ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2925/2010

Asupra recursurilor penale de față constată: Prin Sentința penală nr. 48/S din 28 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția penală, în Dosarul nr. 7231/62/2009, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea aceleiași instanțe din 5 februarie 2010, a fost soluționată acțiunea penală privind pe inculpații A. (fost L.) A.O., C.M.M. și S.L., după urmează: I. În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. (fost L.) A.O. la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de instrumente de plată electronice falsificate în vederea punerii lor în circulație.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la câte o pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de deținere de instrumente de plată electronice falsificate în vederea punerii lor în circulație (două fapte). În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, stabilindu-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 8 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza II-a și b) C. pen. În conformitate cu dispozițiile art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. a fost dedusă durata prevenției de la 09 aprilie 2009 la zi. II. În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.M.M. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de instrumente de plată electronice falsificate în vederea punerii lor în circulație.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza II-a și b) C. pen. În conformitate cu dispozițiile art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. a fost dedusă durata prevenției de la 09 aprilie 2009 la zi. III. În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata S.L. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de instrumente de plată electronice falsificate în vederea punerii lor în circulație. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza II-a și b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C. pen. În conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatei. În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privitoare la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei. S-a constatat că inculpata a fost reținută și arestată preventiv în perioada 09 aprilie 2009 - 06 iulie 2009. În baza art. 118 lit. a) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul C.M.M. a sumei de 7.070 RON, consemnată la C.E.C.

- Sucursala Brașov, conform dovezilor depuse la dosar. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unui memory stick de capacitate 2 Gb, culoare albastră, marca M., F.K.V. introdus în plic de culoare albastră și sigilat cu sigiliul tip M.A.I. nr. 16817 și 29 de card-uri din P.V.C. cu bandă magnetică introduse într-un plic de culoare albă sigilat cu sigiliul tip M.A.I. nr. 16685, obiecte depuse la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov. În temeiul art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul C.M.M. a unui telefon mobil marca N., 5 (cinci) telefoane mobile introduse într-un plic de culoare albastră sigilat cu sigiliul tip M.A.I. nr. 16685 și alte obiecte introduse într-un sac de nailon sigilat cu sigiliul tip M.A.I.

nr. 10846 către inculpatul A. (fost L.) A.O. Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 191 alin. (2) C. proc. pen. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: În seara zilei de 8 aprilie 2009, prin intermediul Serviciului de urgență 112, au fost sesizate organele de poliție din cadrul Secției nr. 4 Poliție Brașov cu privire la posibila folosire neautorizată de carduri bancare de către o persoană de sex masculin. Sesizarea fusese formulată de martorul C.V.A . Conform declarației martorului, persoana în cauză avea o înfățișare și un comportament suspect în sensul că purta ochelari cu lentile fumurii, deși era întuneric, și utilizase mai multe carduri în vederea retragerii de numerar.

Ca urmare, martorul a procedat la reținerea persoanei în cauză și a aflat de la aceasta că efectuase mai multe retrageri de numerar cu instrumente de plată ce nu îi aparțineau. În respectiva împrejurare, persoana suspectă a încercat să ofere martorului suma de 5.000 RON pentru a nu fi denunțată organelor de poliție. În aceste circumstanțe, organele de poliție au constatat că persoana depistată și reținută de martor era inculpatul C.M.M. La control efectuat asupra inculpatului a fost găsită suma de 7.070 RON, precum și un număr de 11 carduri din P.V.C. prevăzute cu bandă magnetică, descrise ca atare în procesul-verbal întocmit de organele de poliție, și o bucată de hârtie pe care erau scrise 11 rânduri cuprinzând diferite combinații de cifre și un telefon mobil.

După ce inculpatul a fost condus la sediul poliției, telefonul mobil al acestuia a înregistrat mai multe apeluri și mesaje SMS începând cu orele 21,00. În aceeași noapte, pe baza informațiilor furnizate de inculpatul C.M.M. au fost identificați și inculpații A.A.O. și S.L., pe raza localității Moeciu, județ Brașov. Cei doi inculpați au fost depistați și opriți în trafic, în autoturismul O., în timp ce se deplasau pe DN 73, direcția Brașov - Pitești, la circa 50 m de intersecția drumului național cu drumul de acces spre Complexul turistic "C.G." din localitatea Moeciu. După oprirea în trafic și sosirea la fața locului a lucrătorilor de poliție din cadrul B.C.C.O. Brașov, pe asfaltul din aproprierea mașinii, a fost găsit un memory stick, stabilindu-se ulterior că acesta fusese aruncat de inculpatul A.A.O.

De asemenea, în interiorul mașinii au fost găsite mai multe telefoane mobile descrise ca atare în procesul-verbal întocmit de organele de poliție. Totodată, înainte de conducerea inculpaților la sediul poliției, aceștia s-au deplasat împreună cu lucrătorii de poliție la Complexul turistic "C.G." din localitatea Moeciu, unde în prezența martorilor asistenți C.G. și D.S.I., într-un tomberon de gunoi situat lângă Vila "B." a fost găsită o sacoșă din plastic, despre care cei 2 inculpații au recunoscut că au aruncat-o înainte de a pleca de acolo. În interiorul sacoșei au fost descoperite mai multe ambalaje de telefoane mobile și 2 cartele SIM. În dimineața zilei de 9 aprilie 2009, la postul de poliție Moeciu a fost predată de martorul C.I.

o pungă de hârtie tip cadou ce conținea mai multe carduri din P.V.C. Respectiva pungă fusese găsită de martor în apropierea locului unde a avut loc oprirea în trafic a inculpaților A.A.O. și S.L., în interiorul acesteia fiind descoperite 18 carduri prinse în două pachete, precum și 2 bucăți de hârtie, pe care erau scrise 4 și, respectiv, 2 rânduri cu combinații de cifre. Din declarațiile inculpatului A.A.O. a rezultat că acesta fusese plecat în Italia de mai multe ori, ultima revenire în țară având loc în luna martie 2009. Conform recunoașterii efectuate, inculpatul primise de la o persoană neidentificată un număr de 30 carduri, unele dintre ele personalizate, pentru care a plătit câte 10 euro/card, fiind atenționat să nu le folosească în Italia, ci doar în anumite zone din România.

Odată cu cardurile, inculpatul A. a primit de la aceeași persoană și combinațiile de numere pentru fiecare card în parte (pin-urile aferente). La întoarcerea în țară, inculpatul i-a dat aproximativ 15 carduri inculpatului C.M., urmând ca sumele obținute din retragerea frauduloasă de numerar să fie împărțite între inculpați. În acest context, pentru a putea extrage sume de bani și pentru a nu folosi cardurile pe raza localității de domiciliu - Drobeta-Turnu Severin, inculpatul A. s-a hotărât să plece împreună cu concubina sa, inculpata S.L., într-o excursie în vestul țării, cazându-se, la data de 8/9 aprilie 2009, în Complexul "C.G." din localitatea Moeciu, județ Brașov. În seara zilei de 8 aprilie 2009, având asupra sa mai multe carduri dintre cele primite de la inculpatul A., inculpatul C.M.M.

a fost surprins în orașul Brașov, în fața ATM-ului nr. X aparținând B.T., în timp ce încerca să efectueze o serie de retrageri de numerar. La percheziția corporală efectuată asupra inculpatului C. au fost găsite 11 carduri din P.V.C. prevăzute cu bandă magnetică, o bucată de hârtie pe care erau scrise 11 rânduri cuprinzând diferite combinații de cifre și suma de 7.070 RON. Cu ocazia audierii, inculpatul C. a recunoscut că cele 11 carduri descoperite asupra sa erau din cele primite de la inculpatul A.A.O. Conform declarației inculpatului, acesta se întâlnise cu inculpatul A. în cursul același zile, în orașul Brașov. La întâlnire, participase și inculpata S.L. Și în cursul cercetării judecătorești, inculpații A.A.

și C.M. au recunoscut comiterea faptei, declarând că instrumentele de plată electronică falsificate erau deținute în vederea punerii lor în circulație. De asemenea, inculpatul A.A. a recunoscut că el procurase cardurile deținute de inculpatul C.M.M. și că îi spusese acestuia să efectueze retrageri de câte 1.000 RON de pe fiecare card, oferindu-i, totodată, și combinațiile de cifre necesare utilizării respectivelor instrumente de plată. Pe baza probatoriului administrat, prima instanță a constatat că inculpații erau vinovați de săvârșirea faptelor menționate în rechizitoriu, concluzie valabilă și în privința inculpatei S.L., concubina inculpatului A.A.O. Sub acest aspect au fost înlăturate susținerile în apărare ale inculpatei și declarațiile formulate de inculpații A.A.

și C.M. care au încercat să o disculpe de orice acuzație. S-a reținut astfel că inculpata declarase că nu știa despre proveniența cardurilor folosite de inculpatul A.A.O. și că extragerile de numerar pe care le efectuase au fost realizate conform instrucțiunilor primite de la inculpat. Având în vedere că cei doi inculpați se aflau într-o relație de concubinaj din anul 2005, că inculpatul A.A.O. obișnuia să absenteze din domiciliu și avea un cerc de prieteni cu comportament îndoielnic, iar în perioada imediat anterioară comiterii faptelor, inculpatul fusese plecat în Italia, prima instanță a constatat că inculpata a știut despre existența cardurilor falsificate și a acceptat să efectueze retragerile de numerar, cunoscând caracterul fraudulos al respectivelor operațiuni.

Cu relevanță în reținerea vinovăției inculpatei a fost menționată împrejurarea că instrumentele de plată folosite nu purtau numele inculpatului A. și că de fiecare dată când aceasta proceda la efectuarea unei retrageri de numerar, inculpatul îi comunica combinația de cifre aferentă cardului utilizat. În raport de aceste elemente, având în vedere și gradul de instrucție al inculpatei, prima instanță a concluzionat că implicarea infracțională a inculpatei era de necontestat. A fost menționată în acest sens și împrejurarea că inculpata îl însoțise pe concubinul său la Complexul "C.G.", unde a avut loc întâlnirea cu coinculpatul C.M. și, în condițiile în care toți trei s-au cazat într-o singură cameră, era imposibil să nu fi auzit discuțiile purtate în legătură cu activitatea infracțională ce urma a fi desfășurată.

S-a mai arătat că răspunderea penală a inculpatei în încadrarea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 nu era înlăturată de împrejurarea că instrumentele de plată falsificate nu erau deținute în mod continuu de către inculpată; conform probatoriului administrat, inculpatul A. îi înmâna inculpatei cardurile falsificate spre folosire, după care acestea îi erau imediat restituite. Ca urmare, s-a constatat că activitatea infracțională desfășurată de inculpații A.A., C.M. și S.L. se încadrează în prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, luându-se act că cercetările în cauză privind efectuarea de operațiuni frauduloase se instrumentează într-un dosar separat.

În ceea privește individualizarea judiciară a pedepselor pentru inculpați, aceasta s-a făcut cu observarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se seama de împrejurările de săvârșire a faptelor, natura și importanța valorilor sociale lezate, numărul cardurilor deținute, precum și de circumstanțele lor personale și conduita adoptată în proces. Pentru inculpatul A.A.O., s-a avut în vedere numărul mare de carduri falsificate descoperite asupra acestuia, precum și ușurința cu care le-a încredințat atât inculpatului C. cât și inculpatei S., în vederea efectuării de operațiuni frauduloase. Pe de altă parte, s-a reținut că inculpatul a avut un comportament procesual corespunzător în ceea ce privește propriile acuzații și faptul că se afla la primul conflict cu legea penală.

Această ultimă împrejurare a fost calificată drept circumstanță atenuantă judiciară în sensul art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub limita minimul special prevăzut de lege. Și pentru inculpatul C.M.M., a fost avut în vedere numărul mare de carduri falsificate deținute în vederea efectuării de operațiuni frauduloase și ușurința cu care a acceptat propunerea inculpatului A. privind obținerea de venituri ilicite. De asemenea, a fost avut în vedere mobilul infracțiunii, inculpatul în cauză fiind cunoscut ca un împătimit al jocurilor de noroc, cu datorii acumulate din acest motiv. Atitudinea procesuală corespunzătoare avută în fața organelor judiciare în ceea ce privește recunoașterea propriilor acuzații și lipsa antecedentelor penale a fost reținută de prima instanță ca circumstanță atenuantă conform art. 74 lit. a) C. pen.

În privința inculpatei S.L., aceeași circumstanță atenuantă judiciară a fost reținută în considerarea lipsei antecedentelor penale și a bunei conduite manifestate în general înainte de punerea sub acuzare. Ca urmare, având în vedere și faptul că inculpata deținuse un număr mai redus de carduri falsificate, prima instanță a considerat că scopul sancțiunii penale poate fi atins și fără privare de libertate, în condițiile art. 81 C. pen. Pentru ceilalți doi inculpați, s-a apreciat că reeducarea și reinserția socială nu poate fi obținută decât prin executarea în regim de detenție a pedepselor aplicate. Complementar rezolvării acțiunii penale, instanța a dispus și confiscarea de la inculpatul C.M.M.

a sumei de 7.070 RON obținută din extragerile de numerar efectuate cu cardurile falsificate, dar și a unui memory stick de capacitate 2 Gb, de culoare albastră, marca M., F.K.V. și 29 de carduri din P.V.C. cu bandă magnetică descoperite asupra inculpaților, măsură de siguranță luată conform art. 118 lit. a) și b) C. pen. Au fost restituite către inculpații A.A.O. și C.M.M. telefoanele mobile ridicate de organele de poliție, constatându-se că respectivele bunuri nu aveau legătură cu comiterea faptelor. Hotărârea pronunțată în cauză a fost atacată cu apel de către inculpații A.A., C.M. și S.L., precum și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov. Apelul procurorului a vizat nelegala confiscare a sumei de 7.070 RON de la inculpatul C.M.M., precum și greșita individualizare a pedepselor aplicate în cauză prin reținerea de circumstanțe atenuante judiciare și suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru inculpata S.L.

Greșita individualizare a modalității de executare a pedepselor a fost criticată și în apelurile inculpaților A.A.O. și C.M.M., solicitându-se ca în raport de buna conduită avută înainte și după comiterea faptelor și situația personală actuală să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor. Prin apelul inculpatei S.L., a fost criticată soluția de condamnare pronunțată de prima instanță, susținându-se că din probele administrate nu rezulta ca inculpata să fi cunoscut că instrumentele de plată primite de la inculpatul A. erau falsificate și că acceptase să efectueze retrageri de numerar în aceste condiții. Prin Decizia penală nr. 37/AP din 12 mai 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise toate apelurile declarate în cauză și desființată în parte sentința primei instanțe în ceea ce privește greșita condamnare a inculpatei S.L.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, greșita condamnare a inculpatului A.A.O. pentru instigare la comiterea aceleiași infracțiuni și nelegala confiscare a sumei de 7.070 RON de la inculpatului C.M.M., iar în rejudecare: I. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei S.L. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de instrumente de plată electronice falsificate în vederea punerii lor în circulație prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002. II. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și b) C. pen.

aplicată inculpatului A.A.O. și repuse în individualitatea lor pedepsele componente. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A.A.O. pentru instigare la comiterea infracțiunii la deținere de instrumente de plată electronică falsificate în vederea punerii în circulație prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) Legea nr. 365/2002 - faptă comisă față de inculpata S.L. În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse a câte 2 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 și art. 25 C. pen.

rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 8 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. III. A fost înlăturată dispoziția de confiscare a sumei de 7.070 RON de la inculpatul C.M.M. și menținută măsura de siguranță a confiscării speciale de la inculpatul A.A.O. a unui memory stick de capacitate 2 Gb, culoare albastră, marca M., F.K.V. și 29 de carduri din P.V.C. cu bandă magnetică, obiecte aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

În considerentele deciziei din apel s-a arătat că prima instanță reținuse în mod corespunzător situația de fapt și stabilise întemeiat vinovăția inculpaților A.A.O. și C.M.M. în săvârșirea faptelor menționate în rechizitoriu, din probele administrate în cauză rezultând că inculpații au fost deținut mai multe instrumente de plată electronică falsificate în vederea punerii lor în circulație, ceea ce constituie infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic. De asemenea, s-a constatat că răspunderea penală a inculpatului A.A.O. fusese corect angajată și pentru fapta de a fi instigat la comiterea infracțiunii sus-menționate pe inculpatul C.M.M., rezultând că acest inculpat furnizase cardurile falsificate și determinase luarea rezoluției infracționale.

În schimb, instanța de apel a constatat că activitatea desfășurată de inculpata S.L. fusese greșit încadrată ca infracțiune de deținere de instrumente de plată electronică în vederea punerii lor în circulație în contextul în care probatoriul administrat demonstrase că inculpata nu deținuse cardurile falsificate decât strict necesar efectuării de retrageri frauduloase. Or, pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii era necesar să existe o acțiune de primire și păstrare a instrumentelor de plată falsificate, fapta având caracter continuu. Ca atare, instanța de apel a constatat că spre deosebire de ceilalți doi inculpați care au deținut cardurile asupra lor un interval de timp mai îndelungat, primindu-le și păstrându-le în vederea punerii lor în circulație, în cazul inculpatei S.L.

contactul material cu instrumentul de plată electronică falsificat a fost de scurtă durată și exclusiv pe timpul impus de efectuarea tranzacțiilor de la bancomate, împrejurare în care nu erau îndeplinite cerințele laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 365/2002. S-a mai arătat că raportat la obiectul sesizării instanței prin rechizitoriu nu era permisă analizarea conduitei inculpatei din perspectiva dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 privitoare la punerea în circulație de instrumentele de plată electronică falsificate, având în vedere că pentru efectuarea operațiunilor de retragere de la bancomate, se dispusese disjungerea și continuarea cercetărilor într-un dosar separat.

Prin urmare, constatând neîndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 365/2002 reținută în sarcina inculpatei prin rechizitoriu, instanța de apel a dispus achitarea acesteia, conform art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Corelativ, și în privința inculpatului A.A.O. s-a dispus achitarea de sub acuza instigării la comiterea aceleiași infracțiuni, reținându-se că răspunderea penală nu putea fi angajată în cazul în care instigatul nu săvârșise o faptă care să constituie infracțiune. De asemenea, s-a constatat că și măsura de siguranță a confiscării speciale a sumei de 7.070 RON de la inculpatul C.M.M. era nelegală întrucât respectiva sumă de bani nu rezultase din săvârșirea infracțiunii pentru care a avut loc sesizarea instanței, ci din folosirea frauduloasă a cardurilor bancare, faptă pentru care se dispusese însă disjungerea și continuarea cercetărilor într-un dosar separat.

Tot astfel, instanța de apel a constatat că deși corectă în conținut măsura confiscării speciale a unui memory stick de capacitate 2 Gb, de culoare albastră, marca M., F.K.V. și a 29 carduri din P.V.C. cu bandă magnetică dispusă în primă instanță, aceasta nu era suficient precizată cu privire la inculpatul față de care urma a fi executată. Ca atare, reținând că măsura de siguranță a confiscării speciale se ia numai față de persoana care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și observând că bunurile anterior menționate aparțineau inculpatului A.A.O., instanța de apel a dispus luarea măsurii exclusiv împotriva acestui inculpat.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor pentru inculpați, instanța de apel a constatat că prima instanță valorificase corespunzător atât circumstanțele personale ale inculpaților, cât și celelalte elemente referitoare la natura și gravitatea faptei în sine, neexistând temeiuri de aplicare a unui regim sancționator mai sever și nici împrejurări care să justifice schimbarea modalității de executare a pedepsei. Ca urmare, numai în limitele arătate, au fost admise apelurile parchetului și ale inculpaților și desființată hotărârea primei instanțe. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpații A.A.O. și C.M.M.

Prin recursul procurorului, invocându-se incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 1 și pct. 14 C. proc. pen., hotărârea instanței de apel a fost criticată pentru nelegala achitare a inculpatei S.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, susținându-se că în mod eronat s-a considerat că fapta reținută în sarcina inculpatei nu întrunește elementele constitutive ale respectivei infracțiunii, precum și pentru greșita individualizare în cuantum a pedepselor aplicate inculpaților A.A.O. și C.M.M., prin reținerea de circumstanțe atenuante judiciare. În cadrul criticii referitoare la greșita achitare a inculpatei, s-a arătat că pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 este suficient să se probeze că deținerea instrumentelor falsificate nu a avut caracter accidental și că acestea erau deținute în vederea punerii lor în circulație.

În speță, chiar dacă deținerea cardurilor falsificate nu a fost de lungă durată, a rezultat neechivoc că acestea s-au aflat în posesia inculpatei și au fost folosite pentru efectuarea mai multor extrageri frauduloase de numerar. Or, în condițiile în care era realizată infracțiunea scop, nu se putea reține inexistența infracțiunii mijloc, deținerea de carduri falsificate de către inculpată având ca scop efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos. În subsidiar, s-a solicitat să se constate că fapta inculpatei era încadrabilă în dispozițiile art. 221 C. pen. sau ale art. 264 C. pen., sens în care se impunea schimbarea de încadrare juridică conform art. 334 C. proc. pen. Critica referitoare la greșita individualizare a pedepsei a fost susținută în raport de reținerea nejustificată a circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) în favoarea ambilor inculpați.

S-a arătat că inculpații nu au adoptat o poziție procesuală corespunzătoare, în condițiile în care, prin declarațiile formulate, au încercat să o disculpe pe coinculpata S.L., iar faptul că nu erau cunoscuți cu antecedente penale nu constituia o împrejurare care să reducă semnificativ periculozitatea socială a acestora, având în vedere gravitatea deosebită a infracțiunii și celelalte împrejurări ale comiterii faptei. La rândul său, inculpatul A.A.O. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen., solicitând achitarea pentru infracțiunea de instigare la deținere de instrumente de plată falsificate cu referire la inculpatul C.M.M., iar în subsidiar, reindividualizarea modalității de executare a pedepsei închisorii.

S-a arătat că probatoriul administrat în cauză nu demonstrează săvârșirea unor acte din partea inculpatului care să fi avut drept consecință determinarea infracțională a instigatului, simpla transmitere a cardurilor falsificate neavând valoarea unei instigări în sensul legii penale, în contextul în care ambii inculpați au avut reprezentarea consecințelor faptei și nu a existat nicio altă acțiune de influențare în luarea rezoluției infracționale. Referitor la individualizarea pedepsei, s-a arătat că buna comportare avută înainte și după săvârșirea faptei constituie o garanție suficientă că reeducarea inculpatului poate fi obținută prin neexecutarea pedepsei în regim penitenciar. Aceeași solicitare, circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., a fost formulată și în recursul inculpatului C.M.M., susținându-se în esență că motivele care au determinat reținerea circumstanței atenuate prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. justificau deopotrivă și suspendarea executării pedepsei. Examinând cauza în raport de criticile formulate care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 12, 14 și 17 2 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile nu sunt fondate considerentele avute în vedere fiind următoarele: Infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic sancționează punerea în circulație, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deținerea lor în vederea punerii în circulație.

Rezultă astfel că pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) este necesară săvârșirea unei acțiuni de punere în circulație a instrumentelor de plată falsificate ori de deținere a unor asemenea instrumente în scopul punerii lor în circulație. Prin deținere în accepțiunea normei de lege enunțate se înțelege primirea și păstrarea de instrumente falsificate un oarecare interval de timp, simplul contact material cu obiectele interzise la deținere neîndeplinind cerința laturii obiective a infracțiunii, definită printr-o activitate ce implică în mod necesar o prelungire în timp a acesteia. Or, din probele administrate în cauză, a rezultat că inculpata S.L. a avut asupra sa cardurile falsificate exclusiv pe timpul efectuării retragerilor de numerar, anterior acestui moment, cât și ulterior, instrumentele de plată falsificate aflându-se în posesia inculpatului A.A.O.

De altfel, cu privire la această stare de fapt nu s-au formulat obiecții de către acuzare, susținându-se doar că retragerea frauduloasă de numerar efectuată de inculpata în cauză nu putea fi obiectiv realizată în lipsa deținerii cardurilor falsificate. Cu privire la aspectul invocat, Înalta Curte arată că extragerile de bani efectuate prin utilizarea cardurilor falsificate se circumscrie faptei incriminate în art. 27 din Legea nr. 365/2002, iar ca situație premisă, respectiva infracțiune presupune faptul material al deținerii instrumentului de plată falsificat. Însă faptul material al deținerii instrumentului de plată falsificat nu atrage automat încadrarea faptei și în dispozițiile art. 24 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 365/2002, deținerea în acest caz constituind numai mijlocul prin care se realizează în mod obiectiv activitatea incriminată la art. 27 din lege.

Desigur, pentru situațiile în care primirea și păstrarea cardurilor depășește sfera actelor preparatorii, situându-se în timp la oarecare distanță de realizarea infracțiunii scop - extragerea frauduloasă de numerar - și concretizează prin durată o acțiune independentă de cea în vederea căreia se realizează, fapta constituie infracțiune conform art. 24 alin. (2) din lege. Ca urmare, soluția de achitare dispusă de instanța de apel cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 reținută în sarcina inculpatei S.L. prin rechizitoriu este corectă, fiind deplin justificată și concluzia vizând imposibilitatea legală de schimbare a încadrării juridice, în condițiile în care pentru fapta circumscrisă noii încadrări juridice nu operase învestirea instanței, efectuându-se cercetări într-un dosar disjuns la procuror.

De asemenea, în condițiile în care activitatea desfășurată de inculpata S.L. în legătură cu cardurile primite de la coinculpatul A.A.O. se află în curs de cercetare la organele de urmărire penală, urmând a fi stabilită și încadrarea juridică corespunzătoare acțiunilor săvârșite, nu poate fi luată în examinare solicitarea din recurs a procurorului vizând incidența în cauză a prevederilor art. 221 C. pen. ori ale art. 264 C. pen. Dincolo de faptul că între infracțiunile sus-menționate există deosebire de reglementare, caracterizarea juridică a activității inculpatei nu se poate face pe temeiul unei fapte ce constituie încă obiectul unei anchete în curs de derulare și în care urmează a se stabili încadrarea juridică corespunzătoare întregii activități desfășurate.

Ca atare, vor fi înlăturate criticile procurorului formulate în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. Pe cale de consecință, nu subzistă nici infracțiunea de instigare la deținerea de instrumente de plată electronică falsificate în vederea punerii lor în circulație reținută în sarcina inculpatului, în condițiile în care fapta la care s-a instigat nu constituie infracțiune. În schimb, Înalta Curte constată că elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni sunt îndeplinite cu referire la situația inculpatului C.M.M. Se reține în acest sens că instrumentele de plată falsificate au fost procurate de inculpatul A.A.O., acesta deținând și combinația de cifre necesară efectuării extragerilor frauduloase de numerar.

De asemenea, același inculpat a fost cel care l-a contactat pe coinculpatul C.M.M. și i-a prezentat în detaliu modalitatea de folosire a cardurile falsificate, cu referire la orașele în care puteau fi folosite, limita maximă a extragerii și combinația de cifre aferentă. Nimic din actele dosarului nu sugerează că, în absența intervenției inculpatului A.A.O., coinculpatul C.M.M. ar fi luat hotărârea de a comite infracțiunea. Sub acest aspect, este lipsită de relevanță împrejurare că și inculpatul C.M.M. a avut reprezentarea consecințelor faptei sale câtă vreme hotărârea de a săvârși infracțiunea a fost determinată de îndemnurile inculpatului A.A.O. Prin urmare, va fi înlăturată și critica inculpatului A.A.O.

vizând greșita sa condamnare pentru infracțiunea de instigare la deținerea de instrumente de plată electronică falsificate prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu referire la coinculpatul C.M.M. Examinând în continuare criticele formulate în recursul procurorului și ale inculpaților A.A.O. și C.M.M., Înalta Curte constată că pedepsele aplicate în cauză au fost corespunzător individualizate, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., dându-se eficiența cuvenită atât circumstanțelor personale ale fiecărui inculpat, cât și împrejurărilor în care s-a comis activitatea infracțională.

A fost avută în vedere natura și importanța valorilor sociale ocrotite și puse în pericol prin acțiunile ilicite, iar din această perspectivă, s-a reținut că fraudele informatice constituie infracțiuni deosebit de grave, atât prin raportare la amploarea pe care o înregistrează în prezent, cât și prin consecințele produse asupra încrederii publicului în siguranța operațiunilor efectuate prin intermediul instrumentelor de plată electronice. Pe de altă parte, s-a ținut seama și de conduita procesuală de ansamblu a inculpaților, precum și de comportamentul corespunzător al acestora înainte de comiterea faptelor. Buna conduită a inculpaților înainte de săvârșirea faptelor, dedusă din lipsa antecedentelor penale și, în general, atitudinea corespunzătoare în familie și în societate, evidențiată ca atare de actele și înscrisurile depuse în circumstanțiere, au fost reținute ca elemente de natură a releva o periculozitatea socială mai redusă a inculpaților.

Și în opinia Înaltei Curți toate aceste elemente sunt deosebit de relevante în operațiunea de individualizare a pedepsei, neputând fi ignorate în aprecierea periculozității sociale pe care o prezintă inculpații. Pedeapsa trebuie să fie justă și echitabilă, corespunzătoare șansei de reeducare pe care o prezintă inculpatul. Or, în cauză, datele ce circumstanțiază persoana inculpaților justifică aplicarea unui regim sancționator mai blând, împrejurările reținute în favoare atrăgând valabil incidența prevederilor art. 74 lit. a) C. pen. Ca urmare, nu există temeiuri care să justifice aplicarea unui regim sancționator mai sever sau mai blând, împrejurările invocate în defavoare, cât și cele favorabile inculpaților, fiind valorificate prin limitele de pedeapsă stabilite de prima instanță.

De asemenea, se constată că și executarea în regim penitenciar a pedepsei constituie o modalitate adecvată de individualizare a executării sancțiunilor penale, apreciindu-se, în acord cu instanțele anterioare, că reeducarea inculpaților și prevenirea generală poate fi asigurată în acest mod. Prin urmare, se constată că toate aspectele invocate de parchet și apărare au fost corect evaluate de instanțe, neexistând temeiuri care să justifice reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaților nici în cuantum, nici în ceea ce privește modalitatea de executare, criticile formulate în acest sens fiind nefondate. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de parchet și inculpații A.A.O.

și C.M.M., constatând legalitatea și temeinicia deciziei atacate sub toate aspectele invocate. Va deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata prevenției la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și 3 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpații A. (fost L.) A.O. și C.M.M. împotriva Deciziei penale nr. 37/AP din 12 mai 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 9 aprilie 2009 la 25 august 2010. Obligă recurentul inculpat A. (fost L.) A.O. la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. 14 Obligă recurentul inculpat C.M.M. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 august 2010.