ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2925/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2925/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor

penale de față constată:

Prin Sentința penală nr. 48/S din 28 ianuarie

2010 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția penală, în Dosarul nr.

7231/62/2009, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea aceleiași instanțe

din 5 februarie 2010, a fost soluționată acțiunea penală privind pe inculpații

A. (fost L.) A.O., C.M.M. și S.L., după urmează:

I. În baza art. 24

alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit.

c) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. (fost L.) A.O. la pedeapsa de

2 ani și 8 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de deținere de instrumente de plată electronice falsificate în

vederea punerii lor în circulație.

În baza art. 25 C.

pen. rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 74 lit.

a) și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la câte o

pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.

pen., pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de deținere de instrumente de

plată electronice falsificate în vederea punerii lor în circulație (două

fapte).

În baza art. 33 lit.

a) - 34 lit. b) și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate

inculpatului, stabilindu-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2

ani și 8 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza II-a și b) C. pen.

În conformitate cu

dispozițiile art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a

inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. a fost dedusă durata prevenției de la

09 aprilie 2009 la zi.

II. În baza art. 24 alin.

(2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C.

pen., a fost condamnat inculpatul C.M.M. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni

închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

deținere de instrumente de plată electronice falsificate în vederea punerii lor

în circulație.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza II-a și b) C. pen.

În conformitate cu

dispozițiile art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a

inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. a fost dedusă durata prevenției de la

09 aprilie 2009 la zi.

III. În baza art. 24

alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit.

c) C. pen., a fost condamnată inculpata S.L. la pedeapsa de 2 ani închisoare și

2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere

de instrumente de plată electronice falsificate în vederea punerii lor în

circulație.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza II-a și b) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani

închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art.

82 C. pen.

În conformitate cu

dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei

accesorii aplicate inculpatei.

În baza art. 359 C.

proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

privitoare la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei.

S-a constatat că

inculpata a fost reținută și arestată preventiv în perioada 09 aprilie 2009 -

06 iulie 2009.

În baza art. 118 lit.

a) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul C.M.M. a sumei de 7.070 RON,

consemnată la C.E.C. - Sucursala Brașov, conform dovezilor depuse la dosar.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus

confiscarea unui memory stick de capacitate 2 Gb, culoare albastră, marca M.,

F.K.V. introdus în plic de culoare albastră și sigilat cu sigiliul tip M.A.I.

nr. 16817 și 29 de card-uri din P.V.C. cu bandă magnetică introduse într-un

plic de culoare albă sigilat cu sigiliul tip M.A.I. nr. 16685, obiecte depuse

la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov.

În temeiul art. 169

C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul C.M.M. a unui telefon

mobil marca N., 5 (cinci) telefoane mobile introduse într-un plic de culoare

albastră sigilat cu sigiliul tip M.A.I. nr. 16685 și alte obiecte introduse

într-un sac de nailon sigilat cu sigiliul tip M.A.I. nr. 10846 către inculpatul

A. (fost L.) A.O.

Au fost obligați

inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 191 alin.

(2) C. proc. pen.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

În seara zilei de 8

aprilie 2009, prin intermediul Serviciului de urgență 112, au fost sesizate

organele de poliție din cadrul Secției nr. 4 Poliție Brașov cu privire la

posibila folosire neautorizată de carduri bancare de către o persoană de sex

masculin.

Sesizarea fusese

formulată de martorul C.V.A

.

Conform declarației

martorului, persoana în cauză avea o înfățișare și un comportament suspect în

sensul că purta ochelari cu lentile fumurii, deși era întuneric, și utilizase

mai multe carduri în vederea retragerii de numerar.

Ca urmare, martorul a

procedat la reținerea persoanei în cauză și a aflat de la aceasta că efectuase

mai multe retrageri de numerar cu instrumente de plată ce nu îi aparțineau.

În respectiva

împrejurare, persoana suspectă a încercat să ofere martorului suma de 5.000 RON

pentru a nu fi denunțată organelor de poliție.

În aceste

circumstanțe, organele de poliție au constatat că persoana depistată și

reținută de martor era inculpatul C.M.M.

La control efectuat

asupra inculpatului a fost găsită suma de 7.070 RON, precum și un număr de 11

carduri din P.V.C. prevăzute cu bandă magnetică, descrise ca atare în

procesul-verbal întocmit de organele de poliție, și o bucată de hârtie pe care

erau scrise 11 rânduri cuprinzând diferite combinații de cifre și un telefon

mobil.

După ce inculpatul a

fost condus la sediul poliției, telefonul mobil al acestuia a înregistrat mai

multe apeluri și mesaje SMS începând cu orele 21,00.

În aceeași noapte, pe

baza informațiilor furnizate de inculpatul C.M.M. au fost identificați și

inculpații A.A.O. și S.L., pe raza localității Moeciu, județ Brașov.

Cei doi inculpați au

fost depistați și opriți în trafic, în autoturismul O., în timp ce se deplasau

pe DN 73, direcția Brașov - Pitești, la circa 50 m de intersecția drumului

național cu drumul de acces spre Complexul turistic "C.G." din

localitatea Moeciu.

După oprirea în

trafic și sosirea la fața locului a lucrătorilor de poliție din cadrul B.C.C.O.

Brașov, pe asfaltul din aproprierea mașinii, a fost găsit un memory stick,

stabilindu-se ulterior că acesta fusese aruncat de inculpatul A.A.O.

De asemenea, în

interiorul mașinii au fost găsite mai multe telefoane mobile descrise ca atare

în procesul-verbal întocmit de organele de poliție.

Totodată, înainte de

conducerea inculpaților la sediul poliției, aceștia s-au deplasat împreună cu

lucrătorii de poliție la Complexul turistic "C.G." din localitatea

Moeciu, unde în prezența martorilor asistenți C.G. și D.S.I., într-un tomberon

de gunoi situat lângă Vila "B." a fost găsită o sacoșă din plastic,

despre care cei 2 inculpații au recunoscut că au aruncat-o înainte de a pleca

de acolo.

În interiorul sacoșei

au fost descoperite mai multe ambalaje de telefoane mobile și 2 cartele SIM.

În dimineața zilei de

9 aprilie 2009, la postul de poliție Moeciu a fost predată de martorul C.I. o

pungă de hârtie tip cadou ce conținea mai multe carduri din P.V.C.

Respectiva pungă

fusese găsită de martor în apropierea locului unde a avut loc oprirea în trafic

a inculpaților A.A.O. și S.L., în interiorul acesteia fiind descoperite 18

carduri prinse în două pachete, precum și 2 bucăți de hârtie, pe care erau

scrise 4 și, respectiv, 2 rânduri cu combinații de cifre.

Din declarațiile

inculpatului A.A.O. a rezultat că acesta fusese plecat în Italia de mai multe

ori, ultima revenire în țară având loc în luna martie 2009.

Conform recunoașterii

efectuate, inculpatul primise de la o persoană neidentificată un număr de 30

carduri, unele dintre ele personalizate, pentru care a plătit câte 10 euro/card, fiind atenționat să nu le folosească în Italia, ci doar

în anumite zone din România.

Odată cu cardurile,

inculpatul A. a primit de la aceeași persoană și combinațiile de numere pentru

fiecare card în parte (pin-urile aferente).

La întoarcerea în

țară, inculpatul i-a dat aproximativ 15 carduri inculpatului C.M., urmând ca

sumele obținute din retragerea frauduloasă de numerar să fie împărțite între

inculpați.

În acest context,

pentru a putea extrage sume de bani și pentru a nu folosi cardurile pe raza

localității de domiciliu - Drobeta-Turnu Severin, inculpatul A. s-a hotărât să

plece împreună cu concubina sa, inculpata S.L., într-o excursie în vestul

țării, cazându-se, la data de 8/9 aprilie 2009, în Complexul "C.G."

din localitatea Moeciu, județ Brașov.

În seara zilei de 8

aprilie 2009, având asupra sa mai multe carduri dintre cele primite de la

inculpatul A., inculpatul C.M.M. a fost surprins în orașul Brașov, în fața

ATM-ului nr. X aparținând B.T., în timp ce încerca să efectueze o serie de

retrageri de numerar.

La percheziția

corporală efectuată asupra inculpatului C. au fost găsite 11 carduri din P.V.C.

prevăzute cu bandă magnetică, o bucată de hârtie pe care erau scrise 11 rânduri

cuprinzând diferite combinații de cifre și suma de 7.070 RON.

Cu ocazia audierii,

inculpatul C. a recunoscut că cele 11 carduri descoperite asupra sa erau din

cele primite de la inculpatul A.A.O.

Conform declarației

inculpatului, acesta se întâlnise cu inculpatul A. în cursul același zile, în

orașul Brașov. La întâlnire, participase și inculpata S.L.

Și în cursul

cercetării judecătorești, inculpații A.A. și C.M. au recunoscut comiterea

faptei, declarând că instrumentele de plată electronică falsificate erau

deținute în vederea punerii lor în circulație.

De asemenea,

inculpatul A.A. a recunoscut că el procurase cardurile deținute de inculpatul

C.M.M. și că îi spusese acestuia să efectueze retrageri de câte 1.000 RON de pe

fiecare card, oferindu-i, totodată, și combinațiile de cifre necesare

utilizării respectivelor instrumente de plată.

Pe baza probatoriului

administrat, prima instanță a constatat că inculpații erau vinovați de

săvârșirea faptelor menționate în rechizitoriu, concluzie valabilă și în

privința inculpatei S.L., concubina inculpatului A.A.O.

Sub acest aspect au

fost înlăturate susținerile în apărare ale inculpatei și declarațiile formulate

de inculpații A.A. și C.M. care au încercat să o disculpe de orice acuzație.

S-a reținut astfel că

inculpata declarase că nu știa despre proveniența cardurilor folosite de

inculpatul A.A.O. și că extragerile de numerar pe care le efectuase au fost

realizate conform instrucțiunilor primite de la inculpat.

Având în vedere că

cei doi inculpați se aflau într-o relație de concubinaj din anul 2005, că

inculpatul A.A.O. obișnuia să absenteze din domiciliu și avea un cerc de

prieteni cu comportament îndoielnic, iar în perioada imediat anterioară

comiterii faptelor, inculpatul fusese plecat în Italia, prima instanță a

constatat că inculpata a știut despre existența cardurilor falsificate și a

acceptat să efectueze retragerile de numerar, cunoscând caracterul fraudulos al

respectivelor operațiuni.

Cu relevanță în

reținerea vinovăției inculpatei a fost menționată împrejurarea că instrumentele

de plată folosite nu purtau numele inculpatului A. și că de fiecare dată când

aceasta proceda la efectuarea unei retrageri de numerar, inculpatul îi comunica

combinația de cifre aferentă cardului utilizat.

În raport de aceste

elemente, având în vedere și gradul de instrucție al inculpatei, prima instanță

a concluzionat că implicarea infracțională a inculpatei era de necontestat.

A fost menționată în

acest sens și împrejurarea că inculpata îl însoțise pe concubinul său la

Complexul "C.G.", unde a avut loc întâlnirea cu coinculpatul C.M. și,

în condițiile în care toți trei s-au cazat într-o singură cameră, era imposibil

să nu fi auzit discuțiile purtate în legătură cu activitatea infracțională ce

urma a fi desfășurată.

S-a mai arătat că

răspunderea penală a inculpatei în încadrarea prevăzută de art. 24 alin. (2)

din Legea nr. 365/2002 nu era înlăturată de împrejurarea că instrumentele de

plată falsificate nu erau deținute în mod continuu de către inculpată; conform

probatoriului administrat, inculpatul A. îi înmâna inculpatei cardurile

falsificate spre folosire, după care acestea îi erau imediat restituite.

Ca urmare, s-a

constatat că activitatea infracțională desfășurată de inculpații A.A., C.M. și

S.L. se încadrează în prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002,

luându-se act că cercetările în cauză privind efectuarea de operațiuni

frauduloase se instrumentează într-un dosar separat.

În ceea privește

individualizarea judiciară a pedepselor pentru inculpați, aceasta s-a făcut cu

observarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se seama de

împrejurările de săvârșire a faptelor, natura și importanța valorilor sociale

lezate, numărul cardurilor deținute, precum și de circumstanțele lor personale

și conduita adoptată în proces.

Pentru inculpatul

A.A.O., s-a avut în vedere numărul mare de carduri falsificate descoperite

asupra acestuia, precum și ușurința cu care le-a încredințat atât inculpatului

C. cât și inculpatei S., în vederea efectuării de operațiuni frauduloase.

Pe de altă parte, s-a

reținut că inculpatul a avut un comportament procesual corespunzător în ceea ce

privește propriile acuzații și faptul că se afla la primul conflict cu legea

penală.

Această ultimă

împrejurare a fost calificată drept circumstanță atenuantă judiciară în sensul

art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub limita minimul

special prevăzut de lege.

Și pentru inculpatul

C.M.M., a fost avut în vedere numărul mare de carduri falsificate deținute în

vederea efectuării de operațiuni frauduloase și ușurința cu care a acceptat

propunerea inculpatului A. privind obținerea de venituri ilicite.

De asemenea, a fost

avut în vedere mobilul infracțiunii, inculpatul în cauză fiind cunoscut ca un

împătimit al jocurilor de noroc, cu datorii acumulate din acest motiv.

Atitudinea procesuală

corespunzătoare avută în fața organelor judiciare în ceea ce privește

recunoașterea propriilor acuzații și lipsa antecedentelor penale a fost

reținută de prima instanță ca circumstanță atenuantă conform art. 74 lit. a) C.

pen.

În privința

inculpatei S.L., aceeași circumstanță atenuantă judiciară a fost reținută în

considerarea lipsei antecedentelor penale și a bunei conduite manifestate în

general înainte de punerea sub acuzare.

Ca urmare, având în

vedere și faptul că inculpata deținuse un număr mai redus de carduri

falsificate, prima instanță a considerat că scopul sancțiunii penale poate fi

atins și fără privare de libertate, în condițiile art. 81 C. pen.

Pentru ceilalți doi

inculpați, s-a apreciat că reeducarea și reinserția socială nu poate fi

obținută decât prin executarea în regim de detenție a pedepselor aplicate.

Complementar

rezolvării acțiunii penale, instanța a dispus și confiscarea de la inculpatul

C.M.M. a sumei de 7.070 RON obținută din extragerile de numerar efectuate cu

cardurile falsificate, dar și a unui memory stick de capacitate 2 Gb, de

culoare albastră, marca M., F.K.V. și 29 de carduri din P.V.C. cu bandă

magnetică descoperite asupra inculpaților, măsură de siguranță luată conform

art. 118 lit. a) și b) C. pen.

Au fost restituite

către inculpații A.A.O. și C.M.M. telefoanele mobile ridicate de organele de

poliție, constatându-se că respectivele bunuri nu aveau legătură cu comiterea

faptelor.

Hotărârea pronunțată

în cauză a fost atacată cu apel de către inculpații A.A., C.M. și S.L., precum

și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.

Apelul procurorului a

vizat nelegala confiscare a sumei de 7.070 RON de la inculpatul C.M.M., precum

și greșita individualizare a pedepselor aplicate în cauză prin reținerea de circumstanțe

atenuante judiciare și suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru

inculpata S.L.

Greșita

individualizare a modalității de executare a pedepselor a fost criticată și în

apelurile inculpaților A.A.O. și C.M.M., solicitându-se ca în raport de buna

conduită avută înainte și după comiterea faptelor și situația personală actuală

să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor.

Prin apelul

inculpatei S.L., a fost criticată soluția de condamnare pronunțată de prima

instanță, susținându-se că din probele administrate nu rezulta ca inculpata să

fi cunoscut că instrumentele de plată primite de la inculpatul A. erau

falsificate și că acceptase să efectueze retrageri de numerar în aceste

condiții.

Prin Decizia penală

nr. 37/AP din 12 mai 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru

cauze cu minori, au fost admise toate apelurile declarate în cauză și

desființată în parte sentința primei instanțe în ceea ce privește greșita

condamnare a inculpatei S.L. pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2)

din Legea nr. 365/2002, greșita condamnare a inculpatului A.A.O. pentru

instigare la comiterea aceleiași infracțiuni și nelegala confiscare a sumei de

7.070 RON de la inculpatului C.M.M., iar în rejudecare:

I. În baza art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea

inculpatei S.L. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de instrumente de

plată electronice falsificate în vederea punerii lor în circulație prevăzută de

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002.

II. A fost

descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare și 2 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza II-a și b) C. pen. aplicată inculpatului A.A.O. și repuse în individualitatea

lor pedepsele componente.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea

inculpatului A.A.O. pentru instigare la comiterea infracțiunii la deținere de

instrumente de plată electronică falsificate în vederea punerii în circulație

prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) Legea nr. 365/2002 -

faptă comisă față de inculpata S.L.

În baza art. 33 lit.

a) și 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse a câte 2 ani și 8

luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen. aplicate inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 și art. 25

C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplicarea

art. 74 lit. a) C. pen., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de

2 ani și 8 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

III. A fost

înlăturată dispoziția de confiscare a sumei de 7.070 RON de la inculpatul

C.M.M. și menținută măsura de siguranță a confiscării speciale de la inculpatul

A.A.O. a unui memory stick de capacitate 2 Gb, culoare albastră, marca M.,

F.K.V. și 29 de carduri din P.V.C. cu bandă magnetică, obiecte aflate la Camera

de corpuri delicte a Tribunalului Brașov.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

În considerentele

deciziei din apel s-a arătat că prima instanță reținuse în mod corespunzător

situația de fapt și stabilise întemeiat vinovăția inculpaților A.A.O. și C.M.M.

în săvârșirea faptelor menționate în rechizitoriu, din probele administrate în

cauză rezultând că inculpații au fost deținut mai multe instrumente de plată

electronică falsificate în vederea punerii lor în circulație, ceea ce

constituie infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 365/2002 privind comerțul electronic.

De asemenea, s-a

constatat că răspunderea penală a inculpatului A.A.O. fusese corect angajată și

pentru fapta de a fi instigat la comiterea infracțiunii sus-menționate pe

inculpatul C.M.M., rezultând că acest inculpat furnizase cardurile falsificate

și determinase luarea rezoluției infracționale.

În schimb, instanța

de apel a constatat că activitatea desfășurată de inculpata S.L. fusese greșit

încadrată ca infracțiune de deținere de instrumente de plată electronică în

vederea punerii lor în circulație în contextul în care probatoriul administrat

demonstrase că inculpata nu deținuse cardurile falsificate decât strict necesar

efectuării de retrageri frauduloase.

Or, pentru realizarea

laturii obiective a infracțiunii era necesar să existe o acțiune de primire și

păstrare a instrumentelor de plată falsificate, fapta având caracter continuu.

Ca atare, instanța de

apel a constatat că spre deosebire de ceilalți doi inculpați care au deținut

cardurile asupra lor un interval de timp mai îndelungat, primindu-le și

păstrându-le în vederea punerii lor în circulație, în cazul inculpatei S.L.

contactul material cu instrumentul de plată electronică falsificat a fost de

scurtă durată și exclusiv pe timpul impus de efectuarea tranzacțiilor de la

bancomate, împrejurare în care nu erau îndeplinite cerințele laturii obiective

a infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) teza a II-a din Legea nr.

365/2002.

S-a mai arătat că

raportat la obiectul sesizării instanței prin rechizitoriu nu era permisă

analizarea conduitei inculpatei din perspectiva dispozițiilor art. 24 alin. (2)

teza I din Legea nr. 365/2002 privitoare la punerea în circulație de

instrumentele de plată electronică falsificate, având în vedere că pentru

efectuarea operațiunilor de retragere de la bancomate, se dispusese disjungerea

și continuarea cercetărilor într-un dosar separat.

Prin urmare,

constatând neîndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 24 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 365/2002 reținută în sarcina

inculpatei prin rechizitoriu, instanța de apel a dispus achitarea acesteia,

conform art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Corelativ, și în

privința inculpatului A.A.O. s-a dispus achitarea de sub acuza instigării la

comiterea aceleiași infracțiuni, reținându-se că răspunderea penală nu putea fi

angajată în cazul în care instigatul nu săvârșise o faptă care să constituie

infracțiune.

De asemenea, s-a

constatat că și măsura de siguranță a confiscării speciale a sumei de 7.070 RON

de la inculpatul C.M.M. era nelegală întrucât respectiva sumă de bani nu

rezultase din săvârșirea infracțiunii pentru care a avut loc sesizarea

instanței, ci din folosirea frauduloasă a cardurilor bancare, faptă pentru care

se dispusese însă disjungerea și continuarea cercetărilor într-un dosar

separat.

Tot astfel, instanța

de apel a constatat că deși corectă în conținut măsura confiscării speciale a

unui memory stick de capacitate 2 Gb, de culoare albastră, marca M., F.K.V. și

a 29 carduri din P.V.C. cu bandă magnetică dispusă în primă instanță, aceasta

nu era suficient precizată cu privire la inculpatul față de care urma a fi executată.

Ca atare, reținând că

măsura de siguranță a confiscării speciale se ia numai față de persoana care a

săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și observând că bunurile anterior

menționate aparțineau inculpatului A.A.O., instanța de apel a dispus luarea

măsurii exclusiv împotriva acestui inculpat.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepselor pentru inculpați, instanța de apel a

constatat că prima instanță valorificase corespunzător atât circumstanțele

personale ale inculpaților, cât și celelalte elemente referitoare la natura și

gravitatea faptei în sine, neexistând temeiuri de aplicare a unui regim

sancționator mai sever și nici împrejurări care să justifice schimbarea

modalității de executare a pedepsei.

Ca urmare, numai în

limitele arătate, au fost admise apelurile parchetului și ale inculpaților și

desființată hotărârea primei instanțe.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Brașov și inculpații A.A.O. și C.M.M.

Prin recursul

procurorului, invocându-se incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17

1

și pct. 14 C. proc. pen., hotărârea instanței de apel a

fost criticată pentru nelegala achitare a inculpatei S.L. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002,

susținându-se că în mod eronat s-a considerat că fapta reținută în sarcina

inculpatei nu întrunește elementele constitutive ale respectivei infracțiunii,

precum și pentru greșita individualizare în cuantum a pedepselor aplicate

inculpaților A.A.O. și C.M.M., prin reținerea de circumstanțe atenuante

judiciare.

În cadrul criticii referitoare la greșita achitare a

inculpatei, s-a arătat că pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 24

alin. (2) din Legea nr. 365/2002 este suficient să se probeze că deținerea

instrumentelor falsificate nu a avut caracter accidental și că acestea erau

deținute în vederea punerii lor în circulație.

În speță, chiar dacă

deținerea cardurilor falsificate nu a fost de lungă durată, a rezultat

neechivoc că acestea s-au aflat în posesia inculpatei și au fost folosite

pentru efectuarea mai multor extrageri frauduloase de numerar.

Or, în condițiile în

care era realizată infracțiunea scop, nu se putea reține inexistența

infracțiunii mijloc, deținerea de carduri falsificate de către inculpată având

ca scop efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În subsidiar, s-a

solicitat să se constate că fapta inculpatei era încadrabilă în dispozițiile

art. 221 C. pen. sau ale art. 264 C. pen., sens în care se impunea schimbarea

de încadrare juridică conform art. 334 C. proc. pen.

Critica referitoare

la greșita individualizare a pedepsei a fost susținută în raport de reținerea

nejustificată a circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a)

în favoarea ambilor inculpați.

S-a arătat că

inculpații nu au adoptat o poziție procesuală corespunzătoare, în condițiile în

care, prin declarațiile formulate, au încercat să o disculpe pe coinculpata

S.L., iar faptul că nu erau cunoscuți cu antecedente penale nu constituia o

împrejurare care să reducă semnificativ periculozitatea socială a acestora,

având în vedere gravitatea deosebită a infracțiunii și celelalte împrejurări

ale comiterii faptei.

La rândul său,

inculpatul A.A.O. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen., solicitând achitarea pentru infracțiunea de

instigare la deținere de instrumente de plată falsificate cu referire la

inculpatul C.M.M., iar în subsidiar, reindividualizarea modalității de executare

a pedepsei închisorii.

S-a arătat că

probatoriul administrat în cauză nu demonstrează săvârșirea unor acte din

partea inculpatului care să fi avut drept consecință determinarea infracțională

a instigatului, simpla transmitere a cardurilor falsificate neavând valoarea

unei instigări în sensul legii penale, în contextul în care ambii inculpați au

avut reprezentarea consecințelor faptei și nu a existat nicio altă acțiune de

influențare în luarea rezoluției infracționale.

Referitor la

individualizarea pedepsei, s-a arătat că buna comportare avută înainte și după

săvârșirea faptei constituie o garanție suficientă că reeducarea inculpatului

poate fi obținută prin neexecutarea pedepsei în regim penitenciar.

Aceeași solicitare,

circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., a fost formulată și în recursul inculpatului C.M.M., susținându-se

în esență că motivele care au determinat reținerea circumstanței atenuate

prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. justificau deopotrivă și suspendarea

executării pedepsei.

Examinând cauza în

raport de criticile formulate care se încadrează în cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 12, 14 și 17

2

C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile nu sunt fondate

considerentele avute în vedere fiind următoarele:

Infracțiunea

prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul

electronic sancționează punerea în circulație, în orice mod, a instrumentelor

de plată electronică falsificate sau deținerea lor în vederea punerii în

circulație.

Rezultă astfel că

pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) este necesară

săvârșirea unei acțiuni de punere în circulație a instrumentelor de plată

falsificate ori de deținere a unor asemenea instrumente în scopul punerii lor

în circulație.

Prin deținere în

accepțiunea normei de lege enunțate se înțelege primirea și păstrarea de

instrumente falsificate un oarecare interval de timp, simplul contact material

cu obiectele interzise la deținere neîndeplinind cerința laturii obiective a

infracțiunii, definită printr-o activitate ce implică în mod necesar o

prelungire în timp a acesteia.

Or, din probele

administrate în cauză, a rezultat că inculpata S.L. a avut asupra sa cardurile

falsificate exclusiv pe timpul efectuării retragerilor de numerar, anterior

acestui moment, cât și ulterior, instrumentele de plată falsificate aflându-se

în posesia inculpatului A.A.O.

De altfel, cu privire

la această stare de fapt nu s-au formulat obiecții de către acuzare, susținându-se

doar că retragerea frauduloasă de numerar efectuată de inculpata în cauză nu

putea fi obiectiv realizată în lipsa deținerii cardurilor falsificate.

Cu privire la

aspectul invocat, Înalta Curte arată că extragerile de bani efectuate prin

utilizarea cardurilor falsificate se circumscrie faptei incriminate în art. 27

din Legea nr. 365/2002, iar ca situație premisă, respectiva infracțiune

presupune faptul material al deținerii instrumentului de plată falsificat.

Însă faptul material

al deținerii instrumentului de plată falsificat nu atrage automat încadrarea

faptei și în dispozițiile art. 24 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 365/2002,

deținerea în acest caz constituind numai mijlocul prin care se realizează în

mod obiectiv activitatea incriminată la art. 27 din lege.

Desigur, pentru

situațiile în care primirea și păstrarea cardurilor depășește sfera actelor

preparatorii, situându-se în timp la oarecare distanță de realizarea

infracțiunii scop - extragerea frauduloasă de numerar - și concretizează prin

durată o acțiune independentă de cea în vederea căreia se realizează, fapta

constituie infracțiune conform art. 24 alin. (2) din lege.

Ca urmare, soluția de

achitare dispusă de instanța de apel cu privire la infracțiunea prevăzută de

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 reținută în sarcina inculpatei S.L.

prin rechizitoriu este corectă, fiind deplin justificată și concluzia vizând

imposibilitatea legală de schimbare a încadrării juridice, în condițiile în

care pentru fapta circumscrisă noii încadrări juridice nu operase învestirea

instanței, efectuându-se cercetări într-un dosar disjuns la procuror.

De asemenea, în

condițiile în care activitatea desfășurată de inculpata S.L. în legătură cu

cardurile primite de la coinculpatul A.A.O. se află în curs de cercetare la

organele de urmărire penală, urmând a fi stabilită și încadrarea juridică

corespunzătoare acțiunilor săvârșite, nu poate fi luată în examinare

solicitarea din recurs a procurorului vizând incidența în cauză a prevederilor

art. 221 C. pen. ori ale art. 264 C. pen.

Dincolo de faptul că

între infracțiunile sus-menționate există deosebire de reglementare,

caracterizarea juridică a activității inculpatei nu se poate face pe temeiul

unei fapte ce constituie încă obiectul unei anchete în curs de derulare și în

care urmează a se stabili încadrarea juridică corespunzătoare întregii

activități desfășurate.

Ca atare, vor fi

înlăturate criticile procurorului formulate în cadrul cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Pe cale de

consecință, nu subzistă nici infracțiunea de instigare la deținerea de

instrumente de plată electronică falsificate în vederea punerii lor în

circulație reținută în sarcina inculpatului, în condițiile în care fapta la

care s-a instigat nu constituie infracțiune.

În schimb, Înalta Curte constată că elementele

constitutive ale aceleiași infracțiuni sunt îndeplinite cu referire la situația

inculpatului C.M.M.

Se reține în acest

sens că instrumentele de plată falsificate au fost procurate de inculpatul

A.A.O., acesta deținând și combinația de cifre necesară efectuării extragerilor

frauduloase de numerar.

De asemenea, același

inculpat a fost cel care l-a contactat pe coinculpatul C.M.M. și i-a prezentat

în detaliu modalitatea de folosire a cardurile falsificate, cu referire la

orașele în care puteau fi folosite, limita maximă a extragerii și combinația de

cifre aferentă.

Nimic din actele

dosarului nu sugerează că, în absența intervenției inculpatului A.A.O.,

coinculpatul C.M.M. ar fi luat hotărârea de a comite infracțiunea.

Sub acest aspect,

este lipsită de relevanță împrejurare că și inculpatul C.M.M. a avut

reprezentarea consecințelor faptei sale câtă vreme hotărârea de a săvârși

infracțiunea a fost determinată de îndemnurile inculpatului A.A.O.

Prin urmare, va fi

înlăturată și critica inculpatului A.A.O. vizând greșita sa condamnare pentru

infracțiunea de instigare la deținerea de instrumente de plată electronică

falsificate prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 365/2002, cu referire la coinculpatul C.M.M.

Examinând în

continuare criticele formulate în recursul procurorului și ale inculpaților

A.A.O. și C.M.M., Înalta Curte constată că pedepsele aplicate în cauză au fost

corespunzător individualizate, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen., dându-se eficiența cuvenită atât circumstanțelor personale ale fiecărui

inculpat, cât și împrejurărilor în care s-a comis activitatea infracțională.

A fost avută în

vedere natura și importanța valorilor sociale ocrotite și puse în pericol prin

acțiunile ilicite, iar din această perspectivă, s-a reținut că fraudele

informatice constituie infracțiuni deosebit de grave, atât prin raportare la

amploarea pe care o înregistrează în prezent, cât și prin consecințele produse

asupra încrederii publicului în siguranța operațiunilor efectuate prin

intermediul instrumentelor de plată electronice.

Pe de altă parte, s-a

ținut seama și de conduita procesuală de ansamblu a inculpaților, precum și de

comportamentul corespunzător al acestora înainte de comiterea faptelor.

Buna conduită a inculpaților înainte de săvârșirea

faptelor, dedusă din lipsa antecedentelor penale și, în general, atitudinea

corespunzătoare în familie și în societate, evidențiată ca atare de actele și

înscrisurile depuse în circumstanțiere, au fost reținute ca elemente de natură

a releva o periculozitatea socială mai redusă a inculpaților.

Și în opinia Înaltei

Curți toate aceste elemente sunt deosebit de relevante în operațiunea de

individualizare a pedepsei, neputând fi ignorate în aprecierea periculozității

sociale pe care o prezintă inculpații.

Pedeapsa trebuie să

fie justă și echitabilă, corespunzătoare șansei de reeducare pe care o prezintă

inculpatul.

Or, în cauză, datele

ce circumstanțiază persoana inculpaților justifică aplicarea unui regim

sancționator mai blând, împrejurările reținute în favoare atrăgând valabil

incidența prevederilor art. 74 lit. a) C. pen.

Ca urmare, nu există

temeiuri care să justifice aplicarea unui regim sancționator mai sever sau mai

blând, împrejurările invocate în defavoare, cât și cele favorabile

inculpaților, fiind valorificate prin limitele de pedeapsă stabilite de prima

instanță.

De asemenea, se

constată că și executarea în regim penitenciar a pedepsei constituie o

modalitate adecvată de individualizare a executării sancțiunilor penale,

apreciindu-se, în acord cu instanțele anterioare, că reeducarea inculpaților și

prevenirea generală poate fi asigurată în acest mod.

Prin urmare, se

constată că toate aspectele invocate de parchet și apărare au fost corect

evaluate de instanțe, neexistând temeiuri care să justifice reindividualizarea

pedepselor aplicate inculpaților nici în cuantum, nici în ceea ce privește

modalitatea de executare, criticile formulate în acest sens fiind nefondate.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de parchet și inculpații A.A.O. și C.M.M., constatând legalitatea și temeinicia

deciziei atacate sub toate aspectele invocate.

Va deduce din

pedepsele aplicate inculpaților durata prevenției la zi.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) și 3 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov

și de inculpații A. (fost L.) A.O. și C.M.M. împotriva Deciziei penale nr.

37/AP din 12 mai 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 9 aprilie

2009 la 25 august 2010.

Obligă recurentul

inculpat A. (fost L.) A.O. la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat. 14

Obligă recurentul

inculpat C.M.M. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 august 2010.