ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2532/2014

Deliberând, asupra recursurilor penale din prezenta cauză,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 398 din 5 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr. 62699/3/2010, Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen., combinat cu art. 38 C. proc. pen. și art. 347 C. proc. pen., a dispus, printre altele, disjungerea atât cu privire la inculpații Ș.C.S. și B.C.B., cât și cu privire la acțiunea civilă.

Prin Sentința penală nr. 157 din 07 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 333 71/3/2011, Tribunalul București, secția a II-a penală:

I. În temeiul art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, l-a condamnat pe inculpatul Ș.C.S. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronică și punerea acestora în circulație.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării de carduri bancare.

În temeiul art. 27 pct. 1, 2 și 3 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos.

A constatat că infracțiunile din această cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare, prin Sentința penală din data de 11 iunie 2008 a Judecătoriei din Freiburg, Republica Federală a Germaniei, din Dosarul nr. 18 Ls 111 Js33408/07-AK 92/08Hw, pe care a recunoscut-o, pe cale incidentală, în temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004.

În temeiul art. 36 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale ale închisorii aplicate în această cauză cu pedeapsa închisorii aplicată prin Sentința penală din data de 11 iunie 2008 a Judecătoriei din Freiburg, Republica Federală a Germaniei, din Dosarul nr. 18 Ls 111 Js33408/07-AK 92/08Hw, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen., a dedus perioada executată în Republica Federală a Germaniei, de la data de 15 iunie 2007 până la data de 23 iulie 2009.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 5.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

II. În temeiul art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.C.B. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronică și punerea acestora în circulație.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării de carduri bancare.

În temeiul art. 27 pct. 1, 2 și 3 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.

A constatat că infracțiunile din această cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare, prin Sentința penală din data de 11 iunie 2008 a Judecătoriei din Freiburg, Republica Federală a Germaniei, din Dosarul nr. 18 Ls 111 Js33408/07-AK 92/08Hw, pe care a recunoscut-o, pe cale incidentală, în temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004.

În temeiul art. 36 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale ale închisorii aplicate în această cauză cu pedeapsa închisorii aplicată prin Sentința penală din data de 11 iunie 2008 a Judecătoriei din Freiburg, Republica Federală a Germaniei, din Dosarul nr. 18 Ls 111 Js33408/07-AK 92/08Hw, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen., a dedus perioada executată în Republica Federală a Germaniei, de la data de 15 iunie 2007 până la data de 8 iulie 2009.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 5.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul Ș.C.S. a laptopului marca "S.V.", seria Q, împreună cu cablul de alimentare, și a laptopului marca "A.", seria Q1, împreună cu cablul de alimentare, de la inculpatul B.C.B. a memoriei S.D., capacitate 4 Gb, a hard disk-ului marca "W.D.", capacitate 80 Gb, seria Q2, a două C.D.-uri și a unui modem Z., model Z1, seria Q3.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 - art. 999 C. civ., i-a obligat, în solidar, pe inculpații Ș.C.S., B.C.B., și alții, la plata sumelor de 3.600 lei către partea civilă U.T.B., de 12.650 lei către partea civilă B.T., de 1.575 lei către partea civilă B.R.D., de 5.400 lei către partea civilă B.C.R. și de 2.000 lei către partea civilă R.B.

Instanța de fond nu a reținut, în mod propriu, situația de fapt, ci s-a limitat la preluarea, întocmai, a acesteia din rechizitoriu, așa cum a fost reținută de procuror, cu toate că doar inculpatul D.V.M. a formulat cerere de judecare în baza procedurii simplificate, prevăzută de art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen.

Astfel, a reținut că, la termenul de judecată din data de 9 mai 2011, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul D.V.M. a formulat cerere de judecare în baza art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen., pe care a admis-o.

În motivare, a arătat că inculpații Ș.C.S. și B.C.B., audiați la termenul de judecată din data de 7 octombrie 2011, nu au recunoscut faptele penale reținute în sarcina acestora, cu toate că vinovăția acestora este dovedită prin materialul probator administrat.

Astfel, a arătat că există probe clare de vinovăție față de inculpatul Ș.C.S., și anume declarația de la urmărire penală a martorului G.I., pe care, cu toate eforturile depuse, nu l-a putut reaudia la cercetarea judecătorească, conform căreia, în afară de a pune la dispoziția inculpaților Ș.C.S., D.V.M. și B.I., garsoniera sa din municipiul Onești, i-a însoțit pe aceștia, în aceeași localitate, la diferite bancomate, când inculpatul D.V.M. a retras o sumă de bani de la un bancomat.

La rândul său, martorul S.A.A., care, de asemenea, nu a putut fi reaudiat la cercetarea judecătorească, cu toate eforturile depuse, a arătat, la urmărirea penală, că inculpații Ș.C.S. și D.V.M. au locuit, o perioadă de timp, în Onești, în garsoniera pusă la dispoziție de către martorul G.I., iar inculpatul Ș.C.S. i-a solicitat, în mai multe rânduri, procurarea și facilitarea vânzării unor dispozitive artizanale destinate copierii datelor de pe cărțile de credit și, de asemenea, acesta, folosind ID-ul Yahoo Messenger "c.", i-a transmis, pe data de 14 mai 2007, datele de identificare ale unor cărți de credit privind pe R.S. și V.F., ambele din Statele Unite ale Americii, respectiv numele titularului, data expirării, codul PIN și numărul cărții de credit, în vederea utilizării frauduloase a acestora.

Împrejurarea că inculpatul Ș.C.S. s-a aflat în municipiul Onești, unde a desfășurat activități infracționale, a arătat că este dovedită inclusiv prin faptul că accesul la rețeaua internet a fost asigurat atât de inculpatul B.I., prin procurarea unui calculator, ridicat în urma percheziției domiciliare din data de 19 iulie 2007, cât și de martorul G.I., prin contractarea unui abonament la un Internet Service Provider local.

De asemenea, faptul că inculpatul Ș.C.S. s-a ocupat cu activități frauduloase de donare și utilizare de carduri bancare, atât în perioada noiembrie - decembrie 2005, cât timp s-a aflat în municipiul Onești, cât și ulterior, este dovedit inclusiv prin declarația martorului G.C.M., audiat de către instanța de fond la data de 7 octombrie 2011, care a arătat că l-a ajutat pe inculpat în activitatea sa frauduloasă, căruia i-a trimis, prin e-mail, date referitoare la cărți de credit pe care le procura de pe internet, fiindu-i necesare acestuia la donarea de carduri, pe care, apoi, să le folosească la ATM-uri, în vederea retragerii de bani. Activitatea infracțională a inculpatului Ș.C.S., împreună cu inculpații D.V.M. și B.I., mai rezultă din datele obținute în urma perchezițiilor informatice efectuate asupra calculatorului personal, ridicat de la inculpatul B.I., în care au fost identificate fragmente de text rezultate în urma conversațiilor purtate prin intermediul aplicației Yahoo Messenger cu utilizatorul "c." (inculpatul Ș.C.S.) și utilizatorul "k." (inculpatul B.I.).

Totodată, adresele de poștă electronică "o." și "a.", de la care inculpatul D.V.M. a transmis mesajele conținând date de cărți de credit către inculpatul B.I., au fost identificate în urma percheziției informatice efectuată asupra calculatorului ridicat de la domiciliul său.

A mai rezultat activitatea infracțională a inculpatului Ș.C.S. din înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de acesta cu inculpatul D.V.M., în care cei doi inculpați fac referire, în mod voalat, la instrumente de plată electronică.

În susținerea acestor aspecte, a arătat că există documentele privind transferurile financiare, realizate atât între inculpatul D.V.M. și inculpatul B.I., cât și către inculpații Ș.C.S. și D.V.M., ca beneficiari, de la același ordonator P.A. din municipiul Onești, județul Bacău, cu observația că, deși au destinatari diferiți, respectiv pe inculpații Ș.C.S. și D.V.M., transferurile de bani realizate de ordonatorul P.A. au avut loc la un interval de 4 minute, ceea ce demonstrează, fără îndoială, legătura dintre cei doi inculpați, deși aceștia au susținut că nu se cunosc.

A arătat că vinovăția inculpatului Ș.C.S. este probată, totodată, prin datele solicitate de la providerii de internet "R." SA și "U." SA, din care s-a putut stabili că adresele de IP de la care au fost transmise mesajele cu datele de cărți de credit aparțin inculpatului Ș.C.S., respectiv IP X., ulterior IP Y., abonament contractat pe numele mamei sale la adresa de domiciliu din O., și inculpatului D.V.M., respectiv IP Z., la "U." SA, care folosea o conexiune la internet împreună cu titularul de contract R.F.

De asemenea, din verificările efectuate la procesatorii de carduri R. și P., s-a reținut că datele de cărți de credit transmise au fost utilizate la retragerea de numerar de la ATM-uri de pe raza municipiilor Oradea, Bacău, Galați și București, aria geografică foarte largă explicându-se prin rapiditatea cu care aceste date pot circula prin intermediul internetului - retransmiterea datelor către alți utilizatori și utilizarea lor în paralel în localități diferite. Totodată, din punerea în aplicare a autorizației de acces în adresa de e-mail k., utilizată de inculpatul B.I., reiese faptul că datele de cărți de credit primite, în mai multe rânduri, de la inculpații Ș.C.S. și D.V.M. au fost transmise, mai departe, de către B.I. lui Ș.R., pentru a fi utilizate la bancomate în Turcia, fapta penală încadrându-se în dispozițiile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, privind comerțul electronic.

În sfârșit, în dovedirea vinovăției aceluiași inculpat Ș.C.S., instanța de fond a mai adăugat, din materialul probator extrem de stufos și de elocvent, că activitatea infracțională a celor trei inculpați, după lunile noiembrie și decembrie ale anului 2005, când au locuit la Onești, a continuat pe parcursul anului 2006, dovadă fiind extrasele poștei electronice între inculpatul Ș.C.S. și inculpatul B.I., din care rezultă că inculpatul Ș.C.S. i-a transmis inculpatului B.I. datele a nu mai puțin de peste 300 de cărți de credit, respectiv numărul cărții de credit, numele titularului, data nașterii, adresa, codul PIN, CW2, data expirării, aspecte care rezultă inclusiv din punerea în aplicare a autorizației de interceptare a traficului de internet realizat de inculpatul Ș.C.S.

A constatat că, la rândul său, inculpatul B.C.B. a negat infracțiunile reținute în sarcina sa, declarând că-l cunoaște din copilărie pe coinculpatul Ș.C.S., însă nu-i cunoaște pe inculpații B.I. și D.V.M., că nu au desfășurat activități frauduloase, în sensul donării de carduri bancare prin modalitățile "phishing" sau "skimming", că nu a purtat corespondențe prin intermediul internetului cu vreunul dintre cei trei inculpați cu privire la furnizarea de date necesare în scopul falsificării de carduri bancare, iar cardul "G." găsit de organele de urmărire penală nu-i aparține.

Însă, la termenul de judecată din data de 7 octombrie 2011, martorul F.F.C. a declarat că, în cursul anilor 2005 - 2006, prin intermediul internetului, a intrat în legătură cu inculpatul B.C.B., cu care a făcut schimb de I.D.-uri, pentru ca, ulterior, inculpatul să-i dea, tot prin intermediul internetului, I.D.-ul unui prieten de-al său, cu nume de cod "c.", care era tot din Oradea, stabilindu-se că aparținea inculpatului Ș.C.S., precizând, totodată, că, din convorbirile telefonice pe care le purta cu inculpatul B.C.B., a aflat că acesta, împreună cu inculpatul Ș.C.S., se ocupau cu fraudarea de cărți de credit, iar, la solicitarea inculpatului B.C.B., i-a trimis acestuia, prin intermediul Messengerului, datele mai multor cărți de credit pe care martorul le descărcase de pe canalul "M.".

De asemenea, din verificările efectuate în baza de date a I.G.P.F (intrări/ieșiri), rezultă că inculpatul B.C.B., împreună cu inculpatul Ș.C.S., s-au deplasat în străinătate în intervalul 16 noiembrie 2006 - 22 decembrie 2006, deși inculpatul B.C.B. a declarat că în perioada respectivă s-a deplasat în Franța, fără a fi însoțit, pentru ca, în urma materialului remis de către autoritățile franceze, să se stabilească că în intervalul respectiv, în mai multe localități din regiunea S.T., respectiv V. pe data de 15 decembrie 2006, O. pe data de 18 decembrie 2006, B. pe data de 17 decembrie 2006 și G. în intervalul 28 noiembrie 2006 - 31 noiembrie 2006, au fost înregistrate numeroase acte materiale de compromitere a peste 100 de carduri bancare, urmate, apoi, de retrageri frauduloase de pe teritoriul României (Oradea) și Italiei.

Ulterior activității de copiere frauduloasă a datelor de pe cărțile de credit realizată în Franța de către cei doi inculpați, în perioada 16 noiembrie 2006 - 22 decembrie 2006, începând cu data de 22 decembrie 2006, când cei doi inculpați au revenit în România, și până la sfârșitul lunii ianuarie a anului 2007, au fost înregistrate retrageri frauduloase de la mai multe ATM-uri de pe raza municipiului Oradea, prin folosirea de plasticuri tip carte de credit contrafăcute, având rescrise pe banda magnetică datele obținute în mod fraudulos în urma activităților de skimming desfășurate în Franța, o parte dintre aceste carduri fiind capturate în bancomate și, ulterior, recuperate de organele de poliție de la unitățile bancare ale căror bancomate au fost devalizate, iar printre acestea a fost identificat cardul personal al inculpatului B.C.B., emis pe numele acestuia, apărarea sa susținând că fie l-a pierdut, fie nu-i aparține.

Instanța de fond a arătat că, o altă probă de vinovăție constă în concordanța dintre capturarea acestor blank-uri și operațiunile ilicite ale infractorilor pe teritoriul Franței, precum și din faptul că inculpatul a rescris cardul personal cu datele unui alt card bancar, dintre cele pe care le-a obținut în urma activității ilicite desfășurată în Franța, împreună cu inculpatul Ș.C.S., pe care l-a folosit, ulterior, la retrageri frauduloase de la un bancomat aparținând părții vătămate B.C.R. SA din municipiul Oradea.

De altfel, alături de acest card, cei doi inculpați au mai procedat la contrafacerea altor carduri, pe care, ulterior, le-au folosit la mai multe bancomate de pe raza municipiului Oradea, dar și la plata unor produse la comercianți.

În același timp, din coroborarea datelor puse la dispoziție de către autoritățile franceze și procesatorii de plăți cu carduri din România și instituțiile bancare ale căror ATM-uri au fost utilizate, au fost identificate atât un număr de 54 de operațiuni frauduloase realizate la bancomate din municipiul Oradea, totalizând suma de 11.920 lei, cât și un număr de 16 operațiuni frauduloase realizate la terminalele de plată de tip POS, totalizând suma de 13.945,20 lei.

De asemenea, a mai avut în vedere punerea în aplicare a autorizațiilor de interceptare a traficului informatic realizat între cei doi inculpați, din care rezultă, în mod neîndoielnic, că aceștia au procedat la contrafacerea unor cărți de credit cu date de identificare ale unor instrumente de plată obținute, în prealabil, prin manipularea unor bancomate din Franța.

Totodată, a arătat că este relevantă bogata corespondență electronică purtată de inculpatul B.C.B., de la dresa sa de e-mail r1., cu inculpatul Ș.C.S., "C.", în care cei doi inculpați transmit, în mod reciproc, o multitudine de date privind carduri bancare, pe care, apoi, le folosesc la "donarea" cardurilor bancare.

În sfârșit, a remarcat faptul că, în parcursul aceluiași traseu infracțional, în cursul lunilor februarie - martie ale anului 2007, inculpații Ș.C.S. și B.C.B., probabil dezamăgiți de sumele reduse pe care le găseau pe cardurile cetățenilor români, donate cu un efort și cu risc atât de mari, deveniți adevărați profesioniști, au hotărât să meargă în Germania, pentru obținerea de date de cărți de credit prin instalarea unor dispozitive de copiat la ATM-uri din străinătate, cu scopul de a manipula mai multe bancomate (skimming) și de a obține, în acest fel, date de cărți de credit; în scopul acestei deplasări, inculpatul Ș.C.S. a depus diligente pentru achiziționarea echipamentelor necesare compromiterii bancomatelor și a contactat relația sa din București pentru a-și procura echipamentele de skimming.

Planul acestora a fost descoperit prin vigilența autorităților germane, care au informat organele judiciare române cu privire la faptul că, la data de 15 noiembrie 2007, cei doi inculpați au fost arestați pentru comiterea unor infracțiuni la regimul cardurilor bancare (instalarea de dispozitive de skimming la bancomate), săvârșite în regiunile Wuppertal și Freiburg, începând cu luna februarie a anului 2007.

Așadar, având în vedere tot acest probatoriu, instanța de fond a constatat că, în perioada anilor 2006 - 2007, inculpatul B.C.B., alături de inculpatul Ș.C.S., a contrafăcut instrumente de plată electronică, pe care le-a pus în circulație, a deținut echipamente în vederea falsificării de carduri bancare, a întreprins acte de efectuare de operațiuni financiare, prin folosire de carduri bancare contrafăcute, și, în același timp, a utilizat neautorizat date de identificare și a transmis către alte persoane date de identificare aferente cardurilor bancare, contribuind la crearea unui prejudiciu de aproximativ 27.000 lei noi.

Referitor la excepția autorității de lucru judecat, invocată de inculpații Ș.C.S. și B.C.B., care au susținut că pentru faptele penale din această cauză au fost condamnați în Germania, instanța de fond a arătat că este neîntemeiată, fiind evident că infracțiunile pentru care au fost condamnați în Germania sunt altele decât infracțiunile din această cauză, săvârșite pe teritoriul României.

De asemenea, a constatat că infracțiunile pentru care cei doi inculpați au fost condamnați în Germania nu pot constitui acte materiale care să poată fi incluse în infracțiunile săvârșite pe teritoriul Românei, pentru simplul motiv că perioada relativ îndelungată între aceste infracțiuni nu poate conduce către o rezoluție infracțională unică.

La individualizarea judiciară a pedepselor închisorii față de fiecare inculpat în parte, a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social concret al faptelor penale comise de inculpații Ș.C.S. și B.C.B., prin numărul impresionat de acte materiale, comise în România și în străinătate, cu un prejudiciu relativ ridicat, precum și faptul că inculpații Ș.C.S. și B.C.B. au avut o atitudine procesuală nesinceră și au tergiversat, pe cât posibil, judecarea cauzei, au fost condamnați definitiv pentru infracțiuni concurente în Republica Federală a Germaniei, așa încât a aplicat fiecăruia pedepse cu închisoarea în cuantum orientat către mediu și cu executare în regim de detenție.

În termen legal, au declarat apel inculpații Ș.C.S. și B.C.B., atât pentru nelegalitate, întrucât judecătorul era incompatibil, prin antepronunțare, instanța de fond a încălcat dispozițiile referitoare la obiectul judecății, pronunțându-se asupra unor fapte penale comise în afara teritoriului României, iar la administrarea probatoriului, a respins proba cu expertiza tehnică judiciară a înregistrărilor audio și expertiza informatică și, de asemenea, nu a administrat probe pentru stabilirea prejudiciului material, iar sentința penală este insuficient motivată, cât și pentru netemeinicie, prin greșita respingere a excepției autorității de lucru judecat, în raport cu Sentința penală din data de 11 iunie 2008 a Judecătoriei din Freiburg, Republica Federală a Germaniei, din Dosarul nr. 18 Ls 111 Js33408/07-AK 92/08Hw.

Inculpații au solicitat admiterea apelurilor, desființarea, în totalitate, a sentinței penale, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de judecată.

Prin Decizia penală nr. 156 din 22 mai 2012, din Dosarul nr. 33371/3/2011 (856/2012), Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții-inculpați B.C.B. și Ș.C.S. împotriva Sentinței penale nr. 157 din 07 martie 2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 33371/3/2011.

L-a obligat pe apelantul-inculpat Ș.C.S. să plătească suma de 1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul B.C.B. la plata sumei de 1.300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, onorariul apărătorului din oficiu, a fost avansată din fondul Ministerului Justiției.

Prin Decizia penală nr. 4.037 din 6 decembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 33371/3/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursurile formulate de recurenții-inculpați Ș.C.S. și B.C.B., a casat, în parte, decizia penală, numai cu privire la inculpații Ș.C.S. și B.C.B., cu trimiterea cauzei, spre rejudecarea apelurilor declarate de aceștia, la Curtea de Apel București.

Onorariile parțiale ale apărătorilor din oficiu pentru recurenții-inculpați Ș.C.S. și B.C.B., în sumă de câte 75 lei, s-au suportat din fondul Ministerului Justiției.

În motivarea trimiterii, spre rejudecarea apelurilor declarate de apelanții-inculpați Ș.C.S. și B.C.B., s-a arătat că instanța de apel nu a analizat în mod adecvat motivul de apel privind incompatibilitatea judecătorului de fond, care, în ședința publică din data de 10 iunie 2011, s-a antepronunțat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 3 ianuarie 2013.

Prin încheierea de ședință secretă din data de 16 ianuarie 2013, au fost admise declarațiile de abținere ale judecătorilor M.O. și V.A.P., întemeiate pe disp. art. 47 alin. (1) C. pen., întrucât, au făcut parte din primul complet de apel care a soluționat cauza înainte de trimiterea, spre rejudecare, a apelurilor.

În motivarea orală, din dezbateri, a apelurilor, astfel cum au fost precizate și în concluziile scrise, apelanții-inculpați Ș.C.S. și B.C.B. au arătat că judecătorul fondului era incompatibil, prin antepronunțarea sa la termenul de judecată din data de 10 iunie 2011, iar sentința penală este total nemotivată cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, reținută în sarcina inculpatului Ș.C.S., astfel că au solicitat, în principal, admiterea apelurilor, desființarea, în tot, a sentinței penale și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de fond.

În subsidiar, apelantul-inculpat Ș.C.S. a solicitat, cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, fie schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, deoarece nu se poate reține constituirea unui grup infracțional organizat, ci, mai degrabă, un grup de crimă organizată, astfel cum este prevăzut de art. 8 din Legea nr. 39/2003, atâta timp cât nu exista o ierarhie în cadrul grupării, iar membrii acesteia nu aveau atribuții clare și determinate, fiind, mai degrabă, o asociere ocazională, fie achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive pe laturile obiectivă și subiectivă.

Ambii apelanți-inculpați, Ș.C.S. și B.C.B., în ceea ce privește infracțiunile prevăzute de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și de art. 27 pct. 1, 2 și 3 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., au solicitat achitarea, fie în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fie în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu există probe clare că au clonat carduri bancare, că au deținut pe teritoriul României echipamente în vederea efectuării de asemenea falsuri sau că au ridicat bani de la bancomate, cum se întâmplă în cazul celorlalți doi coinculpați.

Tot cu privire la aceleași infracțiuni, în situația în care se va fi apreciat că sunt vinovați, au solicitat reindividualizarea pedepselor închisorii atât sub aspectul cuantumului, în raport cu perioada anilor 2006 și 2007, reținută ca timp al activității infracționale, prejudiciul material modic, de aproximativ 27.000 lei, ceea ce înseamnă aproximativ 6.000 de euro, precum și cu circumstanțele personale, faptul că nu au avut antecedente penale, astfel că putea fi reținută în favoarea acestora circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu echilibrarea cuantumului pedepselor închisorii față de ceilalți doi coinculpați, care au beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor speciale ale pedepsei închisorii și le-a fost aplicată suspendarea pedeapsei sub supraveghere.

La termenul de judecată din data de 20 mai 2013, Curtea de Apel București, din oficiu, a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele penale reținute în sarcina inculpatului B.C.B. din infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

La solicitarea Curții, în raport cu motivul de apel și de casare, cu trimitere, spre rejudecare, Tribunalul București, secția a II-a penală, a comunicat la dosar transcrierea înregistrării ședinței publice de judecată din data de 10 iunie 2012.

Prin Decizia penală nr. 147/A din data de 3 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de apelantul-inculpat B.C.B. împotriva Sentinței penale nr. 157 din 07 martie 2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 33371/3/2011.

A desființat, în parte, sentința penală și, în fond, rejudecând:

A descontopit pedeapsa principală rezultantă de 5 ani închisoare stabilită față de inculpatul B.C.B., repunând, în individualitatea lor, pedepsele principale de 5 ani închisoare, de 2 ani și 6 luni închisoare, de 5 ani închisoare și de 2 ani și 9 luni închisoare.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele penale reținute în sarcina inculpatului B.C.B. din infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

În temeiul art. 25 din Legea nr. 365/2002, a condamnat pe inculpatul B.C.B. la pedeapsa principală de 2 ani și 3 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de deținere de echipamente, în vederea falsificării de carduri bancare.

În temeiul art. 36 alin. (1) și art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale de 5 ani închisoare, de 2 ani și 3 luni închisoare, de 5 ani închisoare, de 2 ani și 9 luni închisoare, astfel că inculpatul s-a hotărât că va executa pedeapsa principală cea mai grea, și anume pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) litera teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-inculpat Ș.C.S. împotriva aceleiași sentinței penale.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile de procedură pentru judecarea apelului declarat de apelantul-inculpat B.C.B. au rămas în sarcina statului, iar suma de 80 lei, onorariul parțial al apărătorului din oficiu, s-a suportat din fondul Ministerului Justiției.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul-inculpat Ș.C.S. la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar suma de 80 lei, onorariul parțial al apărătorului din oficiu, s-a suportat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București, secția I penală, a avut în vedere următoarele considerente:

Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și sentința penală apelată, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate și de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a apreciat că este fondat doar apelul formulat de apelantul-inculpat B.C.B., pentru motivul din oficiu, în timp ce apelul declarat de apelantul-inculpat Ș.C.S. nu este fondat.

Înainte de a examina motivele de apel invocate și cauza pe fond, în efectul devolutiv integral al apelurilor, Curtea a constatat că judecătorul fondului a preluat din rechizitoriu toată expunerea procurorului, fără nicio cenzură în urma cercetării judecătorești, astfel că a reținut situația de fapt.

Așadar, Curtea a reținut că, în perioada anilor 2005 - 2007, s-au constituit două grupări infracționale, specializate în obținerea frauduloasă a datelor de identificare a cardurilor bancare, pentru falsificarea instrumentelor de plată electronică și utilizarea acestora prin efectuare de operațiuni financiare frauduloase la diferite terminale de plată (ATM-uri sau a POS-uri), respectiv gruparea structurată formată din inculpații B.I., Ș.C.S. și D.V.M., precum și gruparea formată din inculpații Ș.C.S. și B.C.B., între care inculpatul Ș.C.S. constituia elementul de legătură.

Gruparea infracțională organizată a inculpaților B.I., lider, Ș.C.S. și D.V.M. obținea, în mod fraudulos, datele de identificare ale cardurilor bancare, prin metoda de tip "phishing", care constă într-o solicitare adresată titularului prin intermediul poștei electronice, cu aparență de a proveni de la instituția bancară emitentă.

Grupul infracțional al inculpaților Ș.C.S. și B.C.B. sustrăgea datele de identificare ale cardurilor bancare, prin operațiunea tip "skimming", și anume instalarea dispozitivelor artizanale pe diferite terminale de plată, care permit copierea frauduloasă a datelor de pe banda magnetică, în timp ce clientul utilizează cardul bancar.

Prin urmare, referitor la grupul infracțional organizat al inculpaților B.I., Ș.C.S. și D.V.M., în luna octombrie a anului 2005, la solicitarea inculpatului Ș.C.S., inculpatul B.I. a preluat de la martorul G.I. o garsonieră, situată în județul Bacău, municipiul Onești, a procurat un calculator personal, ridicat, ulterior, la percheziția domiciliară din data de 19 iulie 2007, și a asigurat, cu sprijinul martorului G.I., conectarea la un furnizor local de internet, prin contractarea unui abonament.

Ca atare, inculpatul B.I. a pus la dispoziție baza materială, iar inculpații Ș.C.S. și D.V.M., în lunile noiembrie și decembrie ale anului 2005, au întreprins operațiuni de "spam" și "phishing", constând în colectarea de adrese de e-mail aparținând mai multor persoane, după care, cu ajutorul unor programe informatice speciale, transmiteau către acestea mesaje în masă, prin care solicitau destinatarilor datele de identificare ale instrumentelor de plată electronice, reușind, astfel, să intre în posesia datelor de identificare ale cărților de credit, pe care, mai apoi, cu ajutorul unui dispozitiv MSR, deținut de inculpatul Ș.C.S., le transferau pe banda magnetică a unor carduri de tip blank, folosite în repetate operațiuni de retrageri frauduloase de numerar de la bancomate de pe raza municipiului Bacău sau a altor județe învecinate.

Totodată, inculpatul B.I. asigura transportul inculpaților Ș.C.S. și D.V.M. la diferite ATM-uri, de unde aceștia retrăgeau diferite sume de bani folosind cardurile contrafăcute. La începutul lunii noiembrie a anului 2005, inculpatul Ș.C.S. a plecat la O., unde domicilia, în timp ce inculpatul D.V.M. a plecat la domiciliul său din G., fiecare continuând activitatea de obținere de date de cărți de credit în mod ilegal, pe care le transmiteau, prin intermediul poștei electronice, inculpatului B.I., care, fie personal, fie cu ajutorul unor "săgeți", efectua retrageri frauduloase de numerar de la bancomate. Așadar, în perioada decembrie 2005 - iunie 2006, inculpații Ș.C.S. și D.V.M. au transmis, în mod repetat, către inculpatul B.I. și către alte persoane, mesaje e-mail conținând date de identificare ale mai multor cărți de credit, respectiv numărul cărții de credit, numele titularului, data nașterii, adresa, codul PIN, CW2, data expirării, care au fost utilizate, ulterior, în mod fraudulos, prin efectuarea de operațiuni financiare la bancomate de pe raza județelor Bacău, Iași, Buzău și Oradea, iar, din totalul operațiunilor frauduloase, au fost finalizate, prin eliberarea numerarului, un număr de doar 4 retrageri, totalizând suma de 1.650 lei, fiind identificate operațiuni de retrageri frauduloase de la ATM-uri de pe raza județului Iași, pe data de 30 martie 2006, și de pe raza municipiului București, la data de 26 mai 2006, după ce, în prealabil, pe data de 27 martie 2006, inculpatul Ș.C.S. a transmis, prin e-mail, datele cărților de credit către inculpatul B.I.

De asemenea, în perioada 02 februarie 2006 - 13 februarie 2006, pe raza municipiului O., unde-și are domiciliul inculpatul Ș.C.S., au fost capturate, în 4 bancomate aparținând B.C. "I.T." din Oradea, un număr de 59 carduri bancare contrafăcute, toate cu aceleași caracteristici (carduri M.), patru dintre acestea având codate pe banda magnetică date transmise, pe data de 05 februarie 2006, prin intermediul poștei electronice, de inculpatul Ș.C.S. către inculpatul B.I. Activitatea de transmitere de date de cărți de credit a continuat între inculpații Ș.C.S. și B.I. până la sfârșitul anului 2006.

Inculpatul B.I. se mai ocupa cu împărțirea profiturilor realizate din utilizarea frauduloasă a cardurilor bancare, stabilind sumele cuvenite fiecăruia, fiind identificate mai multe transferuri de bani între inculpații B.I., Ș.C.S. și D.V.M., direct sau prin interpunerea altor persoane, cu rol de "săgeată".

Cât privește gruparea formată din inculpații Ș.C.S. și B.C.B., a căror activitate infracțională s-a desfășurat în perioada octombrie 2005 - decembrie 2006, Curtea a reținut că cei doi inculpați s-au aflat, în cursul lunilor noiembrie și decembrie ale anului 2006, în Franța, în regiunea S.T., de unde au obținut date ale unor cărți de credit, folosite, apoi, atât la efectuarea de cumpărături de pe raza municipiilor Oradea și Arad din România, cât și la retragerile de numerar de la ATM-uri din Italia sau din România, de pe raza municipiului Oradea, parte dintre cardurile falsificate fiind capturate în bancomatele din municipiul Oradea, printre care se afla cardul bancar personal al inculpatului B.C.B., rescris cu datele unui alt card bancar obținute fraudulos din Franța. Astfel, a fost identificat un număr de 54 de operațiuni frauduloase realizate la bancomate din municipiul Oradea, totalizând suma de 11.920 lei, și un număr de 16 operațiuni frauduloase realizate la terminalele de plată de tip POS, totalizând suma de 13.945,20 lei.

Parcurgând același traseu infracțional, în cursul lunilor februarie - martie ale anului 2007, inculpații Ș.C.S. și B.C.B. au mers în Republica Federală a Germaniei, unde, pe data de 15 noiembrie 2007, au fost arestați preventiv, pentru comiterea unor infracțiuni la regimul cardurilor bancare, fiind condamnați, prin Sentința penală din data de 12 iunie 2008 a Judecătoriei din Freiburg - Instanța cu Juri pentru Tineret, Republica Federală a Germaniei, din Dosarul nr. 18 Ls 111 Js33408/07-AK 92/08Hw, rămasă definitivă pe data de 28 august 2008.

De pe teritoriul Republicii Federale a Germaniei, ambii inculpați au obținut, în mod fraudulos, datele cardurilor bancare de la bancomate, pe care inculpatul Ș.C.S., primind, pe data de 20 mai 2007, de la martorul G.C.M., mai multe cărți de credit, a produs duplicate, utilizate, apoi, în România.

În ceea ce privește primul motiv de apel, invocat de ambii apelanți-inculpați, privind incompatibilitatea judecătorului de la fond, pe motiv că s-a antepronunțat, Curtea apreciază că este lipsit de fundament real. Așadar, având în vedere atât conținutul încheierii de ședință din data de 10 iunie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, din Dosarul 33371/3/2011, precum și transcrierea acestei ședințe de judecată, Curtea constată că judecătorul fondului i-a atras atenția apărătorului ales al inculpatului Ș.C.S. asupra împrejurării că judecătorul din Dosarul nr. 62699/3/2010 al Tribunalului București, secția a II-a penală, care a pronunțat condamnarea coinculpatului B.I., în baza procedurii simplificate prevăzută de art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen., s-a pronunțat deja asupra regularității actului de sesizare, prin încheierea de ședință din data de 4 aprilie 2011, astfel că o altă așa-numită excepție de neregularitate a sesizării, întemeiată pe aceleași motive, nu mai poate fi pusă în discuție încă o dată.

Sesizând maniera șicanatorie și intenția de tergiversare a procesului penal manifestate de către apărătorul ales al inculpatului Ș.C.S., instanța de fond îi comunică acestuia faptul că va acorda un nou termen de judecată pentru lipsa de apărare a inculpatului D.V.M. și că, în cazul în care asistența juridică era asigurată inclusiv pentru acest inculpat, proceda la cercetarea judecătorească, cu respectarea cerinței de celeritate a procesului penal, fără a mai pune în discuție solicitări asupra cărora instanța de judecată s-a mai pronunțat.

În acest sens s-a exprimat judecătorul fondului, iar apărarea trebuia să înțeleagă avertismentul primei instanțe de a nu permite, pe viitor, nicio altă tentativă de tergiversare, în diverse moduri, a judecării cauzei. Această exigență firească a judecătorului de fond a fost, însă, speculată de către aceeași apărare, care a scos din contextul logicii dialogului câteva cuvinte, cărora le-a atribuit o altă conotație, în sensul că va pronunța o soluție de condamnare a celor doi inculpați. De altfel, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 09 septembrie 2011, în mod corect, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de recuzare a judecătorului, întemeiată pe disp. art. 47 alin. (2) C. proc. pen., formulată de inculpatul Ș.C.S., constatându-se aceeași atitudine de îngreunare a bunei desfășurări a procesului penal, manifestată de apărare.

Referitor la lipsa totală a motivării, dar numai cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, așa cum a fost invocată de apelantul-inculpat Ș.C.S., Curtea constată că instanța de fond a analizat, cu atenție, în baza probelor administrate, întreaga activitate infracțională a inculpaților, care s-a desfășurat în mod organizat, identificând coordonatorul și membrii grupului infracțional organizat, cu atribuțiile fiecăruia.

Mai mult, apărarea a considerat că acest motiv are efectul trimiterii cauzei, spre rejudecare, evident tot în scopul de a tergiversa procesul penal, atâta timp cât nu a ținut seama, la formularea unei asemenea solicitări, de cauzele de trimitere, spre rejudecare, la fond, care sunt prevăzute, în mod expres și limitativ, de dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., printre care acest motiv invocat nu se regăsește.

Privitor la susținerea apelanților-inculpați, conform căreia instanța de fond a depășit limitele sesizării, deoarece s-a pronunțat atât cu privire la activitatea infracțională din Franța și din Germania, cât și cu privire la unele tentative, pentru care nu au fost trimiși în judecată, Curtea constată că instanța de fond s-a pronunțat, prin dispozitiv, în limitele infracțiunilor cu privire la care a fost sesizată, printre care cu privire la activitatea infracțională a inculpaților Ș.C.S., desfășurată în perioada anilor 2005 - 2007, și B.C.B., desfășurată între anii 2006 și 2007, pe teritoriul României.

Împrejurarea că judecătorul fondului a făcut referire, în considerente, la activitatea infracțională desfășurată de inculpați în Republica Federală a Germaniei și în Franța, a avut ca scop atât dovedirea actelor materiale comise în România, cât și recunoașterea efectelor Sentinței penale din data de 12 iunie 2008 a Judecătoriei din Freiburg - Instanța cu Juri pentru Tineret, Republica Federală a Germaniei, din Dosarul nr. 18 Ls 111 Js33408/07-AK 92/08Hw, rămasă definitivă pe data de 28 august 2008.

De altfel, judecătorul fondului a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de ambii inculpați, tocmai cu motivarea că infracțiunile comise în Republica Federală a Germaniei nu pot constitui acte materiale care să poată fi incluse în infracțiunile săvârșite pe teritoriul Românei, întrucât nu există o unică rezoluție infracțională, în raport cu perioada relativ îndelungată între infracțiunile comise pe teritoriile celor două țări.

Cât privește susținerea potrivit căreia a mai încălcat prima instanță dispozițiile referitoare la administrarea probatoriului, prin respingerea probei cu expertiza tehnică judiciară a înregistrărilor audio și expertiza informatică și, de asemenea, prin omisiunea de a administra probe în vederea stabilirii prejudiciului material, Curtea constată că nu constituie motive propriu-zise de apel, ci formulări de probatoriu, care au avut loc în apel la termenul de judecată din data de 25 martie 2013, asupra cărora Curtea s-a pronunțat, în mod motivat.

În ceea ce privește greșita respingere a excepției autorității de lucru judecat, în raport cu Sentința penală din data de 12 iunie 2008 a Judecătoriei din Freiburg - Instanța cu Juri pentru Tineret, Republica Federală a Germaniei, din Dosarul nr. 18 Ls 111 Js33408/07-AK 92/08Hw, rămasă definitivă pe data de 28 august 2008, Curtea a constatat că autoritățile judiciare germane au dispus condamnarea inculpatului Ș.C.S. la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare, pentru comiterea, în perioada 22 februarie 2007 - 15 noiembrie 2007, pe teritoriul Republicii Federale a Germaniei, a infracțiunilor de falsificare profesională și în bandă de carduri de plată cu funcție de garanție (33 acte materiale) și de tentativă de falsificare profesională și în bandă de carduri de plată cu funcție de garanție (58 acte materiale), precum și a inculpatului B.C.B. la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea, în perioada 10 martie 2007 - 15 noiembrie 2007, și pe teritoriul Republicii Federale a Germaniei, a infracțiunilor de falsificare profesională și în bandă de carduri de plată cu funcție de garanție (33 acte materiale) și de tentativă de falsificare profesională și în bandă de carduri de plată cu funcție de garanție (56 acte materiale), reținându-se în sarcina acestora că au obținut sau au încercat să obțină, în mod fraudulos, datele de pe cardurile bancare ale unor părți vătămate, cetățeni germani, iar unele retrageri, fără drept, de numerar au fost efectuate de persoane necunoscute de la bancomate din România.

Prin Sentința penală din data de 12 iunie 2008 a Judecătoriei din Freiburg - Instanța cu Juri pentru Tineret, Republica Federală a Germaniei, s-a dedus reținerea și arestarea preventivă pentru ambii inculpați, începând cu data de 15 noiembrie 2007.

Ca atare, instanța care a rejudecat apelul, a constatat că autoritățile judiciare germane au avut în vedere doar infracțiunea de obținere în mod fraudulos de date de pe cardurile bancare, în formele fapt tentat și consumat, incriminată de legea penală română la art. 46, alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., comisă pe teritoriul Republicii Federale a Germaniei, împotriva unor cetățeni germani, în timp ce activitatea infracțională din această cauză s-a desfășurat, într-o manieră mult mai diversificată, doar pe teritoriul României, astfel că, în aceste condiții, nu poate exista autoritate de lucru judecat.

Referitor la solicitarea de schimbare a încadrării juridice a uneia dintre faptele penale reținute în sarcina inculpatului Ș.C.S. din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, precum și la solicitările de achitare, așa cum au fost formulate de către apelanții-inculpați Ș.C.S. și B.C.B., Curtea a avut în vedere ansamblul materialului probator administrat la urmărirea penală și readministrat la cercetarea judecătorească pe fond, analizat, în mod corect și amănunțit, de instanța de fond.

A susținut apelantul-inculpat Ș.C.S. că grupul infracțional nu a fost constituit, prin structură și roluri determinate, ci a avut loc în mod spontan, astfel că, în principal, a solicitat schimbarea încadrării juridice, iar, într-un subsidiar, achitarea sa pentru această infracțiune de constituire a unui grup infracțional organizat, întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive, pe latura obiectivă, fără să le precizeze, și pe latura subiectivă.

Ori, din tot materialul probator de la dosar, rezultă, în mod clar, că inculpatul Ș.C.S., împreună cu inculpatul D.V.M., a îndeplinit anumite activități specifice, constând în culegerea de informații electronice referitoare la datele de identificare ale cărților de credit, pe care, cu ajutorul unui dispozitiv MSR, le transfera pe banda magnetică a unor carduri de tip blank, folosite, mai apoi, la retragerile de numerar din bancomate, în timp ce inculpatul B.I. deținea rolul de conducător, de altfel, asumat și recunoscut de către acesta, care, printre altele, a asigurat baza materială pentru activitatea de "spam" și "phishing" desfășurată de către inculpații Ș.C.S. și D.V.M., pe care, de asemenea, i-a transportat la diferite bancomate din municipiul Onești, județul Bacău, pentru ca aceștia să efectueze retragerile de numerar, hotărând asupra modului de distribuire a banilor atât către cei doi inculpați, cât și către persoanele interpuse, care ridicau sumele de bani de la bancomate sau de la serviciile de transferuri rapide, așa-numitele "săgeți".

Calitatea de lider deținută de coinculpatul B.I. și rolul de executanți, în rândul al doilea, avut de fiecare dintre inculpații Ș.C.S. și D.V.M. fac dovada existenței unei ierarhii.

În același timp, perioada îndelungată, de aproximativ un an, în care cei trei inculpați, în aceeași structură și în aceeași modalitate, au comis infracțiunile scop, înlătură varianta unui grup infracțional constituit instantaneu și lipsit de o structură proprie.

Așadar, nu se poate susține, decât în mod declarativ, că lipsește vreun element constitutiv al laturii obiective sau că lipsește intenția inculpatului de a se constitui într-un grup infracțional orga