ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3922/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3922/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față

În baza actelor și

lucrărilor dosarului reține următoarele:

Prin Sentința penală nr. 336 din 11 august

2010 a Tribunalului Brașov, în temeiul art. 20 raportat la art. 24 alin. (1)

din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., inculpatul C.S.P.

a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la falsificarea

instrumentelor de plată electronică.

În temeiul art. 36

alin. (1) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a contopit

pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicată

prin prezenta hotărâre, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința

penală nr. 2434/2008 a Judecătoriei Arad, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe care o sporește cu 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să

execute o pedeapsă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C.

pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe perioada executării pedepsei

principale.

În temeiul art. 36

alin. (3) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada executată din

pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 2434/2008 a

Judecătoriei Arad, de la 24 mai 2004 până la 8 octombrie 2004 inclusiv și de la

15 iulie 2008 până la 16 februarie 2010 inclusiv.

S-a dispus anularea

mandatului de executare a pedepsei emis în baza Sentinței penale nr. 2434/2008

a Judecătoriei Arad și emiterea unui nou mandat de executare potrivit prezentei

hotărâri.

În temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea

inculpatului C.S.P. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente

în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art.

25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 118

lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a componentelor dispozitivului

montat în ATM-ul B. de pe str. C.B., Brașov.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 8

noiembrie 2006 organele de urmărire au fost sesizate că în ATM-ul aparținând B.

- Agenția Brașov de pe strada C.B. este montat un dispozitiv destinat

falsificării instrumentelor de plată prin obținerea de date relevante înscrise

pe banda magnetică a cardurilor utilizate de clienți.

Martorul D.C.F.,

agent de pază, a sosit la fața locului și a putut constata din înregistrările

video efectuate de camera de luat vederi că, cei care au montat dispozitivele

artizanale de citire a datelor de pe carduri erau două, trei persoane cu glugă;

una dintre acestea se așezase în fața camerei de luat vederi pentru a scunde ce

face celălalt.

Din examinarea

imaginilor surprinse de camera de luat vederi montată în dreptul bancomatului

s-a constatat că la montarea echipamentelor au participat trei tineri, care

aveau glugile trase pe ochi, însă se poate distinge fizionomia unuia dintre

aceștia, care este asemănătoare cu cea a inculpatului C.S.P.

De pe banda adezivă

care fixa componentele electronice pe interiorul dispozitivului au fost fixate

și ridicate 7 fragmente de urme papilare.

În concluziile

Raportului de constatare tehnico-științifică din 27 iulie 2007 s-a stabilit că

fragmentele de urme papilare ridicate de pe dispozitivul de copiat carduri au

fost create de degetul arătător de la mâna stângă a inculpatului C.S.P.

Conform Raportului de

constatare tehnico-științifică rezultă că profilul genetic al inculpatului a

fost evidențiat pe suprafața bateriei marca S.E., componentă a dispozitivului

artizanal montat pe bancomat, reținându-se astfel că nu există niciun dubiu că

inculpatul este una din cele trei persoane care au încercat să monteze dispozitivul

artizanal de copiere a datelor înscrise pe banda magnetică, la ATM-ul

aparținând B. - Agenția Brașov, de pe strada C.B.

Susținerile

inculpatului că în data de 8 noiembrie 2006 s-ar fi ciocnit de o persoană,

într-un centru de închirieri casete video și DVD-uri, moment în care acesteia

i-ar fi căzut din sân un dispozitiv asemănător celui montat pe bancomat, iar

inculpatul s-a aplecat să i-l ridice, nu are nicio bază în materialul probator,

fiind respinsă ca nesinceră.

În drept, s-a reținut

că fapta inculpatului C.S.P., care, la data de 8 noiembrie 2006 a aplicat,

împreună cu două persoane neidentificate, un dispozitiv de falsificare a

instrumentelor de plată pe un bancomat aparținând B. - Agenția Brașov de pe

strada C.B., cu scopul obținerii de date relevante înscrise pe banda magnetică

a instrumentelor de plată electronică utilizate de diferiți deținători de

carduri la ATM-ul respectiv, constituie infracțiunea de tentativă la

falsificarea instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 20 C. pen.,

raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 75 lit.

a) C. pen.

Totodată, s-a reținut

că nu există însă nicio dovadă în sensul că inculpatul C.S.P. ar fi deținut

acest dispozitiv vreo altă perioadă de timp, în afara timpului necesar pentru

montarea lui pe bancomatul aparținând B., de pe str. C.B., apreciindu-se că

posesia pe durata necesară pentru montarea dispozitivului pe bancomat nu poate

fi considerată ca întrunind elementele constitutive și ale infracțiunii de

deținere de echipamente, în vederea falsificării instrumentelor de plată

electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, deoarece aceasta se

absoarbe în conținutul infracțiunii de tentativă la falsificarea instrumentelor

de plată electronică, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 24 alin.

(1) din Legea nr. 365/2002, reținută de asemenea în sarcina inculpatului.

Întrucât la montarea

dispozitivului au mai participat încă două persoane rămase neidentificate,

instanța de fond a reținut că nu se poate susține nici că ar fi logică o astfel

de deținere de către inculpatul C.S.P., deoarece dispozitivul putea fi deținut

anterior montării lui pe bancomat de oricare din cei trei inculpați. Din

rapoartele de constatare tehnico-științifică depuse la dosar rezultă că pe

dispozitivul artizanal a fost. evidențiat un amestec de profile genetice

provenind de la minim trei persoane, printre care și inculpatul C.S.P., care

s-a dovedit că a participat la montarea dispozitivului pe bancomat.

Astfel, instanța de

fond a apreciat că pentru a putea fi reținută și infracțiunea prevăzută de art.

25 din Legea nr. 365/2002 trebuie să se dovedească deținerea echipamentelor de

falsificare o perioadă de timp, anterior sau ulterior timpului necesar pentru

săvârșirea infracțiunii de falsificare, deoarece deținerea exclusiv pe perioada

montării pe bancomat se absoarbe în mod natural în infracțiunea de falsificare

a instrumentelor de plată electronică. Prin urmare, reținându-se că în speță nu

sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 25

din Legea nr. 365/2002., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen., instanța a dispus achitarea inculpatului C.S.P.

Totodată, întrucât

infracțiunea supusă judecății s-a reținut a fi concurentă cu infracțiunea

pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, prin

Sentința penală nr. 2334 din 8 octombrie 2008 a Judecătoriei Arad, în temeiul

art. 36 alin. (1) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., instanța a

dispus contopirea acestei pedepse cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., aplicată inculpatului prin prezenta sentință, urmând

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., pe care o va spori cu 6 luni închisoare, urmând ca în

final inculpatul să execute o pedeapsă de 4 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism, Serviciul Teritorial Brașov și inculpatul C.S.P.

Curtea de Apel

Brașov, prin Decizia penală nr. 11/AP din 14 februarie 2012, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția

de investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism,

Serviciul Teritorial Brașov, împotriva Sentinței penale nr. 336 din 11 august

2010 a Tribunalului Brașov, care a fost desființată sub aspectul achitării

inculpatului C.S.P. pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr.

365/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., al procedeului de contopire, al

neaplicării art. 35 alin. (1) C. pen. și al anulării mandatului de executare a

pedepsei emis în baza Sentinței penale nr. 2434/2008 a Judecătoriei Arad.

Rejudecând cauza în

aceste limite, a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,

lit. b) C. pen., în pedepsele componente de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,

lit. b) C. pen. și 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.

2434/2008 a Judecătoriei Arad, înlăturând și sporul de 6 luni închisoare.

În baza art. 25 din

Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor

de plată electronică, a fost condamnat inculpatul C.S.P. la pedeapsa de 3 ani

închisoare.

În baza art. 36 alin.

(1), 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele

de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și de 3 ani

închisoare, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr.

2434 din 8 octombrie 2008 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin Decizia penală

nr. 104 din 5 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara și a fost aplicată

inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare pe care o

sporește la 4 ani închisoare, alături de care aplică și 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după grațierea

totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

Totodată, au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Verificând sentința

apelată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate

aspectele de fapt și de drept, cât și prin prisma motivelor de apel formulate,

Curtea a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în

deplină concordanță cu mijloacele de probă și care au relevat faptul că la data

de 8 noiembrie 2006 inculpatul C.S.P. a aplicat, împreună cu două persoane

neidentificate, un dispozitiv de falsificare a instrumentelor de plată pe un

bancomat aparținând B. - Agenția Brașov de pe strada C.B., cu scopul obținerii

de date relevante înscrise pe banda magnetică a instrumentelor de plată

electronică utilizate de diferiți deținători de carduri la ATM.

Curtea a constatat că

prima instanță a apreciat în mod neîntemeiat că nu există însă nicio dovadă că

inculpatul C.S.P. ar fi deținut acest dispozitiv vreo altă perioadă de timp, în

afara timpului necesar pentru montarea lui pe bancomatul aparținând B.,

reținând că mijloacele de probă administrate în cauză au demonstrat faptul că

urme papilare ale inculpatului au fost evidențiate pe banda adezivă și pe bateria

S.E., astfel încât s-a apreciat că este cert faptul că a participat la

confecționarea dispozitivului și a deținut, anterior montării pe bancomat,

acest dispozitiv.

Astfel, s-a apreciat

că alături de infracțiunea de tentativă la falsificarea instrumentelor de plată

electronică, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 24 alin. (1) din

Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., reținută în mod

corect de prima instanță, ar mai fi trebuit reținută și infracțiunea prevăzută

de „deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată

electronică", prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, ale cărei

elemente constitutive sunt întrunite în speță, fiind dovedite de mijloacele de

probă administrate.

La individualizarea

judiciară a pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 20,

raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 356/2002, cu aplicarea art. 75 lit.

a) C. pen., în mod judicios tribunalul a avut în vedere criteriile prevăzute de

art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret ridicat ale faptei,

relevat de modalitatea și împrejurările săvârșirii acesteia, cât și de persoana

inculpatului, care a suferit mai multe condamnări în trecut și a avut o

conduită procesuală nesinceră.

Împotriva deciziei

penale sus-arătate, în termen legal a declarat recurs inculpatul C.S.P., care a

criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, fiind invocat cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 și pct. 18 C. proc. pen.

Concluziile

reprezentantului Ministrului Public și susținerile apărătorului

recurentului-inculpat au fost consemnate detaliat în partea introductivă a

prezentei hotărâri, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând hotărârea

prin prisma criticilor recurentului, care se circumscriu cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 și pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele care urmează:

Astfel, Înaltă Curte,

verificând probatoriul cauzei și hotărârea atacată în raport de criticile

aduse, constată faptul că instanțele au dat eficiență dispozițiilor art. 63

alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, reținând o corectă

situație de fapt.

În cauză prezumția de

nevinovăție de care beneficiază inculpatul C.S.P. a fost răsturnată în cursul

activității de probațiune, ansamblul material al probelor administrate în cauză

fiind cert în sensul stabilirii vinovăției inculpatului.

Cât privește

îndeplinirea conținutului constitutiv al infracțiunii pentru care inculpatul

este cercetat - infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002

privind comerțul electronic, instanța constată că potrivit acestei infracțiuni

este sancționată deținerea de echipamente și programe software ori hardware, în

scopul de a le folosi la falsificarea instrumentelor de plată electronică.

Interpretând gramatical și teleologic textul arătat, instanța reține că simpla

deținere conștientă de echipamente apte de falsificare atrage răspunderea

penală.

Contrar celor

reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că mijloacele de probă

administrate în cauză au demonstrat faptul că urme papilare ale inculpatului au

fost evidențiate pe suprafața bateriei marca S.E. din componența dispozitivului

destinat falsificarea instrumentelor de plată, precum și pe banda adezivă care

fixa componentele electronice pe interiorul dispozitivului, astfel încât

apreciază că este cert faptul că acesta a participat la confecționarea

dispozitivului și a deținut acest dispozitiv în afara timpului necesar pentru

montarea lui pe bancomatul aparținând B.

Prin urmare, față de

cele învederate, Înalta Curte apreciază că în mod corect a apreciat instanța de

control judiciar reținând a fi dovedita vinovăția inculpatului C.S.P. privind

infracțiunea de deținere de echipamente și programe software în scopul de a le

folosi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, faptă ce întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr.

365/2002 privind comerțul electronic.

Totodată, Înalta

Curte constată că în speța dedusă judecății inculpatului C.S.P. i-a fost

respectat dreptul la un proces echitabil, astfel cum a afirmat, cu titlu de

principiu, Curtea Europeană într-o jurisprudență constantă.

Examinând cauza prin

prisma criticii formulată de către inculpatul C.S.P. privitoare la greșita

individualizare a pedepsei aplicate, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că pedeapsa stabilită de instanța de control judiciar de 4 ani

închisoare, cu executare în regim de detenție constituie o replică socială

adecvată gravității infracțiunii și periculozității făptuitorului de natură a

realiza scopul și a îndeplinirii funcției pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

Astfel, Înalta Curte

reține că, potrivit art. 72 din C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor

se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de

pedeapsă fixate în legea specială, de gradul de pericol social al faptelor

săvârșite, de persoanele infractorilor și de împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

Chiar dacă

individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al

judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contra,

el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material

probator, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Funcțiile de

constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi

realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama

de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în

sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Totodată, Înalta

Curte reține că exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei

infractorului contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care,

văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a

reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la

săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o

pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea

dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul

preventiv al pedepsei care totdeauna, prin mărimea privațiunii trebuie să

reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.

Numai o pedeapsă

justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și

finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal

român, în art. 52 alin. (1), potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni."

Ori, fapta pentru

care inculpatul C.S.P. a fost condamnat este neîndoielnic gravă, astfel că în

operațiunea complexă a individualizării tratamentului penal, Înalta Curte având

în vedere activitățile ilicite desfășurate, astfel cum au fost descrise

anterior, precum și importanța și specificul valorilor sociale ocrotite de

legea penală, consecințele grave ale acțiunilor sale și, nu în ultimul rând,

circumstanțele personale ale inculpatului apreciază că resocializarea sa

viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin executarea pedepsei de 4 ani

închisoare în regim de detenție.

Totodată, Înalta

Curte reține că dacă asemenea fapte nu ar fi urmate de o ripostă

corespunzătoare a organelor în drept s-ar întreține climatul infracțional și

s-ar crea inculpatului menționat impresia că poate ignora în continuare

valorile ocrotite de lege, prin normele speciale, fără a accepta să-și corijeze

comportamentul, putându-se ajunge în final în atare mod la lipsă de efect

educativ a pedepselor aplicate.

Așa fiind, concluzia

care se desprinde este aceea că s-a acordat suficientă și echilibrată

importanță gradului de pericol social al infracțiunii, dar și poziției

procesuale a inculpatului, astfel că pedeapsa de 4 ani cu executarea în regim

de detenție este justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de

constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al sancțiunii.

Prin urmare, față de

cele învederate, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.S.P.

împotriva Deciziei penale nr. 11/AP din 14 februarie 2012 a Curții de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul C.S.P. împotriva Deciziei penale nr.

11/AP din 14 februarie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 noiembrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ