ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3922/2012

Asupra recursurilor de față În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele: Prin Sentința penală nr. 336 din 11 august 2010 a Tribunalului Brașov, în temeiul art. 20 raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., inculpatul C.S.P. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la falsificarea instrumentelor de plată electronică. În temeiul art. 36 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicată prin prezenta hotărâre, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 2434/2008 a Judecătoriei Arad, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe care o sporește cu 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe perioada executării pedepsei principale. În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada executată din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 2434/2008 a Judecătoriei Arad, de la 24 mai 2004 până la 8 octombrie 2004 inclusiv și de la 15 iulie 2008 până la 16 februarie 2010 inclusiv. S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei emis în baza Sentinței penale nr. 2434/2008 a Judecătoriei Arad și emiterea unui nou mandat de executare potrivit prezentei hotărâri. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., s-a dispus achitarea inculpatului C.S.P. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. În temeiul art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a componentelor dispozitivului montat în ATM-ul B. de pe str. C.B., Brașov. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: La data de 8 noiembrie 2006 organele de urmărire au fost sesizate că în ATM-ul aparținând B. - Agenția Brașov de pe strada C.B. este montat un dispozitiv destinat falsificării instrumentelor de plată prin obținerea de date relevante înscrise pe banda magnetică a cardurilor utilizate de clienți.

Martorul D.C.F., agent de pază, a sosit la fața locului și a putut constata din înregistrările video efectuate de camera de luat vederi că, cei care au montat dispozitivele artizanale de citire a datelor de pe carduri erau două, trei persoane cu glugă; una dintre acestea se așezase în fața camerei de luat vederi pentru a scunde ce face celălalt. Din examinarea imaginilor surprinse de camera de luat vederi montată în dreptul bancomatului s-a constatat că la montarea echipamentelor au participat trei tineri, care aveau glugile trase pe ochi, însă se poate distinge fizionomia unuia dintre aceștia, care este asemănătoare cu cea a inculpatului C.S.P. De pe banda adezivă care fixa componentele electronice pe interiorul dispozitivului au fost fixate și ridicate 7 fragmente de urme papilare.

În concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică din 27 iulie 2007 s-a stabilit că fragmentele de urme papilare ridicate de pe dispozitivul de copiat carduri au fost create de degetul arătător de la mâna stângă a inculpatului C.S.P. Conform Raportului de constatare tehnico-științifică rezultă că profilul genetic al inculpatului a fost evidențiat pe suprafața bateriei marca S.E., componentă a dispozitivului artizanal montat pe bancomat, reținându-se astfel că nu există niciun dubiu că inculpatul este una din cele trei persoane care au încercat să monteze dispozitivul artizanal de copiere a datelor înscrise pe banda magnetică, la ATM-ul aparținând B. - Agenția Brașov, de pe strada C.B.

Susținerile inculpatului că în data de 8 noiembrie 2006 s-ar fi ciocnit de o persoană, într-un centru de închirieri casete video și DVD-uri, moment în care acesteia i-ar fi căzut din sân un dispozitiv asemănător celui montat pe bancomat, iar inculpatul s-a aplecat să i-l ridice, nu are nicio bază în materialul probator, fiind respinsă ca nesinceră.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului C.S.P., care, la data de 8 noiembrie 2006 a aplicat, împreună cu două persoane neidentificate, un dispozitiv de falsificare a instrumentelor de plată pe un bancomat aparținând B. - Agenția Brașov de pe strada C.B., cu scopul obținerii de date relevante înscrise pe banda magnetică a instrumentelor de plată electronică utilizate de diferiți deținători de carduri la ATM-ul respectiv, constituie infracțiunea de tentativă la falsificarea instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. Totodată, s-a reținut că nu există însă nicio dovadă în sensul că inculpatul C.S.P.

ar fi deținut acest dispozitiv vreo altă perioadă de timp, în afara timpului necesar pentru montarea lui pe bancomatul aparținând B., de pe str. C.B., apreciindu-se că posesia pe durata necesară pentru montarea dispozitivului pe bancomat nu poate fi considerată ca întrunind elementele constitutive și ale infracțiunii de deținere de echipamente, în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, deoarece aceasta se absoarbe în conținutul infracțiunii de tentativă la falsificarea instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, reținută de asemenea în sarcina inculpatului.

Întrucât la montarea dispozitivului au mai participat încă două persoane rămase neidentificate, instanța de fond a reținut că nu se poate susține nici că ar fi logică o astfel de deținere de către inculpatul C.S.P., deoarece dispozitivul putea fi deținut anterior montării lui pe bancomat de oricare din cei trei inculpați. Din rapoartele de constatare tehnico-științifică depuse la dosar rezultă că pe dispozitivul artizanal a fost. evidențiat un amestec de profile genetice provenind de la minim trei persoane, printre care și inculpatul C.S.P., care s-a dovedit că a participat la montarea dispozitivului pe bancomat.

Astfel, instanța de fond a apreciat că pentru a putea fi reținută și infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 trebuie să se dovedească deținerea echipamentelor de falsificare o perioadă de timp, anterior sau ulterior timpului necesar pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare, deoarece deținerea exclusiv pe perioada montării pe bancomat se absoarbe în mod natural în infracțiunea de falsificare a instrumentelor de plată electronică. Prin urmare, reținându-se că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanța a dispus achitarea inculpatului C.S.P.

Totodată, întrucât infracțiunea supusă judecății s-a reținut a fi concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, prin Sentința penală nr. 2334 din 8 octombrie 2008 a Judecătoriei Arad, în temeiul art. 36 alin. (1) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., instanța a dispus contopirea acestei pedepse cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicată inculpatului prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe care o va spori cu 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Brașov și inculpatul C.S.P. Curtea de Apel Brașov, prin Decizia penală nr. 11/AP din 14 februarie 2012, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Brașov, împotriva Sentinței penale nr. 336 din 11 august 2010 a Tribunalului Brașov, care a fost desființată sub aspectul achitării inculpatului C.S.P. pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., al procedeului de contopire, al neaplicării art. 35 alin. (1) C. pen.

și al anulării mandatului de executare a pedepsei emis în baza Sentinței penale nr. 2434/2008 a Judecătoriei Arad. Rejudecând cauza în aceste limite, a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în pedepsele componente de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 2434/2008 a Judecătoriei Arad, înlăturând și sporul de 6 luni închisoare. În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, a fost condamnat inculpatul C.S.P.

la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 36 alin. (1), 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și de 3 ani închisoare, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2434 din 8 octombrie 2008 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 104 din 5 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara și a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare pe care o sporește la 4 ani închisoare, alături de care aplică și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

Totodată, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Verificând sentința apelată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, cât și prin prisma motivelor de apel formulate, Curtea a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu mijloacele de probă și care au relevat faptul că la data de 8 noiembrie 2006 inculpatul C.S.P. a aplicat, împreună cu două persoane neidentificate, un dispozitiv de falsificare a instrumentelor de plată pe un bancomat aparținând B. - Agenția Brașov de pe strada C.B., cu scopul obținerii de date relevante înscrise pe banda magnetică a instrumentelor de plată electronică utilizate de diferiți deținători de carduri la ATM.

Curtea a constatat că prima instanță a apreciat în mod neîntemeiat că nu există însă nicio dovadă că inculpatul C.S.P. ar fi deținut acest dispozitiv vreo altă perioadă de timp, în afara timpului necesar pentru montarea lui pe bancomatul aparținând B., reținând că mijloacele de probă administrate în cauză au demonstrat faptul că urme papilare ale inculpatului au fost evidențiate pe banda adezivă și pe bateria S.E., astfel încât s-a apreciat că este cert faptul că a participat la confecționarea dispozitivului și a deținut, anterior montării pe bancomat, acest dispozitiv.

Astfel, s-a apreciat că alături de infracțiunea de tentativă la falsificarea instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., reținută în mod corect de prima instanță, ar mai fi trebuit reținută și infracțiunea prevăzută de „deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică", prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, ale cărei elemente constitutive sunt întrunite în speță, fiind dovedite de mijloacele de probă administrate.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 356/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în mod judicios tribunalul a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret ridicat ale faptei, relevat de modalitatea și împrejurările săvârșirii acesteia, cât și de persoana inculpatului, care a suferit mai multe condamnări în trecut și a avut o conduită procesuală nesinceră. Împotriva deciziei penale sus-arătate, în termen legal a declarat recurs inculpatul C.S.P., care a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, fiind invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 și pct. 18 C. proc.

pen. Concluziile reprezentantului Ministrului Public și susținerile apărătorului recurentului-inculpat au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei hotărâri, motiv pentru care nu vor mai fi reluate. Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurentului, care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 și pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele care urmează: Astfel, Înaltă Curte, verificând probatoriul cauzei și hotărârea atacată în raport de criticile aduse, constată faptul că instanțele au dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, reținând o corectă situație de fapt.

În cauză prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul C.S.P. a fost răsturnată în cursul activității de probațiune, ansamblul material al probelor administrate în cauză fiind cert în sensul stabilirii vinovăției inculpatului. Cât privește îndeplinirea conținutului constitutiv al infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat - infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, instanța constată că potrivit acestei infracțiuni este sancționată deținerea de echipamente și programe software ori hardware, în scopul de a le folosi la falsificarea instrumentelor de plată electronică. Interpretând gramatical și teleologic textul arătat, instanța reține că simpla deținere conștientă de echipamente apte de falsificare atrage răspunderea penală.

Contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că mijloacele de probă administrate în cauză au demonstrat faptul că urme papilare ale inculpatului au fost evidențiate pe suprafața bateriei marca S.E. din componența dispozitivului destinat falsificarea instrumentelor de plată, precum și pe banda adezivă care fixa componentele electronice pe interiorul dispozitivului, astfel încât apreciază că este cert faptul că acesta a participat la confecționarea dispozitivului și a deținut acest dispozitiv în afara timpului necesar pentru montarea lui pe bancomatul aparținând B. Prin urmare, față de cele învederate, Înalta Curte apreciază că în mod corect a apreciat instanța de control judiciar reținând a fi dovedita vinovăția inculpatului C.S.P.

privind infracțiunea de deținere de echipamente și programe software în scopul de a le folosi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic. Totodată, Înalta Curte constată că în speța dedusă judecății inculpatului C.S.P. i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, astfel cum a afirmat, cu titlu de principiu, Curtea Europeană într-o jurisprudență constantă. Examinând cauza prin prisma criticii formulată de către inculpatul C.S.P. privitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că pedeapsa stabilită de instanța de control judiciar de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție constituie o replică socială adecvată gravității infracțiunii și periculozității făptuitorului de natură a realiza scopul și a îndeplinirii funcției pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

Astfel, Înalta Curte reține că, potrivit art. 72 din C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în legea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoanele infractorilor și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contra, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Totodată, Înalta Curte reține că exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care totdeauna, prin mărimea privațiunii trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, în art. 52 alin. (1), potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni." Ori, fapta pentru care inculpatul C.S.P. a fost condamnat este neîndoielnic gravă, astfel că în operațiunea complexă a individualizării tratamentului penal, Înalta Curte având în vedere activitățile ilicite desfășurate, astfel cum au fost descrise anterior, precum și importanța și specificul valorilor sociale ocrotite de legea penală, consecințele grave ale acțiunilor sale și, nu în ultimul rând, circumstanțele personale ale inculpatului apreciază că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin executarea pedepsei de 4 ani închisoare în regim de detenție.

Totodată, Înalta Curte reține că dacă asemenea fapte nu ar fi urmate de o ripostă corespunzătoare a organelor în drept s-ar întreține climatul infracțional și s-ar crea inculpatului menționat impresia că poate ignora în continuare valorile ocrotite de lege, prin normele speciale, fără a accepta să-și corijeze comportamentul, putându-se ajunge în final în atare mod la lipsă de efect educativ a pedepselor aplicate. Așa fiind, concluzia care se desprinde este aceea că s-a acordat suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunii, dar și poziției procesuale a inculpatului, astfel că pedeapsa de 4 ani cu executarea în regim de detenție este justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al sancțiunii.

Prin urmare, față de cele învederate, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.S.P. împotriva Deciziei penale nr. 11/AP din 14 februarie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.S.P. împotriva Deciziei penale nr. 11/AP din 14 februarie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 noiembrie 2012. Procesat de GGC - AZ