru reținerea nejustificată în

favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74

lit. a) C. pen. referitoare la buna lui conduită înainte de

săvârșirea infracțiunii. S-a arătat că inculpatul a

săvârșit fapta cu altă persoană rămasă

neidentificată cu care inculpatul din cauză a premeditat venirea în

România și, deși surprins de poliție, inculpatul a încercat

să opună rezistență.

Instanța

apelului a arătat că prima instanță a acordat valoare de

circumstanță atenuantă lipsei antecedentelor penale și a

făcut aplicarea acestor circumstanțe doar pentru infracțiunea

prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea 365/2002,

omițând să procedeze în același mod și pentru cealaltă

infracțiune.

Referitor la

circumstanțele atenuante instanța apelului a arătat că este

netemeinică reținerea acesteia, motiv pentru care a înlăturat-o.

Împotriva

deciziei a declarat recurs inculpatul P.P. care nu l-a motivat în termenul

prev. de art. 385

10

din C. proc. pen. În concluziile sale orale a

criticat decizia atacată pentru modul de individualizare a pedepsei pe

care o consideră prea severă, acesta fiind un caz de casare ce poate

fi examinat și din oficiu de către instanță.

Înalta Curte

examinând recursul inculpatului conform art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen. constată că acesta este nefondat.

Potrivit art. 72

C. pen. referitor la criteriile generale de individualizare, la stabilirea

și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în

partea specială, de gradul de pericol social al faptei

săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările

care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Raportat la

aceste criterii Înalta Curte observă că inculpatul a intrat în

România împreună cu un alt cetățean bulgar cu voința

manifestă de a comite infracțiuni, respectiv pentru a obține

venituri pe căi ilegale în dauna cetățenilor din România.

Faptele inculpatului și ale persoanei neidentificate care a acționat

împreună cu acesta au fost premeditate, dovadă fiind obiectele

găsite asupra inculpatului.

Pe de altă

parte, Curtea observă că pedeapsa aplicată inculpatului este mai

aproape de limita minimă prevăzută de lege, că într-adevăr

nu există nici un motiv de atenuare a răspunderii penale a

inculpatului, astfel că o reducerea pedepsei ar fi nelegală. Potrivit

art. 52 C. pen. referitor la scopul pedepsei, aceasta este o măsură

de constrângere, un mijloc de reeducare a condamnatului, pedeapsa trebuind

să prevină săvârșirea de noi infracțiuni.

Or, în practica

instanței, aceasta constată o recrudescență a

infracțiunilor de genul celor comise de inculpat, infracțiuni

săvârșite de cetățeni străini care pătrund în

țară special în acest scop.

Examinând cauza

și potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte

constată că nu există nici un alt motiv de casare care ar putea

crea o situație mai favorabilă inculpatului.

Așa fiind,

va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului P.P., va computa din

pedeapsă durata reținerii și arestării preventive și-l

va obliga la 225 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25

lei, onorariul apărător din oficiu, se va avansa din fondurile M.J.L.C.

Curtea

apreciază că prestația apărătorului din oficiu care nu

a formulat motive scrise conform dispozițiilor art. 385

10

C.

proc. pen., cu 5 zile înaintea primului termen de judecată, și care

nu a pus nici concluzii orale în cauză, este suficient a fi

remunerată cu suma de 25 lei pentru studiul dosarului.

Onorariul

interpretului de limbă bulgară se va plăti din fondul Înaltei

Curții de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.P. împotriva Deciziei penale nr. 97/

A din 22 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din

pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și

arestării preventive de la 15 august 2009 la 2 iulie 2010.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 25 lei reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea

apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.

Onorariul

interpretului de limbă bulgară se va plăti din fondul Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică azi 2 iulie 2010.