ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3633/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 491 de la 13 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 8100/63/2010, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R.I., din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, Titlul III, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 161/2003, Titlul III; din infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, în infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și din infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen.

rap. la art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen./ap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.F.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc. pen., iar în baza art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, Titlul III, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.F.I. (fiul lui T. și S.) la pedeapsa de 5 ani închisoare, în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare și trei ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

după executarea pedepsei principale; în baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare, iar în baza art. 33, 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute în final pedeapsa de 6 ani închisoare și trei ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. după executarea pedepsei principale; în baza art. 88 C. pen., art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa de mai sus perioada detenției preventive de la 19 aprilie 2010 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 161/2003, Titlul III, a fost condamnat inculpatul R.I.

zis B. (fiul lui M. și R.) la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare; în baza art. 25 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. după executarea pedepsei principale; în baza art. 25 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și, conform art. 33, 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute în final pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale; în baza art. 88 C. pen., art. 350 C. proc.

pen., s-a dedus din pedeapsa de mai sus, perioada detenției preventive de la 19 aprilie 2010, la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului; s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. S-a luat act că părțile vătămate B.C.R. S.A., B.R. SA, B.R.D. G.S.G., B.P. SA, V. SA, R.B. SA, P.B. SA, B.T., B.L.R. SA, B.F.R. SA, nu s-au constituit părți civile în cauză. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială - cu titlul de măsură de siguranță - a 50 cârduri prevăzute cu bandă magnetică și a unui stick de memorie marca E.D., de culoare argintiu cu negru, bunuri descrise în procesul verbal încheiat la 19 aprilie 2010 de către B.C.C.O.

Craiova. S-a dispus restituirea către inculpatul G.l. a unui telefon mobil marca N., descris în procesul verbal susmenționat și, în baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială - cu titlu de măsură de siguranță - a sumei de 700 lei de la inculpatul G.F.l. Au fost obligați fiecare dintre inculpații G. și R., la câte 1.100 lei cheltuieli judiciare statului, din care, câte 300 lei reprezentând onorariu apărător oficiu la urmărirea penală. Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 19 aprilie 2010, ora 14.00, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, a fost sesizat cu privire la faptul că persoane neidentificate în acel moment, având asupra lor cârduri bancare contrafăcute, desfășurau activități frauduloase de retragere de numerar de la atm-uri situate în zona centrală a municipiului Craiova.

În aceste condiții, prin ordonanța cu nr. 111/D/P/2010, ora 14.30, confirmată de Tribunalul Dolj prin încheierea cu nr. 35 din 20 aprilie 2010, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova a dispus autorizarea cu titlu provizoriu a înregistrării de imagini și înregistrări audio - video în mediu ambiental, a localizării și urmăririi prin orice mijloace electronice de supraveghere, inclusiv operativă, cu privire la activitatea infracțională desfășurată de acele persoane neidentificate în acel moment, pe o perioadă de 48 de ore, de îndată ce era posibil din punct de vedere tehnic. Urmare exploatării acestei ordonanțe provizorii, din materialul probator atașat în vol. I al dosarului de urmărire penală, filele 28-31, rezultă că în după-amiaza de 19 aprilie 2010, la ora 14.42, una din persoanele neidentificate în acel moment s-a întâlnit pe B-dul N.R.

din Craiova, în fața blocului cu o tânără și, după ce au intrat câteva momente în scara unui bloc, cei doi au revenit pe bulevard plimbându-se prin fața filialelor băncilor B.C.R., B.T. și B.R.D., timp în care au examinat persoanele care scoteau bani de la bancomatele băncilor menționate anterior. La ora 14.55, tânărul neidentificat în acel moment a accesat bancomatul B.R.D. de la parterul blocului și a scos o sumă de bani, fiind supravegheat de tânăra cu care se întâlnise și care îl aștepta pe trotuar. După efectuarea acestei operațiuni bancare, tânărul respectiv a revenit la persoana de sex feminin necunoscută și cei doi au traversat bulevardul deplasându-se către parcul N.R. unde s-au despărțit.

Ulterior despărțirii, tânăra a continuat să se deplaseze pe strada C.C. iar tânărul neidentificat în acel moment, a mers pe strada C.U., vorbind permanent la telefonul mobil (ora 14.58). În aceste condiții, la ora 15.15, tânărul neidentificat în acel moment a ajuns la Oficiul Poștal din Craiova și a accesat bancomatele B.P. și B.T. Acesta și-a continuat deplasarea pe str. C.U. până în zona magazinului M. unde a accesat bancomatul care aparține filialei B.R. , situat lângă marketul P. După accesarea acestui bancomat, tânărul respectiv a revenit în fața magazinului M. unde a mers la bancomatul filialei B.T. situat pe str. A.I.C. și la sediul A.B. unde a accesat de două ori bancomatul. După aceasta, tânărul a traversat str. R., a mers pe str. S., a ieșit în C.U.

și a accesat bancomatul filialei B.I.R. Ulterior, a mers până în fața blocului de pe str. B., s-a întors și a traversat C.B. pe la semafor deplasându-se în spatele Hotelului J. unde a accesat bancomatul C.E.C. apoi bancomatul P.B. La ora 15.45 tânărul respectiv a revenit pe str. C.U. și a accesat bancomatul B.R.D. situat la intersecția străzilor C.U. cu M.V. După accesarea și a acestui bancomat, tânărul respectiv s-a deplasat pe străzile M.V., I.M. și M.B. până în apropiere de P.V., în acest loc s-a întors și a mers pe străzile I.M., P.Ș. și C.U. iar la ora 16.00 a intrat în gangul care face accesul către Barul A.S. Între timp, în cauză se constituise un dispozitiv de prindere în flagrant și identificare a persoanelor care participau la activitatea infracțională.

Urmare colaborării dintre structurile operative și dispozitivul de prindere în flagrant, după ce tânărul respectiv a intrat în gangul care face accesul către Barul A.S. s-a constatat că acesta s-a întâlnit cu un bărbat tânăr, care i-a și înmânat un obiect argintiu de circa 5-6 cm, obiect pe care tânărul prezentat în paginile anterioare l-a introdus în buzunarul de la pantaloni (procesul - verbal aflat în volumul I, filele 32-38 dosar de urmărire penală). În acest moment s-a intervenit de către dispozitivul constituit pentru prinderea în flagrant a persoanelor. Potrivit procesuiui-verbal de prindere în flagrant, obiectul respectiv era "un obiect argintiu de circa 5-6 cm părea a fi un stick de memorie" iar din partea expozitivă a procesului verbal rezultă și faptul că "și-au făcut apariția mai multe persoane turbulente, care îi cunoșteau pe cei doi" astfel că dispozitivul de prindere în flagrant a trebuit să facă față și unei presiuni impuse de prietenii celor doi.

Procedându-se la legitimarea celor două persoane, s-a constatat faptul că tânărul care parcursese itinerariul menționat anterior se numea G.F.I., fiul lui T. și S., iar cel de-al doilea bărbat, respectiv cel cu care s-a întâlnit și care i-a înmânat obiectul ce părea a fi un stick de memorie, se numea R.I. fiul lui M. și R. Cu ocazia percheziției corporale efectuate asupra lui G.F.I.

au fost identificate un număr de 50 de cârduri prevăzute cu bandă magnetică, după cum urmează: un număr de 21 carduri având pe aversul de culoare galben și albastru inscripțiile "T. mobile, top-up card" iar pe revers având fiecare inscripții realizate olograf cu marker de culoare albastră, descrise în cuprinsul procesului - verbal; un număr de două cârduri având pe aversul de culoare galben și albastru inscripțiile "T. mobile, top-up card" iar pe revers având fiecare inscripții realizate olograf cu marker de culoare neagră, descrise în cuprinsul procesului - verbal; un număr de 19 carduri având pe aversul de culoare alb și albastru inscripțiile "top-up, Card must be Activated" iar pe revers având inscripții realizate olograf cu marker de culoare albastră, descrise în cuprinsul procesului - verbal; un cârd având pe aversul de culoare alb și albastru inscripțiile "top-up Card must be Activated" iar pe revers având inscripția realizată olograf cu marker de culoare neagră, descrisă în cuprinsul procesului - verbal; un număr de 7 carduri având pe aversul de culoare alb și roz diverse desene și inscripțiile "T. Mobile" iar pe revers inscripțiile realizate olograf cu marker de culoare albastră, descrise în cuprinsul procesului - verbal.

De asemenea, asupra lui G.F.l. a mai fost descoperit un stick de memorie marca E.D. și un telefon mobil marca N. prevăzut cu cartelă O. Totodată, asupra lui R.I. au fost descoperite un telefon mobil marca N. prevăzut cu cartelă C., un telefon mobil marca N. prevăzut cu cartelă C. sume de bani și unele facturi de depunere în numerar. Procedându-se la citirea datelor și informațiilor de pe benzile magnetice ale cârdurilor descoperite la G.F.I., din procesul-verbal atașat în vol. I, filele 45-48 rezultă că în urma acestei activități efectuate cu ajutorul dispozitivului tip M. din dotarea B.C.C.O. Craiova, s-a constatat că banda magnetică a acestora a fost înscrisă artizanal folosindu-se un dispozitiv comercial destinat acestui scop, excepție făcând doar cardul tip I.N.G.

emis pe numele G.F.l., care era autentic, sens în care i-a și fost restituit. Conform procesului - verbal din data de 20 aprilie 2010, vol. I filele 50 - 52 în urma percheziționării stick-ului de memorie s-a stabilit că acesta conținea un fișier tip document cu extensia "txt" denumit "grec" având 50 de înșiruiri de cifre care par a fi date ale unor carduri bancare având asociate serii de câte patru cifre asemănătoare codurilor de acces pin. Totodată, a fost descoperit un folder denumit "wipe-2.3.0" conținând fișiere si părți componente specifice aplicației cu același nume dedicată ștergerii totale a datelor conținute de un mediu de stocare a datelor ori de un sistem informatic (vol. I, filele 50 -54, dosar de u.p.).

De asemenea, în urma percheziției telefonului mobil marca N. prevăzut cu cartelă O., au fost identificate un număr de 10 contacte printre care și două cu "B." iar în ziua de 19 aprilie 2010 de pe acest telefon mobil se expediase următorul mesaj: "B. poți să ne întâlnim?" adresat lui R.I. zis B., la ora 12.03,47. Totodată, în registrul apelurilor la rubrica apeluri recepționate au fost identificate 3 apeluri printre care și două apeluri de la contactul B. în data de 19 aprilie 2010 ora 15.57,15 și respectiv 19 aprilie 2010 ora 14.43,57. În urma solicitării jurnalelor de operațiuni de la băncile ale căror bancomate au fost accesate de către inculpatul G.F.I., o parte din bănci au confirmat și din punctul de vedere al sistemului informatic accesarea acestuia prin încălcarea măsurilor de securitate.

În acest sens, menționăm jurnalul de operațiuni al P.B.C. (vol. II fila 92) în care se arată că la data de 19 aprilie 2010, ora 14.46,01 si respectiv 14.46,35 s-au efectuat operațiuni cu cardurile însă sistemul bancar a dat eroare, menționând lipsa unui "cip" de contact. De asemenea, B.C.R. a comunicat la data de 31 mai 2010 că au fost efectuate tranzacții cu cardul la atm-ul din Craiova, la ora 2.02,34, deci cu câteva ore înainte de comiterea faptei care interesează prezenta cauză iar cu cardul, descoperit pe stick-ul de memorie, au fost efectuate 10 operațiuni de extragere de numerar, în aceeași zi de 19 aprilie 2010, cu sume cuprinse între 10 si 300 lei, însă de la un bancomat din lași. Conform Raportului de Constatare Tehnico-Științifică din 10 mai 2010 al Institutului pentru Tehnologii Avansate București, "din punct de vedere constructiv cartelele sunt conforme standard-ului.

iar în ceea ce privește conținutul informațional inscripționat pe banda magnetică nu se pot face aprecieri referitoare la autenticitatea acestora, pentru aceasta fiind necesară transmiterea unor cârduri declarate originale.

Analiza informațiilor identificate pe banda magnetică a tuturor cârdurilor analizate, cu excepția celor etichetate 9, 14, 15 și 32 a relevat existenta pe pista a doua a acestei benzi a unor date cu o structură similară celei utilizate în sistemele bancare". Totodată, în conținutul raportului de constatare tehnico - științifică se menționează modalitatea în care s-a procedat la inscripționarea datelor pe banda magnetică, precizându-se faptul că "datele identificate pe pista a doua a cârdurilor bancare, cu excepția celor etichetate 9, 14, 15 și 32 au o structură coerentă similară celor utilizate în sistemele bancare dar nu se pot preciza numele instituțiilor emitente, aceste informații fiind de resortul autorităților bancare". De asemenea, se menționează că "nu se poate stabili dacă, prin prisma conținutului informațional identificat pe banda magnetică, cârdurile autentice au fost prevăzute cu bandă magnetică, cu microcip sau atât cu bandă magnetică cât si cu microcip.

Deoarece cârdurile descoperite asupra inculpatului G.F.I. au fost refuzate de unele bancomate care au și dat mesajul "eroare cip de contact" în cauză s-a formulat la Institutului pentru Tehnologii Avansate, întrebarea dacă, în urma donării unui cârd bancar prevăzut cu microcip prin inscripționarea datelor existente pe cârd, clonele rezultate pot fi utilizate pentru retragerea de numerar la atm-uri. La această întrebare, Institutul pentru Tehnologii Avansate București a menționat că aceste informații reprezintă caracteristici tehnice ale respectivelor echipamente putând fi solicitate producătorilor. în consecință, efectuarea de operațiuni financiare la echipamente de tip atm este condiționată atât de înscrierea unor date bancare valide pe pista a doua a benzii magnetice cât și de cunoaștere a codului pin asociat acestor date.

Pe parcursul cercetărilor efectuate în cauză, D.I.I.C.O.T. Craiova a solicitat structurilor specializate să comunice dacă telefonul mobil cu codul ridicat de la G.F.I. a interacționat în ziua de 19 aprilie 2010, între orele 14.30 - 16.00 cu posturile telefonice cu codurile descoperite la inculpatul R.I. Totodată, s-a solicitat comunicarea apelurilor efectuate și primite, eventual aparținătorii acestora, precum și toate datele deținute cu privire la cardurile puse în circulație la data de 19 aprilie 2010 care interesează prezenta cauză. Din materialul desecretizat aflat în vol. II filele 1 -14 rezultă că, codul, telefon marca N., cu cartelă O. ridicat de la inculpatul G.F.I. corespundea postului telefonic.

De asemenea, codurile prevăzut cu cartelă C. și respectiv codul prevăzut cu cartelă C. ambele ridicate de la inculpatul R.I. zis B. corespundeau posturilor telefonice. Conform evidențelor operatorilor de telefonie mobilă, în ziua de 19 aprilie 2010 la ora 15.56.53, utilizatorul postului telefonic (R.I.) l-a apelat pe utilizatorul postului telefonic (G.F.I.) iar durata apelului a fost de 16 secunde (Anexele 4, 5 si 6 din materialul atașat în vol. II, filele 12-14) În materialul desecretizat, structurile operative au menționat că foarte probabil toate cardurile descoperite asupra lui G.F.I., proveneau dintr-un lot de mai multe cârduri, lansându-se ipoteza a 100 de bucăți și chiar 800 bucăți, carduri care urmau a fi utilizate la efectuarea de extrageri de numerar de la bancomate din Polonia sau Italia sens în care, la începutul lunii aprilie 2010, inculpatul R.I.

zis B. căuta persoane care să se deplaseze în aceste țări pentru scopul menționat. Din același material desecretizat rezultă și faptul că în ziua de 19 aprilie 2010, imediat ce a aflat de prinderea fratelui său în împrejurarea prezentată, numitul R.G. a contactat telefonic pe numitul O., persoană neidentificată, pe care l-a întrebat dacă i-a dat carduri lui R.I. Cu această ocazie, numitul O. i-a închis convorbirea fără a-i răspunde la întrebare. Totodată, s-a apreciat în actul de sesizare a instanței, materialul desecretizat conduce la ipoteza că numerele cardurilor descoperite la inculpatul G.F.l. și cele aflate pe stick-ul de memorie înmânat de inculpatul R.I. lui G.F.l. proveneau dintr-o activitate de skiming desfășurată în Italia în toamna anului 2009 de către R.I.

împreună cu alte persoane neidentificate. Ulterior, datele culese din Italia au fost inscripționate pe cârduri blank și foarte probabil au fost donate de mai multe persoane, cu ramificații în mai multe părți ale țării. Numai în acest fel se explică retragerile efectuate în ziua de 19 aprilie 2010 atât din Craiova cât și din lași. S-a procedat la accesarea site-ului, care conține informații despre instituțiile emitente ale cârdurilor bancare. Din procesul-verbal întocmit rezultă că toate cârdurile sunt emise de instituții de pe teritoriul Marii Britanii. Această situație este confirmată și de către adresa B.C.R. SA aflată în vol. II, fila 20. Cu privire la sumele retrase, B.C.R. SA a comunicat că nu se constituie parte civilă.

Cu privire la inculpatul G.F., instanța de fond a reținut că starea de fapt expusă în rechizitoriu este corectă, deși inculpatul a negat că ar fi retras suma de 700 lei de la bancomatul B.C.R., deoarece nu a găsit cârdurile decât la orele 12.00 ale zilei de 19 aprilie 2010, se constată că acesta nu și-a dovedit apărarea și, pe cale de consecință, s-a reținut că faptele acestui inculpatul întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002; ale infracțiunii prevăzute de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002; ale infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, Titlul III, în formă continuată prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen.; ale infracțiunii prevăzută de art. 27 alin. (2), nefiind întrunite elementele constitutive, sub aspectul laturii obiective, a infracțiunii prevăzute de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, iar față de cele expuse, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului G.F.l. pentru această infracțiune. Cu privire la inculpatul R.I., instanța de fond a reținut că la dosar există declarația coinculpatului G.F. și declarații de martori care tind să confirme apărarea acestuia în sensul că nu i-a încredințat primului un stick de memorie pe care se aflau serii de cârduri bancare și coduri pin dar și probe în dovedirea vinovăției inculpatului. S-a mai arătat că predarea către inculpatul G.F. a stick-ului de memorie cu conținutul descris, nu reprezintă în sine o deținere de instrumente de plată falsificate sau o complicitate la infracțiunile susmenționate, ci o instigare la falsificarea unor astfel de instrumente de plată și deci, la efectuarea de operațiuni din cele prevăzute de art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002, prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare.

Întrucât fișierul cu extensia "txt" conținea, pe lângă serii de cârduri și coduri pin care permit (așa cum s-a precizat deja) și accesul la server-ul unei instituții bancare, s-a constatat faptul că inculpatul R.I. a săvârșit și infracțiunea de punere la dispoziție, sub orice altă formă, fără drept, a unei parole, cod de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau parțial la un sistem informatic în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003, Titlul III, infracțiunile aflându-se în concurs ideal. Pentru cele expuse, prima instanță a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R.I.

din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, Titlul III, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 161/2003, Titlul III; din infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 în infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea 365/2002 și din infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002.

La stabilirea pedepselor aplicabile inculpaților, instanța de fond a avut în vedere concluziile referatelor de evaluare întocmite în cauză, dar și atitudinea lor în cursul procesului penal, care demonstrează că nu și-au asumat în nici un fel responsabilitatea propriilor acțiuni, iar activitatea infracțională este una de amploare, dovedită prin faptele comise, numărul cârdurilor contrafăcute găsite asupra inculpatului G.F. și prin datele descoperite pe stick-ul de memorie marca E.D., ce permiteau, de asemenea, falsificarea unui număr mare de cârduri bancare. Cât timp inculpații nu și-au asumat consecințele acțiunilor lor (inculpatul G.F. recunoscând doar acea activitate infracțională care, în opinia sa, putea fi probată fără implicarea vreunei alte persoane iar inculpatul R.I.

încercând prin depoziții de martori mincinoase să se sustragă cu totul răspunderii penale), instanța de fond a considerat că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate fiecăruia nu poate fi atins decât cu privarea de libertate a inculpaților Sub aspectul laturii civile, instanța fond a constatat în esență că unitățile bancare B.T., B.C.R. F.R., B.R.D. G.S.G., V.R., B.C.R. SA, M.K.B. R.B., B.R. SA, nu s-au constituit părți civile în cauză, astfel că, în baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială, cu titlu de măsură de siguranță, a sumei de 700 lei de la inculpatul G.F.l. Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel - în termen legal - atât D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, cât și inculpații R.I.

zis B. și G.F.l. Prin motivele de apel, formulate în scris, M.P. a criticat hotărârea ca nelegală și netemeinică susținându-se într-o primă critică că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului G.F.l. pentru infracțiunea prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în condițiile în care inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru această infracțiune. Într-o a doua critică s-a arătat că instanța de fond a dedus greșit din pedeapsa aplicată inculpatului detenția preventivă de la 19 aprilie 2010 la zi deși inculpatul a fost doar reținut în ziua de 19 aprilie 2010 după care a fost arestat preventive la 26.04,2010.

Oral, în ședință publică, procurorul a arătat că, față de schimbarea de încadrare juridică pusă în discuție de instanță din oficiu, din infracțiunea prevăzută de art. 27 pct. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. renunță la motivul de apel referitor la greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și susține doar motivul de apel referitor la greșita deducere a detenției preventive din pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul R.I. Prin motivele de apel formulate în scris și susținute oral, în ședință publică, prin avocați aleși, inculpatul G.I.

a solicitat în principal admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, în urma rejudecării cauzei, să se dispună achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. S-a arătat că în mod greșit instanța de fond și-a fundamentat soluția de condamnare a inculpaților luând în considerare probatorii obținute cu încălcarea dispozițiilor legale, respectiv audierea polițiștilor care au întocmit procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante. A mai arătat că, din declarațiile martorilor audiați la propunerea inculpatului, reiese că polițiștii l-au reținut pe inculpatul G.I. înainte ca acesta să se fi întâlnit cu inculpatul R.I. și, pe cale de consecință, nu a avut cum să-i predea stick-ul în cauză, declarații care se coroborează cu cele declarate de inculpatul G.I.

cu ocazia flagrantului și cu declarația martorului asistent G.V., care a semnat procesul - verbal de constatare a flagrantului. S-a mai arătat că organele de urmărire penală nu au probat existența unor amprente dactiloscopice pe stick-ul de memorie, care să aparțină inculpatului R.I., mențiunea conform căreia nu s-au putut preleva amprente de pe stick-ul de memorie, confecționat din material plastic nefiind suficientă în lipsa unei dovezi constând într-o constatare tehnico-științifică. A mai arătat că infracțiunea de care este acuzat inculpatul este o infracțiune flagrantă care trebuia judecată după procedura specială, reglementată de art. 465 și urm. C. proc. pen. În subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepsei în raport de prevederile art. 72 C. pen.

în sensul reducerii acesteia și aplicarea prevederilor art. 81 C. pen. Prin motivele de apel formulate în scris de inculpatul G.F.l., prin avocat desemnat din oficiu și susținute oral, în ședință publică, de avocatul ales, s-a solicitat într-o primă teză admiterea apelului, desființarea hotărârii și achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. considerând că lipsește intenția inculpatului. Într-o teză subsidiară s-a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul coborârii acesteia sub minimul special și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei față de circumstanțele reale ale faptei și circumstanțele personale ale inculpatului: nu are antecedente penale și provine dintr-o familie organizată.

Prin Decizia penală nr. 166 din 11 iulie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a dispus următoarele: A admis apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații R.I. zis B. și G.F.I. - ambii deținuți în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova - împotriva sentinței penale nr. 491 de la 13 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 8100/63/2010, a desființat în parte sentința penală în ceea ce privește latura penală, după care: I) în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, astfel: a) pentru inculpatul R.I. din infracțiunea prevăzută de art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002, în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen.

rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și din infracțiunea prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 27 pct. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. b) pentru inculpatul G.F.l. din infracțiunea prevăzută de art. 27 pct. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. II) a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului R.I., în pedepsele componente; În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 a condamnat pe inculpatul R.I.

la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a recontopit pedepsele stabilite cu pedeapsa stabilită aceluiași inculpat prin sentința penală apelată, pentru infracțiunea prev. de 46 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 161/2003, Titlul III, în pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 2 ani. A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen. A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea de 24 de ore din 19 aprilie 2010 și arestarea preventivă de la 26 aprilie 2010, la zi și menține starea de arest. III) a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G.F.l., în pedepsele componente. În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.F.l. la pedeapsa de 5 ani închisoare. A redus pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 la 5 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a recontopit pedepsele stabilite cu pedeapsa stabilită aceluiași inculpat prin sentința penală apelată, pentru infracțiunea prev. de 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, Titlul III cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani. A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. A fost dedusă în continuare arestarea preventivă pentru fiecare dintre cei doi inculpați, de la 13 decembrie 2010 la zi, și a fost menținută starea de arest.

Cheltuielile judiciare din apel, au rămas în sarcina statului, din care, 300 lei reprezintă onorariu avocat oficiu pentru inculpatul G.F.l., va fi avansat din fondurile M.J., în contul Baroului de Avocați Dolj. Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele: Analizând cu prioritate criticile referitoare la faptul că, atâta timp cât infracțiunea este flagrantă, procedura de judecată trebuia să fie aceea reglementată de art. 465 și urm. C. proc. pen. iar nu procedura obișnuită, Curtea de Apel a apreciat că aceste critici au mai fost invocate cu ocazia verificării măsurii arestării preventive iar instanța s-a pronunțat prin încheierea de ședință din 07 februarie 2011 constatând că procedura specială a urmăririi și judecării unor infracțiuni flagrante nu se impune obligatoriu iar organele judiciare, încă de la început au urmat procedura obișnuită, drepturile și toate garanțiile prevăzute în favoarea inculpatului fiind respectate.

În urma propriului examen curtea de apel a constatat că situația de fapt reținută de instanța de prim grad este corectă fiind susținută de materialul probator administrat în cauză. Criticile formulate de inculpatul R.I. prin care s-a solicitat înlăturarea din ansamblului materialului probator a depozițiilor martorilor R.D., Ș.M. și J.V.C., polițiștii care au participat la flagrant, audierea acestora nefiind interzisă de nici o dispoziție procedural penală curtea de apel a apreciat că sunt nefondate. Nu se poate reține că polițiștii, cu ocazia efectuării unui flagrant, fac parte din categoria persoanelor obligate să păstreze secretul profesional care conform art. 79 alin. (1) C. proc. pen. nu pot fi ascultate ca martor cu privire la faptele și împrejurările de care a luat cunoștință în exercițiul profesiei, fără încuviințarea persoanei sau a unității față de care este obligată să păstreze.

Or, în cauză, în nici un caz nu s-ar putea considera că polițiștii, care acționează în vederea strângerii probelor necesare aflării adevărului iar în cadrul acestei activități participă la un flagrant, sunt persoane obligate să păstreze un secret în sensul articolului mai - sus menționat. Cât privește susținerile în sensul că, în materie contravențională, nu este permisă audierea de către instanță a agentului constatator și, în consecință, cu atât mai mult, în materie penală, audierea polițiștilor care au participat la flagrant este inadmisibilă, curtea de apel a apreciat că nu sunt reale întrucât, în conformitate cu jurisprudența C.E.D.O., în materie contravențională s-a stabilit că mențiunile referitoare la constatările personale ale agentului constatator consemnate în procesul-verbal de contravenție, nu au valoarea unei prezumții absolute, contravenientul putând administra probe cu care să facă dovada contrară.

Aceasta nu înseamnă însă că instanța nu ar putea să dispună audierea în ședință publică a agentului constatator urmând ca depoziția acestuia să fie analizată în raport de întregul material probator administrat în cauză. Aceeași este situația și în materie penală unde, conform art. 90 C. proc. pen., procesul - verbal încheiat de organul de urmărire penală constituie mijloc de probă. Aceasta nu înseamnă însă că agenții care au procedat la întocmirea acestora nu ar putea fi audiați de instanță, în calitate de martor, în ședință publică. Dimpotrivă, în concordanță cu jurisprudența C.E.D.O. care a statuat asupra obligației agenților infiltrați de a depune mărturie (ex.

cauza Ludi contra Elveției, ș.a.), curtea de apel a apreciat că este de natura îndatoririlor polițiștilor să depună mărturie în ședință publică, oferind în felul acesta inculpaților posibilitatea de a-i interoga iar instanței de a le observa comportamentul din timpul audierii și de a-și forma propria opinie cu privire la credibilitatea lor. Concluzionând, curtea de apel a apreciat că instanța de prim grad în mod legal a dispus audierea în calitatea de martor a polițiștilor care au participat la flagrantul din 19 aprilie 2011 și a ținut cont de declarațiile acestora cu ocazia examinării situației de fapt. Examinând în continuare fondul cauzei curtea de apel a constatat că apărările formulate de inculpați (inculpatul R.I.

a susținut că inculpatul G.F.l. a fost reținut de organele de poliție înainte de a se fi întâlnit cu el și, pe cale de consecință, nu a avut cum să-i predea stick-ul găsit asupra acestuia în urma efectuării percheziției corporale iar inculpatul G.F.l. a susținut că a găsit în parc o plasă în care se aflau cârduri și un stick) au fost corect înlăturate de instanța de prim grad, cu argumente pe care curtea și le însușește în întregime. În plus, în urma propriului examen, curtea de apel a apreciat că mențiunile procesului - verbal din 19 aprilie 2010 au fost confirmate de toți cei trei polițiști, audiați în calitate de martor, în ședință publică, la termenul de judecată din 29 noiembrie 2010. În raport de aceste probe curtea reține, la fel ca instanța de prim grad că R.I.

i-a înmânat lui G.F.l. stick-ul găsit asupra acestuia în urma percheziției corporale, pe care, pe care se aflau un fișier tip document cu extensia "txt" denumit "grec" având 50 de înșiruiri de cifre care par a fi date ale unor cârduri bancare având asociate serii de câte patru cifre asemănătoare codurilor de acces pin. Totodată, a fost descoperit un folder denumit "wipe-2.3.0" conținând fișiere si părți componente specifice aplicației cu același nume dedicată ștergerii totale a datelor conținute de un mediu de stocare a datelor ori de un sistem informatic. Una dintre seriile de cârd descoperite pe stick aparține unui cârd bancar emis de către L.T.S.B.B. din Londra, Marea Britanie și cu acesta s-au efectuat în data de 19 aprilie 2010 între orele 11.00 și 13.00 retrageri de numerar de la un bancomat din lași iar de pe card, emis de aceeași bancă, inculpatul G. a efectuat retrageri de numerar de la atm-ul B.C.R.

din Craiova. Această concluzie este susținută și de celelalte probe indirecte existente în cauză: anterior datei comiterii faptei, pe data de 18 martie 2010, inculpatul G.F.l. i-a trimis patru mesaje inculpatului R.I. adresându-i întrebarea dacă se mai întâlnesc iar pe data de 19 aprilie 2010, înaintea flagrantului inculpatul R.I. I-a apelat pe inculpatul G.I. de la postul telefonic, durata apelului fiind de 16 secunde, ceea ce înseamnă că cei doi păstrau legătura și discutau, respectiv se întâlneau frecvent în scopul comiterii de infracțiuni, așa cum rezultă din probele directe administrate în cauză; înainte de a se întâlni cu inculpatul R.I., inculpatul G.I. a accesat mai multe bancomate folosind cârduri falsificate; există contradicții între declarațiile celor doi inculpați cu privire la care dintre cei doi inculpați îl contacta pe celălalt pentru a se întâlni - inculpatul G.F.

susține că „inculpatul R. îmi telefona tot timpul eu având același număr de telefon și îmi spunea să ne întâlnim în diverse locuri" declarația din apel, fila nr. 77 în vreme ce inculpatul R.I. a declarat tot în fața instanței de apel, declarație cosemnată în scris și aflată la fila nr. 78 că „Aproximativ la două, trei săptămâni, acesta - inculpatul G.F. - îmi telefona, se întâlnea cu mine în diverse baruri (.)", inculpatul R.I. susține că în ziua de 19 aprilie 2010 a fost sunat de mai multe ori pe telefonul mobil de inculpatul G.I., împrejurare contrazisă de inculpatul G.F. care susține că a fost sunat de R.I. dar și de listingul convorbirilor telefonice, aflat în dosarul de urmărire penală, din care rezultă că în ziua respectivă inculpatul R.I.

l-a apelat pe inculpatul G.F. o singură dată. Pe de altă parte, depozițiile martorilor audiați la propunerea inculpatului R.I., inclusiv declarațiile martorilor F.M. și N.C.C. prin care s-a încercat să se facă dovada că cei doi nu s-au întâlnit și, în consecință, stick-ul găsit asupra inculpatului G.I. nu i-a fost înmânat acestuia de inculpatul R.I., sunt subiective, urmând a fi înlăturate din ansamblul materialului. La formularea acestei concluzii curtea a avut în vedere pe de o parte faptul că martorii în cauză, deși, cu excepția martorului N.C.C., erau persoane cunoscute de inculpat și a căror prezență nu avea cum să nu o observe în imediata sa apropiere, în ziua flagrantului, nu au fost indicați de către acesta în faza urmăririi penale ci abia ulterior, în luna septembrie a anului 2010, în fața primei instanței, martorii B.D.

și A.C. respectiv, în martie 2011, în fața instanței de apel martorii N.C.C. și F.M. Pe de altă parte declarațiile martorilor nu se coroborează cu declarațiile inculpaților dar nici între ele. De exemplu, toți martorii audiați în cauză la propunerea inculpatului R.I. susțin că organele de poliție l-au reținut pe inculpatul G.F. înainte ca acesta să intre în gang, în vreme ce inculpatul R.I. a declarat în fața instanței de prim grad (fila nr. 84) că inculpatul G.F. a fost reținut după ce „tocmai intrase în gang", martorul F.M. a declarat că în momentul reținerii celor doi s-au oprit în jur de 20 de persoane pentru a observa ce se întâmplă în vreme ce martorul N.C.C. a declarat că în zonă erau doar câteva persoane, acest lucru afirmându-l și martorul A.C.

care a declarat că „era puțină lume în jur, pentru că la acea oră strada nu era frecventată", martorul N.C.C. a declarat că înainte de revelion a fost sunat de F.M. care l-a i-a comunicat că fratele inculpatului R. a luat legătura cu el și l-a întrebat dacă au văzut incidentul și sunt de acord să dea declarație în vreme ce N.C.C. a susținut că acest lucru s-a întâmplat în luna ianuarie a anului curent. În ceea ce privește apărarea formulată de inculpatul G.F., în sensul că ar fi găsit cârdurile și stik-ul într-o plasă, în parc, pe lângă faptul că este puțin credibilă, este contrazisă de probele administrate în cauză din care rezultă că stick-ul în cauză i-a fost înmânat de inculpatul R.I. și față de datele identificate pe acesta, prezența cârdurilor asupra inculpatului G.F.

este mai mult decât justificată. Cât privește împrejurarea că nu s-au prelevat amprente dactiloscopice de pe stick-ul de memorie găsit asupra inculpatului G.F. Curtea de Apel a apreciat că acest aspect a fost motivat de faptul că, fiind confecționat din material plastic, prelevarea de amprente nu a fost posibilă, susținerea care, în opinia instanței nu se impune a fi verificată prin dispunerea unei expertize, probă care de altfel nici nu a fost solicitată de inculpat. În drept, s-a apreciat în final că fapta inculpatului G.F. care a deținut în vederea punerii în circulație și a pus în circulație prin efectuarea de operațiuni financiare un număr de 50 de carduri bancare falsificate, întrunește, așa cum corect a decis și instanța de prim grad, elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002.

Pe de altă parte, fapta inculpatului R.I. de a preda inculpatului G.I. stick-ul de memorie pe care se aflau coduri pin care permit accesul la serveru-ul unor instituții bancare corect a decis instanța de prim grad că nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 26 rap.

la art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, titlul III - accesul fără drept la un sistem informatic respectiv accesul fără drept la un sistem informatic în scopul obținerii de date informatice - ci pe cele ale infracțiunii prev. de art. 46 alin. (1) lit. b) din același act normativ - „fapta de a (.) pune la dispoziție (.) alte asemenea date informatice, în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. de art. 42, 45". În ceea ce privește încadrarea juridică a celorlalte fapte pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, la termenul de judecată din 10 martie 2011, instanța, din oficiu, a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor astfel: pentru inculpatul G.F.

- din infracțiunea prevăzută de art. 27 pct. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. iar pentru inculpatul R.I. din infracțiunea prevăzută de art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002, în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și din infracțiunea prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 27 pct. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Cu privire infracțiunea prevăzută de art. 27 pct. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, în calitate de autor, respectiv complice, instanța constată că în realitatea textul de lege incriminează în două alineate (nu puncte), două infracțiuni distincte.

Astfel, conform art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 constituie infracțiune efectuarea uneia dintre operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 11, prin utilizarea unui instrument de plată electronic, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, fără consimțământul titularului instrumentului respectiv iar potrivit art. 27 alin. (2) din același act normativ „Cu aceeași pedeapsă se sancționează efectuarea uneia dintre operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 11, prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive". După cum se poate observa alin. (1) sancționează situația în care se folosește un instrument de plată electronică, valabil emis dar fără consimțământul titularului în vreme ce în alin. (2) este sancționată situația folosirii unui instrument de plată electronică care a fost contrafăcut.

Cum în speța de față se regăsește doar această din urmă situație curtea de apel a apreciat că fapta inculpatului G.F. de a încerca să efectueze și de a efectua retrageri de numerar, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin utilizarea neautorizată a unor date de identificare aflate pe instrumentele de plată falsificate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiune în care se va dispune schimbarea încadrării juridice și pentru care va fi condamnat inculpatul. În ceea ce-l privește pe inculpatul R.I. Curtea de Apel a apreciat că activitatea acestuia de a preda inculpatului G.F. un stick pe care se aflau serii de cârduri și coduri pin care permit accesul la server-ul unor instituții bancare și care au fost folosite pentru falsificarea unor cârduri și folosirea acestora în ziua de 19 aprilie 2010 de inculpatul G.F.

dar și de o altă persoană din municipiul lași nu se subsumează activității de instigare, așa cum a decis instanța de prim grad, activitate care presupune îndeplinirea mai multor condiții între care efectuarea unei activități de determinare din partea instigatorului față de instigat, care să se situeze în timp înainte ca instigatul să adopte hotărârea de a comite infracțiunea, nedovedite In cauză ci unei activități de complicitate, inculpatul R.I. ajutând la comiterea infracțiunii prev. de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 dar și la săvârșirea infracțiunii prev.de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

Pentru aceste infracțiuni, curtea de apel a menționat că se va dispune condamnarea inculpaților la pedepse cu închisoare care vor fi orientate către minimul special având în vedere activitatea concretă ce se reține In sarcina fiecăruia dintre ei dar și limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor și împrejurarea că ambii sunt infractori primari, la primul conflict cu legea penală. Pentru aceleași considerente s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului G.F. pentru infracțiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, la 5 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani. Cât privește critica referitoare la greșita deducere a arestării preventive pentru inculpatul R.I., Curtea de Apel a apreciat-o ca întemeiată urmând a deduce corect pentru acest inculpat reținerea de 24 de ore din 19 aprilie 2010 și arestarea preventivă de la 26 aprilie 2010, la zi.

În raport de natura și gravitatea faptelor, cu titlu de pedeapsă complementară față de infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 pentru inculpatul R.I. respectiv față de infracțiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 față de inculpatul G.F.l. va interzice inculpaților exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. Împotriva deciziei instanței de apel, ambii inculpați au declarat recurs, motive fiind menționate în partea introductivă a prezentei decizii. Prealabil examinării pe fond a recursurilor, Înalta Curte constată că, în recurs, ambii inculpați au invocat „dreptul la tăcere", au precizat expres că nu mai au alte probe în apărare, susținând totuși că mențin declarațiile date anterior (fil.

64-65 d.r); Examinând pe fond recursurile inculpaților, Înalta Curte reține următoarele: I) asupra recursurilor declarate de inculpații R.I. și G.F.l., cu referire la solicitarea achitării în temeiul art. 385 9 pct. 12 ori pct. 18 C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. d) din C. proc. pen. („lipsa intenției", susținându-se că inculpatul R.I. nu a înmânat nici-un stick de memorie coinculpatului G.F., că nu este complice la săvârșirea unei infracțiuni; lipsa „laturii obiective" în cazul inculpatului G.F.l.).

În condițiile în care, pe de o parte, în recurs nu au fost administrate probe noi pe situația de fapt și nici nu au fost suplimentate argumentele de fapt ori de drept expuse anterior în fața celor două instanțe, iar pe de altă parte, apărarea nu a făcut referire la existența unei grave erori de fapt - rezultând din compararea situației de fapt reținută de instanța de apel cu probele administrate, și la care, în decizia atacată, s-a făcut trimitere pentru dovedirea existenței faptelor și elementelor constitutive ale infracțiunilor - Înalta Curte își însușește toate argumentele probatorii și juridice ale deciziei atacate cu privire la existența faptelor în materialitatea lor, inclusiv cu privire la întrunirea tuturor elementelor constitutive ale infracțiunilor, precum și cu privire la vinovăția inculpaților, apreciind că nu se impune reluarea acestora.

Hotărârile sunt supuse casării, printre altele, când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.