ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3633/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3633/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 491 de la 13 decembrie 2010 pronunțată

de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 8100/63/2010, în baza art. 334 C. proc. pen.,

s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în

judecată inculpatul R.I., din infracțiunea prevăzută de art.

26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, Titlul

III, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 161/2003, Titlul

III; din infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr.

365/2002, în infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art.

24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și din infracțiunile

prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 25 C. pen./ap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul

G.F.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din

Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc. pen., iar în baza art.

42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, Titlul III, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.F.I. (fiul lui T. și S.)

la pedeapsa de 5 ani închisoare, în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002,

a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare și

trei ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen. după executarea pedepsei principale; în baza art. 27 alin. (2) din

Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat

același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare, iar în baza art. 33, 34 C.

pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să

execute în final pedeapsa de 6 ani închisoare și trei ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. după

executarea pedepsei principale; în baza art. 88 C. pen., art. 350 C. proc. pen.,

s-a dedus din pedeapsa de mai sus perioada detenției preventive de la 19

aprilie 2010 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 46 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 161/2003, Titlul III, a fost condamnat inculpatul R.I. zis B. (fiul

lui M. și R.) la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare; în baza art.

25 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat

același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

după executarea pedepsei principale; în baza art. 25 C. pen. rap. la art. 27

alin. (2) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat același inculpat la

pedeapsa de 4 ani închisoare și, conform art. 33, 34 C. pen., s-au

contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute în

final pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea

pedepsei principale; în baza art. 88 C. pen., art. 350 C. proc. pen., s-a dedus

din pedeapsa de mai sus, perioada detenției preventive de la 19 aprilie 2010,

la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului; s-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pe durata executării pedepsei principale.

S-a luat act că părțile

vătămate B.C.R. S.A., B.R. SA, B.R.D. G.S.G., B.P. SA, V. SA, R.B. SA,

P.B. SA, B.T., B.L.R. SA, B.F.R. SA, nu s-au constituit părți civile

în cauză.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a

dispus confiscarea specială - cu titlul de măsură de

siguranță - a 50 cârduri prevăzute cu bandă magnetică

și a unui stick de memorie marca E.D., de culoare argintiu cu negru,

bunuri descrise în procesul verbal încheiat la 19 aprilie 2010 de către

B.C.C.O. Craiova.

S-a dispus restituirea către

inculpatul G.l. a unui telefon mobil marca N., descris în procesul verbal

susmenționat și, în baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus

confiscarea specială - cu titlu de măsură de siguranță

- a sumei de 700 lei de la inculpatul G.F.l.

Au fost obligați fiecare dintre

inculpații G. și R., la câte 1.100 lei cheltuieli judiciare statului,

din care, câte 300 lei reprezentând onorariu apărător oficiu la

urmărirea penală.

Pentru a dispune în acest sens,

instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 19 aprilie 2010, ora 14.00,

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, a fost sesizat cu privire la

faptul că persoane neidentificate în acel moment, având asupra lor cârduri

bancare contrafăcute, desfășurau activități

frauduloase de retragere de numerar de la atm-uri situate în zona centrală

a municipiului Craiova. În aceste condiții, prin ordonanța cu nr. 111/D/P/2010,

ora 14.30, confirmată de Tribunalul Dolj prin încheierea cu nr. 35 din 20

aprilie 2010, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova a dispus autorizarea

cu titlu provizoriu a înregistrării de imagini și înregistrări

audio - video în mediu ambiental, a localizării și urmăririi

prin orice mijloace electronice de supraveghere, inclusiv operativă, cu

privire la activitatea infracțională desfășurată de

acele persoane neidentificate în acel moment, pe o perioadă de 48 de ore,

de îndată ce era posibil din punct de vedere tehnic. Urmare

exploatării acestei ordonanțe provizorii, din materialul probator

atașat în vol. I al dosarului de urmărire penală, filele 28-31,

rezultă că în după-amiaza de 19 aprilie 2010, la ora 14.42, una

din persoanele neidentificate în acel moment s-a întâlnit pe B-dul N.R. din

Craiova, în fața blocului cu o tânără și, după ce au

intrat câteva momente în scara unui bloc, cei doi au revenit pe bulevard

plimbându-se prin fața filialelor băncilor B.C.R., B.T. și B.R.D.,

timp în care au examinat persoanele care scoteau bani de la bancomatele

băncilor menționate anterior. La ora 14.55, tânărul

neidentificat în acel moment a accesat bancomatul B.R.D. de la parterul blocului

și a scos o sumă de bani, fiind supravegheat de tânăra cu care

se întâlnise și care îl aștepta pe trotuar. După efectuarea

acestei operațiuni bancare, tânărul respectiv a revenit la persoana

de sex feminin necunoscută și cei doi au traversat bulevardul

deplasându-se către parcul N.R. unde s-au despărțit. Ulterior

despărțirii, tânăra a continuat să se deplaseze pe strada

C.C. iar tânărul neidentificat în acel moment, a mers pe strada C.U.,

vorbind permanent la telefonul mobil (ora 14.58). În aceste condiții, la

ora 15.15, tânărul neidentificat în acel moment a ajuns la Oficiul

Poștal din Craiova și a accesat bancomatele B.P. și B.T. Acesta

și-a continuat deplasarea pe str. C.U. până în zona magazinului M. unde

a accesat bancomatul care aparține filialei B.R. , situat lângă

marketul P. După accesarea acestui bancomat, tânărul respectiv a

revenit în fața magazinului M. unde a mers la bancomatul filialei B.T.

situat pe str. A.I.C. și la sediul A.B. unde a accesat de două ori

bancomatul. După aceasta, tânărul a traversat str. R., a mers pe str.

S., a ieșit în C.U. și a accesat bancomatul filialei B.I.R. Ulterior,

a mers până în fața blocului de pe str. B., s-a întors și a

traversat C.B. pe la semafor deplasându-se în spatele Hotelului J. unde a

accesat bancomatul C.E.C. apoi bancomatul P.B. La ora 15.45 tânărul

respectiv a revenit pe str. C.U. și a accesat bancomatul B.R.D. situat la

intersecția străzilor C.U. cu M.V. După accesarea și a

acestui bancomat, tânărul respectiv s-a deplasat pe străzile M.V., I.M.

și M.B. până în apropiere de P.V., în acest loc s-a întors și a

mers pe străzile I.M., P.Ș. și C.U. iar la ora 16.00 a intrat în

gangul care face accesul către Barul A.S.

Între timp, în cauză se

constituise un dispozitiv de prindere în flagrant și identificare a

persoanelor care participau la activitatea infracțională. Urmare

colaborării dintre structurile operative și dispozitivul de prindere

în flagrant, după ce tânărul respectiv a intrat în gangul care face

accesul către Barul A.S. s-a constatat că acesta s-a întâlnit cu un

bărbat tânăr, care i-a și înmânat un obiect argintiu de circa

5-6 cm, obiect pe care tânărul prezentat în paginile anterioare l-a

introdus în buzunarul de la pantaloni (procesul - verbal aflat în volumul I,

filele 32-38 dosar de urmărire penală).

În acest moment s-a intervenit de

către dispozitivul constituit pentru prinderea în flagrant a persoanelor.

Potrivit procesuiui-verbal de prindere în flagrant, obiectul respectiv era

"un obiect argintiu de circa 5-6 cm părea a fi un stick de memorie"

iar din partea expozitivă a procesului verbal rezultă și faptul

că "și-au făcut apariția mai multe persoane

turbulente, care îi cunoșteau pe cei doi" astfel că dispozitivul

de prindere în flagrant a trebuit să facă față și unei

presiuni impuse de prietenii celor doi.

Procedându-se la legitimarea celor

două persoane, s-a constatat faptul că tânărul care parcursese

itinerariul menționat anterior se numea G.F.I., fiul lui T. și S.,

iar cel de-al doilea bărbat, respectiv cel cu care s-a întâlnit și

care i-a înmânat obiectul ce părea a fi un stick de memorie, se numea R.I.

fiul lui M. și R.

Cu ocazia percheziției corporale

efectuate asupra lui G.F.I. au fost identificate un număr de 50 de cârduri

prevăzute cu bandă magnetică, după cum urmează: un

număr de 21 carduri având pe aversul de culoare galben și albastru

inscripțiile "T. mobile, top-up card" iar pe revers având

fiecare inscripții realizate olograf cu marker de culoare albastră,

descrise în cuprinsul procesului - verbal; un număr de două cârduri

având pe aversul de culoare galben și albastru inscripțiile "T.

mobile, top-up card" iar pe revers având fiecare inscripții realizate

olograf cu marker de culoare neagră, descrise în cuprinsul procesului -

verbal; un număr de 19 carduri având pe aversul de culoare alb și albastru

inscripțiile "top-up, Card must be Activated" iar pe revers

având inscripții realizate olograf cu marker de culoare albastră,

descrise în cuprinsul procesului - verbal; un cârd având pe aversul de culoare

alb și albastru inscripțiile "top-up Card must be Activated"

iar pe revers având inscripția realizată olograf cu marker de culoare

neagră, descrisă în cuprinsul procesului - verbal; un număr de 7

carduri având pe aversul de culoare alb și roz diverse desene și

inscripțiile "T. Mobile" iar pe revers inscripțiile

realizate olograf cu marker de culoare albastră, descrise în cuprinsul

procesului - verbal. De asemenea, asupra lui G.F.l. a mai fost descoperit un

stick de memorie marca E.D. și un telefon mobil marca N. prevăzut cu

cartelă O.

Totodată, asupra lui R.I. au fost

descoperite un telefon mobil marca N. prevăzut cu cartelă C., un

telefon mobil marca N. prevăzut cu cartelă C. sume de bani și

unele facturi de depunere în numerar.

Procedându-se la citirea datelor

și informațiilor de pe benzile magnetice ale cârdurilor descoperite

la G.F.I., din procesul-verbal atașat în vol. I, filele 45-48 rezultă

că în urma acestei activități efectuate cu ajutorul

dispozitivului tip M. din dotarea B.C.C.O. Craiova, s-a constatat că banda

magnetică a acestora a fost înscrisă artizanal folosindu-se un

dispozitiv comercial destinat acestui scop, excepție făcând doar cardul

tip I.N.G. emis pe numele G.F.l., care era autentic, sens în care i-a și

fost restituit.

Conform procesului - verbal din data

de 20 aprilie 2010, vol. I filele 50 - 52 în urma percheziționării

stick-ului de memorie s-a stabilit că acesta conținea un fișier

tip document cu extensia "txt" denumit "grec" având 50 de

înșiruiri de cifre care par a fi date ale unor carduri bancare având

asociate serii de câte patru cifre asemănătoare codurilor de acces pin.

Totodată, a fost descoperit un folder denumit "wipe-2.3.0"

conținând fișiere si părți componente specifice

aplicației cu același nume dedicată ștergerii totale a

datelor conținute de un mediu de stocare a datelor ori de un sistem

informatic (vol. I, filele 50 -54, dosar de u.p.).

De asemenea, în urma percheziției

telefonului mobil marca N. prevăzut cu cartelă O., au fost

identificate un număr de 10 contacte printre care și două cu

"B." iar în ziua de 19 aprilie 2010 de pe acest telefon mobil se

expediase următorul mesaj: "B. poți să ne întâlnim?"

adresat lui R.I. zis B., la ora 12.03,47. Totodată, în registrul

apelurilor la rubrica apeluri recepționate au fost identificate 3 apeluri

printre care și două apeluri de la contactul B. în data de 19 aprilie

2010 ora 15.57,15 și respectiv 19 aprilie 2010 ora 14.43,57.

În urma solicitării jurnalelor de

operațiuni de la băncile ale căror bancomate au fost accesate de

către inculpatul G.F.I., o parte din bănci au confirmat și din

punctul de vedere al sistemului informatic accesarea acestuia prin

încălcarea măsurilor de securitate. În acest sens,

menționăm jurnalul de operațiuni al P.B.C. (vol. II fila 92) în

care se arată că la data de 19 aprilie 2010, ora 14.46,01 si

respectiv 14.46,35 s-au efectuat operațiuni cu cardurile însă

sistemul bancar a dat eroare, menționând lipsa unui "cip" de

contact. De asemenea, B.C.R. a comunicat la data de 31 mai 2010 că au fost

efectuate tranzacții cu cardul la atm-ul din Craiova, la ora 2.02,34, deci

cu câteva ore înainte de comiterea faptei care interesează prezenta

cauză iar cu cardul, descoperit pe stick-ul de memorie, au fost efectuate

10 operațiuni de extragere de numerar, în aceeași zi de 19 aprilie 2010,

cu sume cuprinse între 10 si 300 lei, însă de la un bancomat din

lași.

Conform Raportului de Constatare

Tehnico-Științifică din 10 mai 2010 al Institutului pentru

Tehnologii Avansate București, "din punct de vedere constructiv

cartelele sunt conforme standard-ului. iar în ceea ce privește

conținutul informațional inscripționat pe banda magnetică

nu se pot face aprecieri referitoare la autenticitatea acestora, pentru aceasta

fiind necesară transmiterea unor cârduri declarate originale. Analiza

informațiilor identificate pe banda magnetică a tuturor cârdurilor

analizate, cu excepția celor etichetate 9, 14, 15 și 32 a relevat

existenta pe pista a doua a acestei benzi a unor date cu o structură

similară celei utilizate în sistemele bancare". Totodată, în

conținutul raportului de constatare tehnico - științifică

se menționează modalitatea în care s-a procedat la

inscripționarea datelor pe banda magnetică, precizându-se faptul

că "datele identificate pe pista a doua a cârdurilor bancare, cu

excepția celor etichetate 9, 14, 15 și 32 au o structură

coerentă similară celor utilizate în sistemele bancare dar nu se pot

preciza numele instituțiilor emitente, aceste informații fiind de

resortul autorităților bancare". De asemenea, se menționează

că "nu se poate stabili dacă, prin prisma conținutului

informațional identificat pe banda magnetică, cârdurile autentice au

fost prevăzute cu bandă magnetică, cu microcip sau atât cu

bandă magnetică cât si cu microcip.

Deoarece cârdurile descoperite asupra

inculpatului G.F.I. au fost refuzate de unele bancomate care au și dat

mesajul "eroare cip de contact" în cauză s-a formulat la

Institutului pentru Tehnologii Avansate, întrebarea dacă, în urma

donării unui cârd bancar prevăzut cu microcip prin inscripționarea

datelor existente pe cârd, clonele rezultate pot fi utilizate pentru retragerea

de numerar la atm-uri. La această întrebare, Institutul pentru Tehnologii

Avansate București a menționat că aceste informații

reprezintă caracteristici tehnice ale respectivelor echipamente putând fi

solicitate producătorilor. în consecință, efectuarea de

operațiuni financiare la echipamente de tip atm este

condiționată atât de înscrierea unor date bancare valide pe pista a

doua a benzii magnetice cât și de cunoaștere a codului pin asociat

acestor date.

Pe parcursul cercetărilor

efectuate în cauză, D.I.I.C.O.T. Craiova a solicitat structurilor

specializate să comunice dacă telefonul mobil cu codul ridicat de la

G.F.I. a interacționat în ziua de 19 aprilie 2010, între orele 14.30 -

16.00 cu posturile telefonice cu codurile descoperite la inculpatul R.I.

Totodată, s-a solicitat comunicarea apelurilor efectuate și primite,

eventual aparținătorii acestora, precum și toate datele

deținute cu privire la cardurile puse în circulație la data de 19

aprilie 2010 care interesează prezenta cauză. Din materialul

desecretizat aflat în vol. II filele 1 -14 rezultă că, codul, telefon

marca N., cu cartelă O. ridicat de la inculpatul G.F.I. corespundea

postului telefonic. De asemenea, codurile prevăzut cu cartelă C. și

respectiv codul prevăzut cu cartelă C. ambele ridicate de la

inculpatul R.I. zis B. corespundeau posturilor telefonice. Conform

evidențelor operatorilor de telefonie mobilă, în ziua de 19 aprilie 2010

la ora 15.56.53, utilizatorul postului telefonic (R.I.) l-a apelat pe utilizatorul

postului telefonic (G.F.I.) iar durata apelului a fost de 16 secunde (Anexele

4, 5 si 6 din materialul atașat în vol. II, filele 12-14)

În materialul desecretizat,

structurile operative au menționat că foarte probabil toate cardurile

descoperite asupra lui G.F.I., proveneau dintr-un lot de mai multe cârduri,

lansându-se ipoteza a 100 de bucăți și chiar 800

bucăți, carduri care urmau a fi utilizate la efectuarea de extrageri

de numerar de la bancomate din Polonia sau Italia sens în care, la începutul

lunii aprilie 2010, inculpatul R.I. zis B. căuta persoane care să se

deplaseze în aceste țări pentru scopul menționat. Din

același material desecretizat rezultă și faptul că în ziua

de 19 aprilie 2010, imediat ce a aflat de prinderea fratelui său în împrejurarea

prezentată, numitul R.G. a contactat telefonic pe numitul O.,

persoană neidentificată, pe care l-a întrebat dacă i-a dat carduri

lui R.I. Cu această ocazie, numitul O. i-a închis convorbirea

fără a-i răspunde la întrebare. Totodată, s-a apreciat în

actul de sesizare a instanței, materialul desecretizat conduce la ipoteza

că numerele cardurilor descoperite la inculpatul G.F.l. și cele

aflate pe stick-ul de memorie înmânat de inculpatul R.I. lui G.F.l. proveneau

dintr-o activitate de skiming desfășurată în Italia în toamna

anului 2009 de către R.I. împreună cu alte persoane neidentificate.

Ulterior, datele culese din Italia au fost inscripționate pe cârduri blank

și foarte probabil au fost donate de mai multe persoane, cu

ramificații în mai multe părți ale țării. Numai în

acest fel se explică retragerile efectuate în ziua de 19 aprilie 2010 atât

din Craiova cât și din lași.

S-a procedat la accesarea site-ului,

care conține informații despre instituțiile emitente ale

cârdurilor bancare. Din procesul-verbal întocmit rezultă că toate

cârdurile sunt emise de instituții de pe teritoriul Marii Britanii.

Această situație este confirmată și de către adresa

B.C.R. SA aflată în vol. II, fila 20.

Cu privire la sumele retrase, B.C.R.

SA a comunicat că nu se constituie parte civilă.

Cu privire la inculpatul G.F.,

instanța de fond a reținut că starea de fapt expusă în

rechizitoriu este corectă, deși inculpatul a negat că ar fi

retras suma de 700 lei de la bancomatul B.C.R., deoarece nu a găsit

cârdurile decât la orele 12.00 ale zilei de 19 aprilie 2010, se constată

că acesta nu și-a dovedit apărarea și, pe cale de

consecință, s-a reținut că faptele acestui inculpatul

întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute

de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002; ale infracțiunii

prevăzute de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002; ale

infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr.

161/2003, Titlul III, în formă continuată prevăzută de art.

41 alin. (2) C. pen.; ale infracțiunii prevăzută de art. 27 alin.

(2), nefiind întrunite elementele constitutive, sub aspectul laturii obiective,

a infracțiunii prevăzute de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002,

iar față de cele expuse, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea

inculpatului G.F.l. pentru această infracțiune.

Cu privire la inculpatul R.I.,

instanța de fond a reținut că la dosar există

declarația coinculpatului G.F. și declarații de martori care

tind să confirme apărarea acestuia în sensul că nu i-a

încredințat primului un stick de memorie pe care se aflau serii de cârduri

bancare și coduri pin dar și probe în dovedirea vinovăției

inculpatului. S-a mai arătat că predarea către inculpatul G.F. a

stick-ului de memorie cu conținutul descris, nu reprezintă în sine o

deținere de instrumente de plată falsificate sau o complicitate la

infracțiunile susmenționate, ci o instigare la falsificarea unor

astfel de instrumente de plată și deci, la efectuarea de operațiuni

din cele prevăzute de art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002, prin

utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare. Întrucât fișierul

cu extensia "txt" conținea, pe lângă serii de cârduri

și coduri pin care permit (așa cum s-a precizat deja) și accesul

la server-ul unei instituții bancare, s-a constatat faptul că

inculpatul R.I. a săvârșit și infracțiunea de punere la

dispoziție, sub orice altă formă, fără drept, a unei

parole, cod de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total

sau parțial la un sistem informatic în scopul săvârșirii uneia

dintre infracțiunile prevăzute la art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003,

Titlul III, infracțiunile aflându-se în concurs ideal.

Pentru cele expuse, prima

instanță a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a

fost trimis în judecată inculpatul R.I. din infracțiunea

prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) și (3)

din Legea nr. 161/2003, Titlul III, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

161/2003, Titlul III; din infracțiunea prevăzută de art. 24 alin.

(2) din Legea nr. 365/2002 în infracțiunea prevăzută de art. 25 C.

pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea 365/2002 și din

infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2)

din Legea nr. 365/2002.

La stabilirea pedepselor aplicabile

inculpaților, instanța de fond a avut în vedere concluziile

referatelor de evaluare întocmite în cauză, dar și atitudinea lor în

cursul procesului penal, care demonstrează că nu și-au asumat în

nici un fel responsabilitatea propriilor acțiuni, iar activitatea

infracțională este una de amploare, dovedită prin faptele

comise, numărul cârdurilor contrafăcute găsite asupra

inculpatului G.F. și prin datele descoperite pe stick-ul de memorie marca

E.D., ce permiteau, de asemenea, falsificarea unui număr mare de cârduri

bancare.

Cât timp inculpații nu și-au

asumat consecințele acțiunilor lor (inculpatul G.F. recunoscând doar

acea activitate infracțională care, în opinia sa, putea fi

probată fără implicarea vreunei alte persoane iar inculpatul R.I.

încercând prin depoziții de martori mincinoase să se sustragă cu

totul răspunderii penale), instanța de fond a considerat că

scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate fiecăruia nu poate

fi atins decât cu privarea de libertate a inculpaților

Sub aspectul laturii civile,

instanța fond a constatat în esență că unitățile

bancare B.T., B.C.R. F.R., B.R.D. G.S.G., V.R., B.C.R. SA, M.K.B. R.B., B.R. SA,

nu s-au constituit părți civile în cauză, astfel că, în

baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială, cu titlu

de măsură de siguranță, a sumei de 700 lei de la inculpatul

G.F.l.

Împotriva acestei hotărâri, au

declarat apel - în termen legal - atât D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Craiova, cât și inculpații R.I. zis B. și G.F.l.

Prin motivele de apel, formulate în

scris, M.P. a criticat hotărârea ca nelegală și netemeinică

susținându-se într-o primă critică că în mod greșit

s-a dispus achitarea inculpatului G.F.l. pentru infracțiunea prev. de art.

27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în

condițiile în care inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru

această infracțiune. Într-o a doua critică s-a arătat

că instanța de fond a dedus greșit din pedeapsa aplicată

inculpatului detenția preventivă de la 19 aprilie 2010 la zi

deși inculpatul a fost doar reținut în ziua de 19 aprilie 2010

după care a fost arestat preventive la 26.04,2010. Oral, în

ședință publică, procurorul a arătat că,

față de schimbarea de încadrare juridică pusă în

discuție de instanță din oficiu, din infracțiunea

prevăzută de art. 27 pct. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută

de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. renunță la motivul de apel referitor la greșita achitare a

inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și susține doar motivul de

apel referitor la greșita deducere a detenției preventive din

pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul R.I. Prin motivele de apel

formulate în scris și susținute oral, în ședință

publică, prin avocați aleși, inculpatul G.I. a solicitat în

principal admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și,

în urma rejudecării cauzei, să se dispună achitarea în temeiul art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. S-a arătat

că în mod greșit instanța de fond și-a fundamentat

soluția de condamnare a inculpaților luând în considerare probatorii

obținute cu încălcarea dispozițiilor legale, respectiv audierea

polițiștilor care au întocmit procesul-verbal de constatare a

infracțiunii flagrante. A mai arătat că, din declarațiile

martorilor audiați la propunerea inculpatului, reiese că

polițiștii l-au reținut pe inculpatul G.I. înainte ca acesta

să se fi întâlnit cu inculpatul R.I. și, pe cale de

consecință, nu a avut cum să-i predea stick-ul în cauză,

declarații care se coroborează cu cele declarate de inculpatul G.I. cu

ocazia flagrantului și cu declarația martorului asistent G.V., care a

semnat procesul - verbal de constatare a flagrantului. S-a mai arătat

că organele de urmărire penală nu au probat existența unor

amprente dactiloscopice pe stick-ul de memorie, care să aparțină

inculpatului R.I., mențiunea conform căreia nu s-au putut preleva

amprente de pe stick-ul de memorie, confecționat din material plastic

nefiind suficientă în lipsa unei dovezi constând într-o constatare

tehnico-științifică. A mai arătat că infracțiunea

de care este acuzat inculpatul este o infracțiune flagrantă care

trebuia judecată după procedura specială, reglementată de art.

465 și urm. C. proc. pen. În subsidiar a solicitat reindividualizarea

pedepsei în raport de prevederile art. 72 C. pen. în sensul reducerii acesteia

și aplicarea prevederilor art. 81 C. pen.

Prin motivele de apel formulate în

scris de inculpatul G.F.l., prin avocat desemnat din oficiu și

susținute oral, în ședință publică, de avocatul ales,

s-a solicitat într-o primă teză admiterea apelului, desființarea

hotărârii și achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. considerând că lipsește

intenția inculpatului. Într-o teză subsidiară s-a solicitat

reindividualizarea pedepsei în sensul coborârii acesteia sub minimul special

și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei față

de circumstanțele reale ale faptei și circumstanțele personale

ale inculpatului: nu are antecedente penale și provine dintr-o familie

organizată.

Prin Decizia penală nr. 166 din

11 iulie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a dispus

următoarele:

A admis apelurile declarate de D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Craiova și inculpații R.I. zis B. și G.F.I.

- ambii deținuți în Penitenciarul de Maximă Siguranță

Craiova - împotriva sentinței penale nr. 491 de la 13 decembrie 2010,

pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 8100/63/2010, a

desființat în parte sentința penală în ceea ce privește

latura penală, după care:

I) în baza art. 334 C. proc. pen. a

schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși

în judecată inculpații, astfel:

a) pentru inculpatul R.I. din

infracțiunea prevăzută de art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002,

în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin.

(1) din Legea nr. 365/2002 și din infracțiunea prevăzute de art.

26 C. pen. rap. la art. 27 pct. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C.

pen. rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

b) pentru inculpatul G.F.l. din

infracțiunea prevăzută de art. 27 pct. 1 și 2 din Legea nr.

365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

II) a descontopit pedeapsa

rezultantă aplicată inculpatului R.I., în pedepsele componente;

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 24

alin. (1) din Legea nr. 365/2002 a condamnat pe inculpatul R.I. la pedeapsa de

3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.

pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 27

alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a

condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b)

și art. 35 C. pen., a recontopit pedepsele stabilite cu pedeapsa

stabilită aceluiași inculpat prin sentința penală

apelată, pentru infracțiunea prev. de 46 alin. 1 lit. b) din Legea nr.

161/2003, Titlul III, în pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani și 6 luni

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o

durată de 2 ani.

A interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe

durata prev. de art. 71 C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului reținerea de 24 de ore din 19 aprilie 2010 și arestarea

preventivă de la 26 aprilie 2010, la zi și menține starea de

arest.

III) a descontopit pedeapsa

rezultantă aplicată inculpatului G.F.l., în pedepsele componente.

În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr.

365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.F.l.

la pedeapsa de 5 ani închisoare.

A redus pedeapsa aplicată

aceluiași inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 24 alin. (2) din

Legea nr. 365/2002 la 5 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b)

și art. 35 C. pen., a recontopit pedepsele stabilite cu pedeapsa

stabilită aceluiași inculpat prin sentința penală

apelată, pentru infracțiunea prev. de 42 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 161/2003, Titlul III cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în

pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani și 6 luni închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

A interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., pe durata

prev. de art. 71 C. pen.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței penale atacate.

A fost dedusă în continuare

arestarea preventivă pentru fiecare dintre cei doi inculpați, de la

13 decembrie 2010 la zi, și a fost menținută starea de arest.

Cheltuielile judiciare din apel, au

rămas în sarcina statului, din care, 300 lei reprezintă onorariu

avocat oficiu pentru inculpatul G.F.l., va fi avansat din fondurile M.J., în

contul Baroului de Avocați Dolj.

Pentru a dispune în acest sens,

instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

Analizând cu prioritate criticile

referitoare la faptul că, atâta timp cât infracțiunea este

flagrantă, procedura de judecată trebuia să fie aceea

reglementată de art. 465 și urm. C. proc. pen. iar nu procedura

obișnuită, Curtea de Apel a apreciat că aceste critici au mai

fost invocate cu ocazia verificării măsurii arestării preventive

iar instanța s-a pronunțat prin încheierea de ședință

din 07 februarie 2011 constatând că procedura specială a

urmăririi și judecării unor infracțiuni flagrante nu se

impune obligatoriu iar organele judiciare, încă de la început au urmat

procedura obișnuită, drepturile și toate garanțiile

prevăzute în favoarea inculpatului fiind respectate.

În urma propriului examen curtea de

apel a constatat că situația de fapt reținută de

instanța de prim grad este corectă fiind susținută de

materialul probator administrat în cauză.

Criticile formulate de inculpatul R.I.

prin care s-a solicitat înlăturarea din ansamblului materialului probator

a depozițiilor martorilor R.D., Ș.M. și J.V.C.,

polițiștii care au participat la flagrant, audierea acestora nefiind

interzisă de nici o dispoziție procedural penală curtea de apel

a apreciat că sunt nefondate. Nu se poate reține că

polițiștii, cu ocazia efectuării unui flagrant, fac parte din

categoria persoanelor obligate să păstreze secretul profesional care

conform art. 79 alin. (1) C. proc. pen. nu pot fi ascultate ca martor cu

privire la faptele și împrejurările de care a luat

cunoștință în exercițiul profesiei, fără

încuviințarea persoanei sau a unității față de care

este obligată să păstreze. Or, în cauză, în nici un caz nu

s-ar putea considera că polițiștii, care acționează în

vederea strângerii probelor necesare aflării adevărului iar în cadrul

acestei activități participă la un flagrant, sunt persoane

obligate să păstreze un secret în sensul articolului mai - sus

menționat. Cât privește susținerile în sensul că, în materie

contravențională, nu este permisă audierea de către

instanță a agentului constatator și, în consecință, cu

atât mai mult, în materie penală, audierea polițiștilor care au

participat la flagrant este inadmisibilă, curtea de apel a apreciat

că nu sunt reale întrucât, în conformitate cu jurisprudența C.E.D.O.,

în materie contravențională s-a stabilit că mențiunile

referitoare la constatările personale ale agentului constatator consemnate

în procesul-verbal de contravenție, nu au valoarea unei prezumții

absolute, contravenientul putând administra probe cu care să facă

dovada contrară. Aceasta nu înseamnă însă că instanța

nu ar putea să dispună audierea în ședință

publică a agentului constatator urmând ca depoziția acestuia să

fie analizată în raport de întregul material probator administrat în

cauză.

Aceeași este situația

și în materie penală unde, conform art. 90 C. proc. pen., procesul -

verbal încheiat de organul de urmărire penală constituie mijloc de

probă. Aceasta nu înseamnă însă că agenții care au

procedat la întocmirea acestora nu ar putea fi audiați de

instanță, în calitate de martor, în ședință

publică. Dimpotrivă, în concordanță cu jurisprudența C.E.D.O.

care a statuat asupra obligației agenților infiltrați de a

depune mărturie (ex. cauza Ludi contra Elveției, ș.a.), curtea

de apel a apreciat că este de natura îndatoririlor polițiștilor

să depună mărturie în ședință publică,

oferind în felul acesta inculpaților posibilitatea de a-i interoga iar instanței

de a le observa comportamentul din timpul audierii și de a-și forma

propria opinie cu privire la credibilitatea lor.

Concluzionând, curtea de apel a

apreciat că instanța de prim grad în mod legal a dispus audierea în

calitatea de martor a polițiștilor care au participat la flagrantul

din 19 aprilie 2011 și a ținut cont de declarațiile acestora cu

ocazia examinării situației de fapt.

Examinând în continuare fondul cauzei

curtea de apel a constatat că apărările formulate de

inculpați (inculpatul R.I. a susținut că inculpatul G.F.l. a

fost reținut de organele de poliție înainte de a se fi întâlnit cu el

și, pe cale de consecință, nu a avut cum să-i predea

stick-ul găsit asupra acestuia în urma efectuării percheziției

corporale iar inculpatul G.F.l. a susținut că a găsit în parc o

plasă în care se aflau cârduri și un stick) au fost corect

înlăturate de instanța de prim grad, cu argumente pe care curtea

și le însușește în întregime.

În plus, în urma propriului examen,

curtea de apel a apreciat că mențiunile procesului - verbal din 19

aprilie 2010 au fost confirmate de toți cei trei polițiști,

audiați în calitate de martor, în ședință publică, la

termenul de judecată din 29 noiembrie 2010. În raport de aceste probe

curtea reține, la fel ca instanța de prim grad că R.I. i-a

înmânat lui G.F.l. stick-ul găsit asupra acestuia în urma

percheziției corporale, pe care, pe care se aflau un fișier tip

document cu extensia "txt" denumit "grec" având 50 de

înșiruiri de cifre care par a fi date ale unor cârduri bancare având

asociate serii de câte patru cifre asemănătoare codurilor de acces pin.

Totodată, a fost descoperit un folder denumit "wipe-2.3.0"

conținând fișiere si părți componente specifice

aplicației cu același nume dedicată ștergerii totale a

datelor conținute de un mediu de stocare a datelor ori de un sistem informatic.

Una dintre seriile de cârd descoperite pe stick aparține unui cârd bancar

emis de către L.T.S.B.B. din Londra, Marea Britanie și cu acesta s-au

efectuat în data de 19 aprilie 2010 între orele 11.00 și 13.00 retrageri

de numerar de la un bancomat din lași iar de pe card, emis de aceeași

bancă, inculpatul G. a efectuat retrageri de numerar de la atm-ul B.C.R.

din Craiova.

Această concluzie este

susținută și de celelalte probe indirecte existente în

cauză: anterior datei comiterii faptei, pe data de 18 martie 2010,

inculpatul G.F.l. i-a trimis patru mesaje inculpatului R.I. adresându-i

întrebarea dacă se mai întâlnesc iar pe data de 19 aprilie 2010, înaintea

flagrantului inculpatul R.I. I-a apelat pe inculpatul G.I. de la postul

telefonic, durata apelului fiind de 16 secunde, ceea ce înseamnă că

cei doi păstrau legătura și discutau, respectiv se întâlneau

frecvent în scopul comiterii de infracțiuni, așa cum rezultă din

probele directe administrate în cauză; înainte de a se întâlni cu

inculpatul R.I., inculpatul G.I. a accesat mai multe bancomate folosind cârduri

falsificate; există contradicții între declarațiile celor doi

inculpați cu privire la care dintre cei doi inculpați îl contacta pe

celălalt pentru a se întâlni - inculpatul G.F. susține că

„inculpatul R. îmi telefona tot timpul eu având același număr de

telefon și îmi spunea să ne întâlnim în diverse locuri"

declarația din apel, fila nr. 77 în vreme ce inculpatul R.I. a declarat

tot în fața instanței de apel, declarație cosemnată în

scris și aflată la fila nr. 78 că „Aproximativ la două,

trei săptămâni, acesta - inculpatul G.F. - îmi telefona, se întâlnea

cu mine în diverse baruri (.)", inculpatul R.I. susține că în

ziua de 19 aprilie 2010 a fost sunat de mai multe ori pe telefonul mobil de

inculpatul G.I., împrejurare contrazisă de inculpatul G.F. care susține

că a fost sunat de R.I. dar și de listingul convorbirilor telefonice,

aflat în dosarul de urmărire penală, din care rezultă că în

ziua respectivă inculpatul R.I. l-a apelat pe inculpatul G.F. o

singură dată.

Pe de altă parte,

depozițiile martorilor audiați la propunerea inculpatului R.I.,

inclusiv declarațiile martorilor F.M. și N.C.C. prin care s-a

încercat să se facă dovada că cei doi nu s-au întâlnit și,

în consecință, stick-ul găsit asupra inculpatului G.I. nu i-a

fost înmânat acestuia de inculpatul R.I., sunt subiective, urmând a fi

înlăturate din ansamblul materialului. La formularea acestei concluzii

curtea a avut în vedere pe de o parte faptul că martorii în cauză,

deși, cu excepția martorului N.C.C., erau persoane cunoscute de

inculpat și a căror prezență nu avea cum să nu o

observe în imediata sa apropiere, în ziua flagrantului, nu au fost

indicați de către acesta în faza urmăririi penale ci abia

ulterior, în luna septembrie a anului 2010, în fața primei instanței,

martorii B.D. și A.C. respectiv, în martie 2011, în fața

instanței de apel martorii N.C.C. și F.M. Pe de altă parte

declarațiile martorilor nu se coroborează cu declarațiile

inculpaților dar nici între ele. De exemplu, toți martorii

audiați în cauză la propunerea inculpatului R.I. susțin că

organele de poliție l-au reținut pe inculpatul G.F. înainte ca acesta

să intre în gang, în vreme ce inculpatul R.I. a declarat în fața

instanței de prim grad (fila nr. 84) că inculpatul G.F. a fost

reținut după ce „tocmai intrase în gang", martorul F.M. a

declarat că în momentul reținerii celor doi s-au oprit în jur de 20

de persoane pentru a observa ce se întâmplă în vreme ce martorul N.C.C. a

declarat că în zonă erau doar câteva persoane, acest lucru

afirmându-l și martorul A.C. care a declarat că „era puțină

lume în jur, pentru că la acea oră strada nu era

frecventată", martorul N.C.C. a declarat că înainte de revelion

a fost sunat de F.M. care l-a i-a comunicat că fratele inculpatului R. a

luat legătura cu el și l-a întrebat dacă au văzut

incidentul și sunt de acord să dea declarație în vreme ce N.C.C.

a susținut că acest lucru s-a întâmplat în luna ianuarie a anului

curent.

În ceea ce privește apărarea

formulată de inculpatul G.F., în sensul că ar fi găsit cârdurile

și stik-ul într-o plasă, în parc, pe lângă faptul că este

puțin credibilă, este contrazisă de probele administrate în

cauză din care rezultă că stick-ul în cauză i-a fost

înmânat de inculpatul R.I. și față de datele identificate pe

acesta, prezența cârdurilor asupra inculpatului G.F. este mai mult decât

justificată.

Cât privește împrejurarea că

nu s-au prelevat amprente dactiloscopice de pe stick-ul de memorie găsit

asupra inculpatului G.F. Curtea de Apel a apreciat că acest aspect a fost

motivat de faptul că, fiind confecționat din material plastic,

prelevarea de amprente nu a fost posibilă, susținerea care, în opinia

instanței nu se impune a fi verificată prin dispunerea unei

expertize, probă care de altfel nici nu a fost solicitată de

inculpat.

În drept, s-a apreciat în final

că fapta inculpatului G.F. care a deținut în vederea punerii în

circulație și a pus în circulație prin efectuarea de

operațiuni financiare un număr de 50 de carduri bancare falsificate,

întrunește, așa cum corect a decis și instanța de prim

grad, elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 24 alin. (2)

din Legea nr. 365/2002. Pe de altă parte, fapta inculpatului R.I. de a

preda inculpatului G.I. stick-ul de memorie pe care se aflau coduri pin care

permit accesul la serveru-ul unor instituții bancare corect a decis

instanța de prim grad că nu întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 42 alin. (1) și (3)

din Legea nr. 161/2003, titlul III - accesul fără drept la un sistem

informatic respectiv accesul fără drept la un sistem informatic în

scopul obținerii de date informatice - ci pe cele ale infracțiunii

prev. de art. 46 alin. (1) lit. b) din același act normativ - „fapta de a

(.) pune la dispoziție (.) alte asemenea date informatice, în scopul

săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. de art. 42,

45".

În ceea ce privește încadrarea

juridică a celorlalte fapte pentru care inculpații au fost

trimiși în judecată, la termenul de judecată din 10 martie 2011,

instanța, din oficiu, a pus în discuție schimbarea încadrării

juridice a faptelor astfel: pentru inculpatul G.F. - din infracțiunea

prevăzută de art. 27 pct. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută

de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. iar pentru inculpatul R.I. din infracțiunea prevăzută de art.

24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002, în infracțiunea prevăzută de art.

26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și din

infracțiunea prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 27 pct. 1

și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2)

din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire infracțiunea

prevăzută de art. 27 pct. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care au fost trimiși în

judecată inculpații, în calitate de autor, respectiv complice,

instanța constată că în realitatea textul de lege

incriminează în două alineate (nu puncte), două infracțiuni

distincte. Astfel, conform art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 constituie

infracțiune efectuarea uneia dintre operațiunile prevăzute la art.

1 pct. 11, prin utilizarea unui instrument de plată electronic, inclusiv a

datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, fără

consimțământul titularului instrumentului respectiv iar potrivit art.

27 alin. (2) din același act normativ „Cu aceeași pedeapsă se

sancționează efectuarea uneia dintre operațiunile prevăzute

la art. 1 pct. 11, prin utilizarea neautorizată a oricăror date de

identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive".

După cum se poate observa alin. (1) sancționează situația

în care se folosește un instrument de plată electronică, valabil

emis dar fără consimțământul titularului în vreme ce în alin.

(2) este sancționată situația folosirii unui instrument de

plată electronică care a fost contrafăcut. Cum în speța de

față se regăsește doar această din urmă

situație curtea de apel a apreciat că fapta inculpatului G.F. de a

încerca să efectueze și de a efectua retrageri de numerar, în baza

aceleiași rezoluții infracționale, prin utilizarea

neautorizată a unor date de identificare aflate pe instrumentele de

plată falsificate întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiune în care se va dispune

schimbarea încadrării juridice și pentru care va fi condamnat

inculpatul.

În ceea ce-l privește pe

inculpatul R.I. Curtea de Apel a apreciat că activitatea acestuia de a

preda inculpatului G.F. un stick pe care se aflau serii de cârduri și

coduri pin care permit accesul la server-ul unor instituții bancare

și care au fost folosite pentru falsificarea unor cârduri și

folosirea acestora în ziua de 19 aprilie 2010 de inculpatul G.F. dar și de

o altă persoană din municipiul lași nu se subsumează

activității de instigare, așa cum a decis instanța de prim grad,

activitate care presupune îndeplinirea mai multor condiții între care

efectuarea unei activități de determinare din partea instigatorului

față de instigat, care să se situeze în timp înainte ca

instigatul să adopte hotărârea de a comite infracțiunea,

nedovedite In cauză ci unei activități de complicitate,

inculpatul R.I. ajutând la comiterea infracțiunii prev. de art. 27 alin. (2)

din Legea nr. 365/2002 dar și la săvârșirea infracțiunii

prev.de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

Pentru aceste infracțiuni, curtea

de apel a menționat că se va dispune condamnarea inculpaților la

pedepse cu închisoare care vor fi orientate către minimul special având în

vedere activitatea concretă ce se reține In sarcina fiecăruia

dintre ei dar și limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor și

împrejurarea că ambii sunt infractori primari, la primul conflict cu legea

penală.

Pentru aceleași considerente s-a

redus pedeapsa aplicată inculpatului G.F. pentru infracțiunea prev.

de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, la 5 ani și 6 luni închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2

ani.

Cât privește critica referitoare

la greșita deducere a arestării preventive pentru inculpatul R.I., Curtea

de Apel a apreciat-o ca întemeiată urmând a deduce corect pentru acest

inculpat reținerea de 24 de ore din 19 aprilie 2010 și arestarea

preventivă de la 26 aprilie 2010, la zi.

În raport de natura și gravitatea

faptelor, cu titlu de pedeapsă complementară față de

infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr.

365/2002 pentru inculpatul R.I. respectiv față de infracțiunea

prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 față de inculpatul

G.F.l. va interzice inculpaților exercițiul drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

Împotriva deciziei instanței de

apel, ambii inculpați au declarat recurs, motive fiind menționate în

partea introductivă a prezentei decizii.

Prealabil examinării pe fond a

recursurilor, Înalta Curte constată că, în recurs, ambii

inculpați au invocat „dreptul la tăcere", au precizat expres

că nu mai au alte probe în apărare, susținând totuși

că mențin declarațiile date anterior (fil. 64-65 d.r);

Examinând pe fond recursurile

inculpaților, Înalta Curte reține următoarele:

I) asupra recursurilor declarate de

inculpații R.I. și G.F.l., cu referire la solicitarea achitării

în temeiul art. 385

9

pct. 12 ori pct. 18 C. proc. pen. cu referire

la art. 10 lit. d) din C. proc. pen. („lipsa intenției",

susținându-se că inculpatul R.I. nu a înmânat nici-un stick de

memorie coinculpatului G.F., că nu este complice la săvârșirea

unei infracțiuni; lipsa „laturii obiective" în cazul inculpatului G.F.l.).

În condițiile în care, pe de o

parte, în recurs nu au fost administrate probe noi pe situația de fapt

și nici nu au fost suplimentate argumentele de fapt ori de drept expuse

anterior în fața celor două instanțe, iar pe de altă parte,

apărarea nu a făcut referire la existența unei grave erori de

fapt - rezultând din compararea situației de fapt reținută de

instanța de apel cu probele administrate, și la care, în decizia

atacată, s-a făcut trimitere pentru dovedirea existenței

faptelor și elementelor constitutive ale infracțiunilor - Înalta Curte

își însușește toate argumentele probatorii și juridice ale

deciziei atacate cu privire la existența faptelor în materialitatea lor,

inclusiv cu privire la întrunirea tuturor elementelor constitutive ale

infracțiunilor, precum și cu privire la vinovăția

inculpaților, apreciind că nu se impune reluarea acestora.

Hotărârile sunt supuse

casării, printre altele, când s-a comis o eroare gravă de fapt, având

drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de

achitare sau de condamnare.